Circulă un banc prin grupurile de experți din aviație: șefii de la Ryanair, Wizz Air și Easy Jet se duc la un bar în Ardeal, unde comandă câte o bere. Zâmbesc liniștiți spre ospătar când le cere 2 lei pe bere și se bucură că România este o țară a prețului corect, dar ușor și sigur li se schimbă grimasele când același amabil servitor le cere 500 lei pe scaun, 300 lei că au intrat cu servietele în birt, 400 lei asigurarea și 100 lei taxa de aer curat.
Nervoși, aceștia cer banii înapoi, să plece, să nu se mai întoarcă.
„Poftiți câte 2 lei înapoi, domnilor, conform cu legislația europeană, care ne obligă să rambursăm prețul berii, dar nu restul serviciilor premium, în cuantum de 1300 lei, pe care ați optat dumneavoastră să le achitați”, le răspunde ospătarul.
Câți dintre noi s-au trezit cu bugetul de vacanță decimat, după 3 minute de discuții halucinante cu agentul de check-in? Nu e nimic de râs în bancul ăsta, dar nici chiar de plâns. O’Leary, CEO Ryanair și părintele politicilor Low Cost, spune că prețul mediu al biletului vândut de compania sa a fost de 40 Euro, și că va crește în următorii 5 ani cu minim 50%.
Bine, el încearcă să vândă imaginea de victimă, să promoveze toleranța organizației lui și a celor care-l imită, în politica lor tarifară îndreptată către clientul dornic de călătorii eficiente. Dar dacă vă întreb pe voi, care ați călătorit în ultimii ani, care este media banilor aruncați pe servicii de transport aerian, cu siguranță o să primesc un cuantum de 100-150 Euro. Ei bine, media reală este departe de acei infimi 40 Euro promovați de O’Leary care omite taxa pe fiecare gură de aer respirată de la origine spre destinație.
Cu toate ajustările, tarifele, supra-taxele, minciunile, păcălelile, înșelăciunile, aviația a intrat în picaj liber. Și asta tot din cauza companiilor Low Cost, după cum vă va fi dezvoltat în rândurile ce urmează:
O afacere este viabilă atâta vreme cât veniturile sunt mai mari decât cheltuielile. Deși numărul pasagerilor a fost în continuă creștere, acesta nu a fost suficient pentru a depăși o barieră confortabilă de profitabilitate. Companiile de transport suferă pierderi de ani de zile, evenimentele dintre 2020 și 2022 fiind doar un catalizator pentru tendințe ce se materializau deja în piață.
Prealabil anului 2020, transportatorii dormeau pe un pat de ace. Orice mișcare bruscă le-ar fi fost fatală și ei erau conștienți de asta. Strategia abordată la nivel colectiv consta în sacrificii severe la nivel de confort pentru optimizarea prețului. Prețul era constant optimizat pentru a întâmpina evoluții tehnologice promise dar care întârziau să se materializeze. Concurența era acerbă la poarta producătorilor de aeronave, unde comenzi ferme se materializau în avansuri consistente financiar pentru a asigura accesul cât mai rapid la aceste evoluții incrementale dar mult râvnite.
Pe scurt:
- Boeing promitea gama 737 Max, cu o eficiență sporită cu 30%;
- Jumătate din transportatorii globali se puneau la poarta Boeing pentru a plăti avansul (achiziționa slot-ul, cum se spune în industrie) și a avea printre primii o flotă cu 30% mai eficientă;
- Economia de 30% resimțită la nivel de costuri operaționale se transmitea către… rezerve, pentru ca transportatorii să-și permită să fie primii la ușa Boeing când lansează următorul model (doar nu credeați că se transmitea la pasageri);
Practic, transportatorii subvenționau – în avans – producătorii de aeronave într-un cerc vicios de optimizare a costurilor care nu deveneau niciodată optime. De ce? Modelul ar fi funcționat dacă n-ar fi fost vorba de plata avansului prin credite costisitoare sau frica de a fi înlăturați de la ușa producătorului de concurenți mai lichizi financiar.
Frica aceasta este principalul motiv pentru care transportatorii și-au format involuntar un cartel. Standardizarea nivelului prost de calitate a menținut concurența la un minim istoric. Ba mai mult, a împins pasagerii spre modelul Low Cost, aceștia știind clar că nu mai există avantaje premium în segmentul Legacy (transportatorii consacrați). După care, segmentul Legacy a pivotat gradual către o așa zisă „optimizare” prin adopția politicilor Low Cost.
Fragment dintr-un articol publicat pe https://
@pasagerul romanesc
Draga pasagerule,
Sper sincer ca dupa ultimele doua saptamani, in care ai fost valsat „in flecuri” de catre „low costi”, pe Otopeni si celelate aeroporturi din tara, ai inceput sa pricepi de ce este important TAROM-ul la casa omului.
Cat despre declararea frauduloasa de faliment a WIZZ AIR Romania, care a lasat o gaura enorma in bugetul de stat si care companie continua sa zboare cu nerusinare pe aeroporturile romanesti sub numele de WIZZ AIR Ungaria, astept pana si comentarii de la istetii romanesti din provincie/diaspora.
Eu sunt subiectiv,
Atăta timp cat TAROM ul ,a fost condus de o minte luminată,venit de la manse, incepuse să prospere(ajutat de la buget cu investiții,aveam companie naționala cu curse de lung curier .
Acum mai avem,trebuie să se lupte !!!!
exista viata si fara avion, asa cum sunt convins ca multi nici n-ati fost prin Carpati, recunosc nu cunosc decat: m-tii Fagaras, Bucegi, Piatra Craiului, Ciuc, Retezat, Apuseni, Ceahlau, Rotnei si Calimani…cat despre pret nu credeti ca sunteti exagerati? Daca un litru de benzina costa aprox. 2 euro in Europa, iar pana la Viena sunt aprox. 1000km cat va costa sa mergeti pe o raza de 1000-2000 km in Europa? Acolo nu exista taxe de autostrada, de parcare, de wc? Alergati dupa pomana, acele sejururi ieftine in care hotelierii colaborau cu firmele low cost pt a reduce din pierderi si avea chiar un mic profit…vedeti ca o vorba spune ca:Pomana ingrasa…sa nu deveniti obezi de atata pomana ca vine Bill si va ”baga” pe gat viermii lui din noua si fascinanta lume pe care vrea s-o stapaneasca pt ca Dumnezeu a uitat sa-l cheme pe el si alti Zei plictisiti…la RTV o mostra de viermi cu kidman…