Lansare fastuoasă la Bookfest: „Costumul de teatru. De la schiță la miracol” de Doina Levintza

Pe tărâmul poveştilor de la ICR între literatură şi arta plastică

 Institutul Cultural Român se afirmă la ediția din acest an a Târgului de Carte Bookfest printr-un stand care face o notă cu totul aparte – atât prin conceptul inedit ce pune în valoare titluri recent publicate, cât și prin opera celebrului artist român Mihai Țopescu, operă de artă contemporană integrată firesc în peisajul târgului de carte.

Opera acestuia a generat un concept modern al standului: la exterior, de jur împrejur, sunt  imprimate imagini cu pădurea colorată pe care artistul a realizat-o  anul trecut, la Dumbrava, şi pentru care au fost coloraţi peste 600 de copaci, ca o formă de protest împotriva defrişărilor abuzive. Arhitecta Andreea Macău a creat un adevărat înveliş, ca o cămaşă albă, protectoare, care să pună în valoare Cuibul creat.

„Într-o descompunere a culorilor spectrului solar, în interiorul pavilionului ICR, atârnă din tavan un cuib-simbol al perenităţii cărţii. Cuibul pe care l-am folosit ca element principal este ca un semn de carte, natură şi viaţă. Cuibul expus în pavilionul Institutului Cultural Român este un preambul al viitoarei mele expoziţii care va fi realizată în Munţii Parâng, unde alte cuiburi colorate vor trona în sute de copaci, un manifest-strigăt al zborului şi al vieţii îndreptat către cer”, a subliniat artistul Mihai Ţopescu.

Andreea Macău, arhitectul standului, remarcă: „Povestea standului Institutului Cultural Român are ca temă centrală călătoria. Obiectele de design modern,  în alb-negru, pe care sunt expuse cărți de poezie, proză, istorie şi artă, te invită să te oprești, să alegi, să citești, să îţi ridici privirea şi să vezi cuibul, situat exact în inima pădurii“.

La standul ICR de la Bookfest 2018, cititorii au putut găsi lucrări recente publicate de Editura Institutului Cultural Român, extraordinare apariții dintre care amintesc doar câteva:  Gigi Căciuleanu – Omul dans de Ludmila Patlanjoglu, Geta Caragiu. Sculptură de Elena Dumitrescu, Desenul din atelier, volumele I şi II, de Iolanda Malamen, Hurezi Monastery/ Mânăstirea Hurezi, lucrare realizată de Corina Popa și Ioana Iancovescu, Mănăstirile Olteniei. Artă și spiritualitate,  ediția a doua, de Elisabeta Negrău și Vlad Bedros. Astăzi a fost lansată versiunea în limba română a albumului Les Roumains de Paris de Basarab Nicolescu și Louis Monier – apărut la editura Editions Michel de Maule cu sprijinul Institutului Cultural Român prin programul Publishing România -, publicată de editura Vremea. Participă Mirel Taloș, vicepreședintele ICR, Silvia Colfescu, directoarea editurii Vremea, și traducătorul Lucian Dindirică.

“Sperăm ca standul ICR să surprindă publicul și la această ediție – după un binemeritat loc întâi la Livre Paris –  nu  numai prin cărțile extraordinare pe care le expune și prin programul dens de dezbateri și lansări, ci și prin piesa de referință a expoziției Manifest, semnată de artistul plastic Mihai Țopescu, o piesă cu un mesaj puternic ce a generat întreg conceptul standului. Ne-am dorit un stand la granița dintre literatură și artă plastică, o abordare diferită a spațiului expozițional, care să pună într-o lumină cât mai bună autorii celor mai recente titluri de la editura ICR“, mărturisea Liliana Țuroiu, președinte ICR.

Numeroase personalităţi din lumea artistică şi culturală au participat la lansarea albumului Costumul de teatru. De la schiță la miracol de Doina Levintza. Standul ICR a atras toate privirile și prin faptul că a fost special decorat, în timpul lansării, cu un manechin îmbrăcat într-o rochie roșie din spectacolul de teatru Richard III, model care apare și pe coperta volumului.

Alături de invitați și admiratori ai celebrei artiste, la lansarea albumului  Doinei Levintza în standul ICR au venit  ASR Principesa Maria a României, E.S. doamna Taous Djellouli, ambasador al Republicii Algeriene Democratice şi Populare în România, E.S. doamna Rana Mokaddem, ambasador al Republicii Libaneze în România, E.S. doamna Boutheina Labidi, ambasador al Republicii Tunisiene în România, vicepreședintii ICR  Krizbai Béla Dan și Mirel Taloș,   Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, artistul Dan Coma, actorul Radu Gheorghe…

„Mama a fost foarte fericită când am ales drumul creativităţii. Ea îmi spunea: Adună totul în tine, toate bogăţiile trebuie să le ai înlăuntrul tău, pentru că oameni care au avut averi, au rămas săraci şi goi sufleteşte. Emoţia şi magia frumosului mi-au ghidat toată viaţa. Lor le-am dedicat clipele şi visurile mele şi nu am considerat niciun moment că fac un sacrificiu. Mi-am contopit viaţa personală cu creaţia ca să trăiesc în calm şi armonie“, scrie Doina Levintza, în introducerea albumului.

„Am făcut un mare efort ca să adun din toate teatrele din ţară câte puţin din ce a mai rămas. Fac un apel: Vă rog, păstraţi costumele, ca să existe o istorie a teatrului în costume. A fost o muncă imensă să pot face rost de fotografii şi de costume ale marilor actori cu care am avut şansa să lucrez. Din păcate, când eram tânără, nu m-am gândit la faptul că aceste costume trebuie să supravieţuiască dispariţiei actorilor… E foarte importantă apariția acestui album, pentru că foarte multe fotografii nu mai există, fototecile teatrelor sunt distruse”, a spus Doina Levintza.

„Privind imaginile de pe aceste pagini, din această adevarată operă de artă editorială, mi-am dat seama, încă odată, de existența unui aparent paradox specific scenei și ecranului. Ne așteptăm, din partea actorilor, să intre, cum se spune, în «pielea personajelor», așa cum interpreților li se cere să respecte partitura semnată de compozitor. Tot astfel, regizorul sau scenogaful este liber să adapteze, dar este chemat să nu «trădeze», în mod fundamental, textul montat. Marii actori, ca și marii regizori, păstrează totuși ceva inconfundabil, o marcă proprie în toate creațiile lor. Scenografiile realizate de Doina Levintza, adecvate întru totul fiecărui spectacol din care fac parte integrantă, au, în același timp, o asemenea marcă statornică. Și sunt așa fiindcă sunt expresia unei astfel de conștiințe artistice“, a declarat, cu o infinită emoţie, președintele ICR, Liliana Țuroiu, pe care, la sfârşitul Academiei de Artă, odată cu prezentarea primei expoziţii, Doina Levintza a felicitat-o. „Nu cred că importanța scenografiei, a modei, a industriilor creative, se mai cere, pentru cineva, argumentată. Sunt convinsă că destui spectatori ai spectacolelor la care Doina Levintza a contribuit cu arta și profesionalismul ei le revăd, cu ochii minții, pornind de la un element de decor sau vestimentație întipărit discret și durabil în memorie. Din această perspectivă, un album precum cel de față reprezintă și un gest cuvenit de punere în evidență, pentru că ne permite să explorăm cu atenția binemeritată, să ne focalizăm asupra elementului vizual constitutiv al oricărui spectacol. Un gest care ar trebui completat, fără îndoială, cu studii și expoziții pe aceeași temă”, a punctat președintele ICR, care i-a acordat artistei, la finalul lansării, o Distincţie de Onoare pentru întreaga carieră din partea Institutului Cultural Român.

La rândul său, regizorul Andrei Șerban a subliniat că Doina Levintza este ca o gură de aer proaspăt, promovând în costumele ei un stil cu siluete avangardiste. “Doina Levintza nu este numai o femeie celebră, un fel de Florin Piersic al scenografiei. Ea este o femeie foarte bogată pe dinăuntru. În televiziune, Doina Levintza  a făcut spectacole memorabile alături de Alexandru Bocăneţ. În teatru, nu pot să uit creațiile Doinei alături de Harag Gyorgy.  Cu Ciulei a lucrat o singură dată, în  Furtuna de Shakespeare,  la Teatrul Bulandra (1979). În film, a lucrat cu Lucian Pintilie, pentru care a recreat lumea lui Caragiale în De ce trag clopotele, Mitică? (1981). A lucrat cu cei mai mari artiști, alături de care artista s-a dezvoltat,  pe o cale a stilizării şi a esenţializării. A realizat costumele a sute de spectacole în televiziune, în film, în modă.  Doina Levintza se redifineşte pe sine de fiecare dată. Am aflat cu uimire că este și furnizorul Casei Regale, iată că ea ne surprinde încă o dată. Costumele Doinei sunt formidabile, sunt întotdeauna o expoziţie. Riscul este că imaginea costumului poate fi mai puternică decât actorul. Doina Levintza se bucură însă de floarea tinereţii. Ea vrea întotdeauna să se schimbe, să facă ceva nou, este tot timpul curioasă. Secretul succesului ei? Pasiunea pentru artă şi dorinţa de perfecţiune. Și faptul că a rămas mereu tânără”, a declarat, la lansare, regizorul Andrei Șerban.

Colaborarea  Doinei Levintza cu Andrei Şerban a început în anii 1970 şi a fost reluată în anii ˋ90, când regizorul a revenit în ţară. Cei doi artiști au lucrat împreună pentru spectacolele  Trilogia greacă, Noaptea regilor, Livada cu vişini,  Troienele la Opera Naţională Română din Iaşi și, recent, în Mult zgomot pentru nimic la Teatrul de Comedie.

Să ne aducem aminte că Doina Levintza le-a fost partener de creaţie și regizorilor Cornel Todea, Horia Popescu, Mihai Măniuţiu, Dragoş Galgoţiu, Dan Puric. A creat decoruri şi costume pentru 220 de emisiuni de televiziune, a semnat scenografia a peste 100 de spectacole de teatru, montate pe scene din ţară şi din străinătate (Iugoslavia, Franţa, Marea Britanie, Ungaria), din 1984 a organizat 65 de spectacole de modă.  A susţinut peste 100 de prezentări ale brandului care îi poartă numele la Monte Carlo, Paris, apoi Washington, New York, Londra, Praga, Geneva, Madrid, Japonia, China, Berlin, Bruxelles, Chicago.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.