Acum, când finish-ul cazului Voiculescu pare deja o decizie corectă, nimic mai mult, altceva pare a se pregăti. Nu este, desigur, singurul caz în România bulversată de tot felul de succese şi măriri, iar acest lucru ar trebui reţinut. Dan Voiculescu nu a acţionat de unul singur, nu a fost de capul lui. El reprezintă numai un braţ al imensei caracatiţe care strangulează România. Scoaterea sa din scenă, chiar dacă are toate datele unei răzbunări politice, dă justiţiei un start de emancipare extrem de necesar. Căderea acestui mamut face loc şi altor prăbuşiri printr-o cinetică dominată de inerţie mai mult decât de o presupusă morală. Justiţia care l-a condamnat, la fel ca în cazul Adrian Năstase, este una somată să producă impresie. A făcut tot ceea ce putea să facă. Dar în decorul vast al acestei mişcări nu par a fi nici reforma, nici o anume anvergură etică.
Semănând în multe privinţe cu Silvio Berlusconi, generat de corupţie şi acţionând ca atare, fondatorul Antenelor a mizat pe aservirea publicistică. Scoaterea lui din viaţa socială va avea efecte nebănuite, pe care le vom vedea destul de curând. O întreagă ierarhie, de la avocat la editori, se va confrunta cu schimbările inevitabile. Dan Voiculescu este parte a clasei politice, iar aceasta nu s-a dezis de el, cu excepţia adversarilor. Dan Voiculescu a dorit un gen de implicare politică nu foarte diferită de a lui Traian Băsescu, însă cu alte mijloace. Amândoi au aceeaşi viziune dură, şi o anume slăbiciune pentru ”cultură”, moştenită de la fostul regim comunist. Şi unul, şi celălalt şi-au format grupuri de aplaudaci. Anticomunişti amândoi, doar fosta Securitate se prezintă tot mai mult a fi fost de dreapta, cu tendinţe capitaliste. Dan Voiculescu şi-a construit trust de presă, partid, un întreg imperiu al unei puteri având un program incert. Probabil, aceasta a fost misiunea sa, continuarea unei activităţi, în fapt, nefastă. Şi Traian Băsescu, şi Dan Voiculescu apar drept persoane care nu au colaborat cu Securitatea. Desigur, ştim asta, ni se spune zilnic, victimele fostei Securităţi sunt vinovate. Dan Voiculescu nu poate fi considerat nici om de afaceri, nici politician. Este unul dintre profitorii schimbărilor din ‘89, lipsit de harul care face din investiţia minimă capital în valoare. Afacerişti ca Dan Voiculescu au spoliat România, cum politicieni ca Traian Băsescu au distrus climatul public. Rezolvarea cazului Voiculescu, după cazul Năstase, poate menţine puterea politică, foarte simplu, în aceeaşi mizerie.
Prim-ministrul a urat succes colectivului Antenelor. Însă, în scurt timp, acestea vor intra într-o degringoladă pe care alţii o aşteaptă cu imensă bucurie. O instituţie de presă legată ombilical de banii cuiva, fie el îngerul economiei, se dovedeşte a fi o oază propagandistică. Caracterele jurnaliştilor nu se formează decât într-o luptă exclusivă pentru adevăr. Traian Băsescu, actualul preşedinte al României, poate fi fericit câteva zile. Are de ce. Adevărata miză a procesului Voiculescu se află în căderile la vârf care vor urma. Oricum, apropiata campanie electorală are paliere degajate, multe discuţii inutile fiind deja scoase din program.
Omul care şi-a construit un mega-trust media într-un buncăr comunist de pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti are acum alternativa, pe care şi-a asumat-o public, de a scrie cărţi în detenţie. Ceea ce uită este un fapt elementar. Cărţile sunt scrise de cei cărora li s-a furat ceva, nu de către cei care au furat. Ideea de-a scrie cărţi pentru a scurta pedeapsa arată cu câtă uşurinţă sunt calomniate scrisul şi eroismul care îl condiţionează. Singura şansă a lui Dan Voiculescu este de a “scrie” o mărturie din interior a ceea ce a fost sistemul economic al Securităţii.
Acest om chiar are ceva de spus!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.