Mai mulți cunoscuți mi-au atras atenția asupra bâlciului desfășurat de Gabriel Liiceanu în jurul unui concurs recent de asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Nu îmi face plăcere să mă exprim pe această temă, căci îmi repugnă bârfele. În plus, sunt convins că nimeni nu trebuie să se justifice în fața lui Liiceanu. Oamenii maturi cultivă argumente, nu altceva.
Mai nou, fiindcă am făcut parte din comisia de susținere a doctoratului la Facultatea de Filosofie din București de către o candidată și am evaluat pozitiv lucrarea acesteia, Liiceanu mă apostrofează. El reia iresponsabil falsuri în ceea ce mă privește, la care a contribuit, cum știam, de altfel, de la început, și cum confirmă din nou!
Când în România vor conta faptele și nu falsurile, se va vedea că nu am avut niciodată de a face cu Securitatea, nici eu și nici soția mea, în nici o calitate. Nimeni nu m-a apelat, iar eu nu aveam nevoie de astfel de „legitimări”. Că, în lupta politică de la nivelul anului 2012, nu era altă cale de a fi dislocat din poziția de ministru și responsabil al unui grup în guvernul de coaliție de atunci decât cu o făcătură care să te scoată „pătat”, este evident pentru cine rămâne onest. Că „instituțiile” sunt cum sunt, este de mult limpede pentru cine își păstrează capul pe umeri.
Nu îmi irosesc timpul cu aberații, știind bine că securismului, de odinioară și de acum, i se face față încă anevoie. Am încredere că, dincolo de bârfele unor travestiți care mai au trecere, se va ajunge la adevăr și am răbdare.
Nu m-am obosit să-i reproșez lui Liiceanu ceva, chiar dacă anturajul lui a falsificat copios în ceea ce mă privește, iar acum o face și el în mod nedemn pentru ceea ce el se crede. Fiecare poate lua o frază din cineva, o poate tăia după plac și răstălmăci. Sau îi rupem un fragment din corespondență și i-l aruncăm în obraz. Sau punem urechea la o bârfă „politică” și pretindem că e adevăr. Pentru o reflecție matură, sunt gesturi clasate, iar cu reaua credință și naivitatea prostească lupta se câștigă greu!
Nu l-am luat în serios pe Liiceanu, căci este parte a unei întreprinderi care nu a rezolvat și nu are cum rezolva ceva pentru România. Când lucrurile se vor calma și vor putea fi examinate la rece, se va putea sesiza șirul de erori logice, etice și profesionale din întreaga sa acțiune. Nu aș amâna, însă, să spun că în exprimările lui Liiceanu aproape că se epuizează lista de sofisme identificate de Aristotel.
În trei împrejurări am intrat în contact nemijlocit cu Liiceanu. A fost o celebrare Constantin Noica la Sibiu, din câte îmi amintesc în 1998, la care m-a invitat și la care am participat cu o conferință. M-a vizitat la minister în contextul în care relansasem manualele alternative în România, de care Editura Humanitas era interesată, ca orice editură. La editura pe care o preluase publicasem, în 1985, traducerea din Jürgen Habermas, dar nu a acceptat decât după insistențe publicarea unui volum din Charles S. Peirce, fondatorul filosofiei americane moderne, pe care soția mea îl angajase încă din 1987. Când a fost vorba de publicarea monografiei mele Filosofia lui Habermas, mi-a spus că direcția filosofică a editurii este alta și că acest filosof nu intră în ea. Mi-am spus că Liiceanu nu avea decât clișee despre filosofii și că îl irita formula „a gândi cu Heidegger, împotriva lui Heidegger”, lansată în tinerețe de către cel mai profilat filosof din lumea zilelor noastre. Pentru multă vreme, nu l-am mai băgat în seamă pe Liiceanu, deși însușirea de către el a fostei Edituri Politice mi s-a părut samavolnică și de rău augur pentru un stat ce se vrea de drept, democratic.
Constantin Noica a adăugat mereu noi piese la opera sa filosofică, dar nu a pretins că filosofarea sa este singura validă. Cineva dintre apropiații săi mi-a spus că pe noptieră, în camera în care s-a stins Constantin Noica, s-a găsit un volum din Habermas! Nu era vorba să-l faci pe Constantin Noica adept al noului Hegel, dar un filosof care se respectă își dă repede seama unde este anvergura și știe că a filosofa înseamnă a gândi fără prejudecăți și a admite, fie și ipotetic, că adevărul poate fi la un rival.
Desigur, nu este cazul să etalăm trăiri, de care, în treacăt fie spus, Liiceanu cam abuzează, inclusiv în reacții. La filosofi demni de nume ne interesează idei și optici despre viața noastră, a comunității, a celor din jur, în lume, nu cum ne bărbierim sau cât de delicată ni s-a părut fața cuiva sau ce fursecuri sunt la o masă de discuții. Este și așa plin de lăutari și de abateri ale atenției în evaluările de la noi! Filosofia demnă și ea de nume este și angajament în cauze obștești, cât mai puțin marcat de subiectivitate. Ea este, în fond, „gândire mai departe”, nu încremenire obstinată în teme alese după cum se cere de undeva. Iar moralismul aplicat altora poate fi, ca de atâtea ori în istorie, doar o mască pentru propria lipsă de morală.
Nu am urmărit scrierile postdecembriste ale lui Liiceanu. Pe cât am aflat, nu conțin vreo propunere clară de concept, de abordare filosofică. La drept vorbind, răfuiala nu este de ajuns ca să fie și filosofie. Plecând de la datele existente și oprindu-mă asupra conținutului, mi se pare că este vorba mai mult de o interpretare, călăuzită de un Heidegger înțeles într-un fel chestionabil, a unor realități percepute discutabil. Nu comentez mai mult aici, dar nu-mi pot reprima o întrebare: dacă este să facem filosofie pretențioasă, nu ar fi cazul încurajării filosofiei ce se află la înălțimea acestui nume, nu doar a filosofiei subiective, a părerismului care inundă revuistica și cafenelele din România actuală? Adică a acelei filosofii care nu ignoră științele sociale, științele și filosofia științei, precum și evoluția teologiei? A acelei filosofii care poate lua certitudinile subiective ca punct de plecare, dar le confruntă cu certitudinile altora și mai ales cu argumentele izvorâte din abordări sistematice?
Liiceanu acuză acum deznodământul unui concurs pentru un post de asistent la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Nu știu de vreo realizare distinctă a celor pe care el îi preferă. Pot spune însă că Liiceanu mobilizează armament stufos, compus din bârfe și bâlci degradant, pentru ținte confuze.
Oana Șerban, câștigătoarea concursului cu pricina de la Facultatea de Filosofie din București, a satisfăcut mai bine cerințele pentru ocuparea postului și l-a ocupat pe merit. Ea are opiniile ei, inclusiv legate de reexaminarea unor evaluări comode, oricum depășite, ale filosofiei din ultimele decenii, dar aceasta este o chestiune de libertate. Vrem iarăși aliniere? O Românie nouă, dacă este efectiv nouă, nu are cum să fie altfel decât pluralizată. Se repetă intoleranța sub certitudinea subiectivă a cuiva că ar reprezenta schimbarea? Nu este cazul!
Fiind vorba de un concurs, nu activitatea profesorului Vasile Moraru este în discuție. Dar nu cumva în reacția vehementă a lui Liiceanu este vorba de supărarea că „minimei moralia” – care în România deceniului din urmă s-a dovedit strident imorală – Vasile Moraru i-a opus, cu argumente limpezi, „morala elementară” a omului simplu care suntem, în definitiv, fiecare? Liiceanu comite sofisme și pretinde să se stea smirnă în fața lor.
Este clar că și un concurs pentru posturi universitare se desfășoară într-un context. Doar că este contextul creat, să o spunem fără ocolișuri, de calamitățile din Legea educației din 2011, la care nu știu ca Liiceanu să fi reacționat măcar cu vreo observație. În cazul concret, discutat de Liiceanu, al decanilor numiți de rector și aflați la dispoziția acestora, aș spune că, ales fiind de comunitatea universitară să conduc Universitatea „Babeș-Bolyai” în cinci mandate, nu am numit vreun decan și nu am vrut să o fac. I-am sprijinit în argumentarea publică pe unul sau pe altul, dar consiliul profesorilor din facultate stabilea decanul. Rectorul nu avea decât să ia act de alegere. Decanul, în opinia mea, trebuie să fie o contragreutate la rector. Și invers!
Oare nu Liiceanu era plin de încântare în compania autorilor acelor decizii care au dus în România ultimului deceniu și jumătate la o largă distrugere de oportunități și de energii și la alungarea de talente? Nu el a sprijinit derapajele în raport cu morala elementară, cu democrația elementară și cu statul de drept elementar? Nu el a salutat năzbâtiile unui regim care a aruncat România în cea mai gravă criză a istoriei ei moderne, din care nici acum nu s-a ieșit?
Corupția universitară este mult mai ramificată decât crede Liiceanu. El are în vedere acum Universitatea din București, dar ne putem închipui ce este acolo unde valoarea generală este, prin forța lucrurilor, mult mai redusă. Nepotismul, bunăoară, i-ar întrista și zdrobi literalmente pe Spiru Haret, Virgil Bărbat sau Nicolae Iorga, care au avertizat primii asupra acestuia. Numai că și caracterele, din care Tudor Arghezi a făcut temă recurentă, nu sunt în regulă la unii intelectuali!
Corupția în România de acum este din belșug și în tabăra pe care Liiceanu o apără cu subiect și predicat. La drept vorbind, ca să rămânem la afinitățile sale elective, Kövesi nu este mai puțin plagiatoare decât Ponta, căci plagiat este și la 4%, cât s-a recunoscut. Plagiatul, în orice proporție, este tot plagiat! Vrea Liiceanu și alte exemple? Corupția nu se reduce cu apucături și procedând selectiv, ci cu legi, cu profesori veritabili și cu caractere.
Se poate vedea pe documente oficiale, nu pe vorbe și bârfe, că am atras atenția între primii asupra proliferării nepotismului în universități. Am dispus și măsuri ce rămân și astăzi soluția, deja atunci când Liiceanu era preocupat cu succes de propria înavuțire. Am spus clar că plagiatul nu este tolerabil și că a semna cărți scrise de alții este și mai blamabil. Sunt de părere că nu putem acuza „hoția” unora fără să vedem hoția de lângă noi. Poate chiar de mai aproape! Suntem în stare de această privire profund morală?
Marea problemă este aceea că în România actuală discuția filosofică și, mai mult, dezbaterea argumentativă, sunt prăbușite. Putem ușor bănui că nu se citește și că se socotesc salvatoare texte de mult vetuste. Filosofia germană este, acum, Nietzsche și Heidegger, dar ea nu se reduce la ei, cum se crede. Sunt, în vremuri mai apropiate de noi, și Frege, Husserl, Wittgenstein, Riedel, Habermas. După cum filosofia lumii este plămădită și de Quine, Sellars, Foucault, Rawls, Rorty, Brandom și alții. Este mai profitabil, cultural vorbind, să cultivăm o imagine ea însăși pluralizată despre filosofie, decât să revenim la secte.
Certitudinea subiectivă nu este bază sănătoasă pentru o politică matură. Ea poate pune pe străzi tot felul de dezorientați și răsplătiți, dar nu creează o direcție capabilă să construiască ceva. Iar filosofia, după ceea ce s-a petrecut în secolul al XX-lea, ar fi cazul să fie mai reflexivă decât acceptă Liiceanu. Nu este deloc mai bun sectarismul de dreapta decât cel de stânga, după cum nu este bun nici sectarismul de centru, atât de răspândit astăzi.
Rolul intelectualilor poate fi lămurit, în mod normal, prin ce pot pune ei pe masa rezultatelor de gândire benefică. Sunt profesori (dar câte nulități nu au devenit mai nou, prin legea amintită, profesori universitari?), sunt demnitari (dar câți demnitari nu sunt de fapt, dincolo de orice valoare, produsul vechii și noii Securități?), se călătorește (dar ce rezultă?). În 1989, unii anunțau emfatic operele de la sertar. Numai că sertarele s-au dovedit a fi goale. Câți le au acum pline?
Ar fi dezirabil ca Liiceanu, dacă tot vrea să se pronunțe, să-și dea seama de prăbușire în întregime. Nu facem un serviciu nimănui văzând hiba doar în ceea ce a fost și abătând atenția doar spre trecut, care, din nefericire, nici nu mai poate fi înlocuit. Hiba se extinde, tot din nefericire, și astăzi. Critica comunismului, făcută în confort, după ce comunismul a intrat în muzeu, nu ne scutește de a vedea subminarea de azi a democrației sub o combinație carpatică de nepricepere, Mussolini și Carl Schmitt, aduși cu inconștiență printre reperele de fapt.
Dacă este să ducem înțelegerea până la capăt, este de observat că au fost în istoria ultimului secol trei lovituri aplicate intelectualității în România. Într-una din cărțile lui despre soarta și etica intelectualilor, Lucian Boia s-a ocupat de primele două – cea de la sfârșitul anilor treizeci și cea de la sfârșitul deceniului patru. Gabriel Liiceanu participă cu intervențiile sale, inclusiv cu bârfele și bâlciul pe care-l întreține, și în pofida a ceea ce crede despre sine, la cea de a treia lovire. Aceasta are loc în decada în curs, iar el este unul dintre vătafii ei sârguincioși.
Daca nu v-am spus-o, o repet! Cel mai tare mi-a placut filozofia dar urasc pe filozofi! Problema este ca, filozofii de tranzitie ne indobitocesc de tot impartind adevarul in absolut si relativ dupa cel care da mai mult! Huuo panaramelor cu motor care ati distrus bunele maniere si canaoanele bisericii ortodoxe! Pe vremea socialismului stiintific definitia libertatii era „necesitate inteleasa” iar acum pe vremea capitalismului de cumetrie ,libertatea este acea stare obtinuta de „cine da mai mult”. Huuo ! Mi-e greata cu filozofii de renume mondial gen Liicheanu, Plesu(tata de drogat), Sora cu boli ascuse, Patapievici cu terapia prin urina cu bacterii cancerigene et!
Odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, filosofia a devenit o gargara de bodega. Dintre intelectualii romani, Petre Tutea a inteles cel mai bine valoarea filosofiei: „Eu acum citesc „Critica Ratiunii Pure” ca pe Informatia(actuala Libertatea)”. Adica ca pe un fapt divers. Daca mai exista oameni care isi mai pun probleme existentiale si doresc sa incerce calea filosofica, cel mai indicat ca sa-i scoata din incurcatura este logicianul Anton Dumitriu, in niciun caz Liiceanu, un habarnist cu staif, caruia ii place luxul si care are bucurii la bugetul statului pentru a-si masca incompetenta administrativa.
Prefer sa iubesc o carte de morala scrisa de un profesor universitar care ar putea sa fie in esenta un onest si meritoriu dascal la nivel de liceu, unei „moralia” de minima profunzime scrisa de un aspirant la nemurire numai pentru ca s-a dat bine pe langa puternicii momentului.
Daca numele barfitorului de serviciu al presedintilor MINCINOSI s-ar scrie corect, anume LINGEANU, cred ca nu ar mai pierde nimeni timp lecturand aberatiile lui. Ceva din cele scrise se autorul articolului mi-a reactualizat o constatare. De ce a fost daramat asa-zisul comunism? Pt ca mincinosii SA MINTA MAI TARE, pt ca hotii SA FURE MAI MULT, pt ca tradatorii SA TRADEZE FARA TEAMA DE CONSECINTE. Iar toate astea, sub masca vopsita DEMOCRATIE.
UAU!
Ce fain mânuiește slova Profesorul Marga!
Jos palaria!
Da’ amu’, Io* ca meltean care nu l-am citit nici pe Șopenhauer, nici pe Nice, ci doar pe Kant și numai pe cantul trilogiei sale criticiste, stau să-mi screm mințile să-mi aduc aminte ce anume opere nemuritoare a scris Liicheanu.
Aham!
Am găsit:
„Epistemiologia M*iei” și celebrul „Apel către lichele”
Asta din urmă mie mi se pare a fi plagiat fiindcă Liicheanu a scris-o pe o buca de hârtie igienică și a declamat-o prima dată sie însuși în baie, uitându-se în oglindă.
PLAGIAAAAT!
Plagiat după Van Gogh – „Autoportret cu urechea tăiată!”
(„Părerea mea! Hâc!”)
Opera filosofica de capatai a post-dechembristului Liicheanu are ca repere ‘Apelul catre lichele ‘ pe de o parte , ‘Libertatea de huidui ‘ pe de alta , iar ca paramount ‘Oda Muyei’! Halal sistem filosofic, nu?
Domnule Marga, sa fim seriosi, Liiceanu are dreptate. Liiceanu nu a fost ministru al educatiei, dumneavoastra ati fost ministru al educatiei trei ani si nu ati facut nimic si acest lucru ne enerveaza si va stirbeste credibilitatea si va face subiect de barfe, nu suspiciunile ca ati fi avut legaturi cu Securitatea. Nu ati reformat sistemul universitar, nu ati eliminat clanurile si famigliile din universitati, nu ati eliminat plagiatele, nu ati introdus meritocratia ca unic criteriu in ocuparea pozitiilor universitare, dupa argumentele pe care le folositi in a ne convinge ca favorita dumneavastra si nu a domnului Liiceanu a ocupat postul, eu deduc ca nu intelegeti conceptul de meritocratie. Eu, personal, am evaluat CV-ul acestei domnisoare si pe cel al favoritului domnului Liiceanu dupe ce am urmarit o emisiune la TV. Favoritul domnului Liiceanu are doctoratul obtinut la Universitatea din Leiden infiintata pe timpul in care Bucurestiul era doar o mlastina, universitate care i-a dat umanitatii pe René Descartes si Baruch Spinoza si zeci de laureati al premiului Nobel in diverse domenii. Mai mult Universitatea din Leiden este in primele 100 ale lumii, universitatile din Bucuresti si din Cluj nu sunt nici macar in primele 500! Ce nevoie sa aiba Facultatea de Filozofie din Bucuresti, rusinea topurilor academice de o eminenta cu studii la o universitate de top a lumii, noi continuam cu impostorii crescuti in propria curte a incompetentei, sunt de-ai nostri! Si inca ceva si anarhistii, si extremistii au propriile opinii, ca domnisoara Oana Serban. Nici ei nu se aliniaza, dar asta nu ii face utili societatii!
Mihneo, te repezi cu același radicalism al făcutului din rahat praștie, ca și Liicheanu. Dacă este să mergem pe sofismul matale – orice spune Marga trebue raportat la ce a făcut ca ministru al educației, atunci citește raportul Andrei Marga, Anii reformei 1997-2000, unde ai toate deciziile pe care le-a luat și aplicat. Al lucrat în echipa aceea cu el și știu ce s-a făcut. dacă vrei discutăm cu cărțile pe masă. În rest, nu știam că are favorite. Știu că favorita este soția lui. În rest tot terorizăm lumea cu ce este în alte universități. De acord, numai că asta a devenit un argument de parvenire în România de azi. Parvenire a unora care nu sunt mai buni ca cei de acasă. La meditat, Mihneo, că ne apucă seara!
Mai nene, parca in „critica ratiunii pure” a lui KANT era un cocos care canta in fiecare dimineata la ora 04.00 de nu putea Kant sa doarma. Ce m-a intrigat cel mai tare si mai tare? Framantarile lui Kant cum sa faca sa nu-l mai scoale din somn cocosul! Singura solutie a fost sa-i cumpere cocosul vecinului si sa-l puna pe varza! Huuo Liichenu, huuo Plesu(tata de drogat integrat in absolut), huuo etc! Daca erati ganditori adevarati ai neamului romanesc acum erati exilati in Costa-Rica si iertati peste 100 de ani precum Ovidius din portul Tomis!
@anda zidaru: esti o nulitate frustrata. Ori avem universitati de talie mondiala, ori stam in banca noastra si ne admitem prostia si limitarile. Niciun olimpic nu ramane sa studieze la universitatile din Romania, toti aleg universitatile din afara spre bucuria nulitatilor angajate pe pile in universitatile romanesti care scapa astfel de evaluare din partea mintilor luminate ale tarii! Adevarul despre universitatile din Romania terorizeaza doar prostii aciuiati prin ele! Dupa felul in care te exprimi daca ai facut parte din echipa domnului Marga nu este de mirare ca a esuat lamentabil in reformarea sistemului universitar cu asemenea echipa. Si inca ceva „Liicheanu”( ce limbaj injurios la oamenii profesorului Marga) a facut pentru cultura romana o editura care publica in limba romana carti etalon in toate domeniile, tu ce ai facut pentru cultura romana?! Ce prostii poti sa emiti! Si Eminescu a studiat in strainatate ca si Sarmiza Bilcescu, Elisa Zamfirescu, Henri Coanda, Anghel Saligny etc.! Erau si ei niste paveniti sau au dovedit ca sunt de mii de ori mai buni decat cei de acasa?!
Am mai avut un ministru-femeie recent, absolventa de mari universitati pe care le-a facut de rusine fiind incapabila de orice inafara de clatinatul capului cu pletele spre spate. Asa ca Vulgul, deci inclusiv eu, ne-am lamurit cum e cu eminescianul „ai nostri tineri…”. Pe de alta parte, desi nu ma numar printre cei simpatizati de delicatul profesor de Etica si Morala, nu pot sa nu ma gandesc la incomoditatile generate pentru el, un adept al noncombat in viata de toate zilele, prin intrarea in gura unei Ţaţe mature, versata in manevrarea cu zgomot a galetii cu laturi drept in capul celor care nu ii fac pe plac.
mihnea, esti o nulitate fara doar si poate, dar mai esti si un diversionist plictisitor ( adica fara vreun merita, staif sau valoare) al acestui Forum. semenzi sub mai multe nick-uri si gargarisesti vocalize anti-nationala cu multa perseverenta. desigur, este vremea lichelelor si canaliilor, fara doar si poate! iar autorul odei despre Maretia Muyii, cel care te-a fermecat, a cobora in abjectie lacel mai jos nivel pentru orice lingau pretins ‘telectual. te-ai intrebat oare de ce numarul’ telectualilor este ingrozitor de mare in toate aliantele contra-naturii cu miscarile politice subordonate fie Noii Securitati , fie main-stream-ului alogen?
Mihnea, liiceanu nu a facut o editura. A furat una.
A ieșit din bârlog și intelectualul-calorifer! Are morga și ține nasul atât de sus, încât nu-i miroase hoitul pe care l-a lăsat in politica. Invidia și ura acestor indivizi ii confirma pe intelectualii adevărați. Când te înjură unul ca acesta inseamnă ca ai dreptate. Gândacii foșgăie în întuneric, iar când dai lespedea la o parte se agita disperați in toate direcțiile. Unul dintre ei se zbate și aici între ura și neputința! Spectacol grețos, dar și hazliu!
Ai luat-o pe arătură, Mihnea cel viteaz. cam ne toci cu ce spunea Cioabă. nu regele, căci rege e numai unu.Chiar nu înțelegi că multe țări nu au universități de top, dar au universități? Nu asta este obsesia unui om normal, ci nivelul și soliditatea. Altceva în gură decât nivelul mondial nu puteți avea? Eu vreau nivel mondial, dar nu demagogie pe temă. Așa că las-o baltă, de jicnit e ușor, de argumenta mai greu. te înțeleg că te opintești să aduc i ceva argumente, Ai reușit până aici sofisme, Ca maetrul!tău, cum zice domnul Marga, care știe teoria logică a sofismelor. Și pe Aristotel, părintele ei!s
@mihnea: Si totusi, universitatile romanesti, pe care tu scuipi de zor cu aroganta semidoctului, au educat oamenii care au construit hidrocentrale, santiere navale, uzine, siderurgie, electronica, agricultura, irigatii, imbunatatiri, funciare, industrie nucleara, intr-un cuvint, ‘mormanul de fiare vechi’ numit asa de un politician meteoric, fara git dar si fara cap. Acesti oameni, cind roata istoriei s-a intors caci inaltele sfere au decis ca nu mai avem loc in propria tara, au luat drumul acelor locuri cu acele minunate universitati, unde nu s-au facut de rusine.
Vă cam demascați procedeele haștag Insecticid! Marga nu iese din bârlog, căci este cu rubrici permanente la vreo trei reviste. Vezi și Cotidianul ce a spus săptămână de săptămână, de vreo cinci ani.Treaba cu caloriferu este tipică pentru voi. Într-o emieiune la Hoandră, care se poate revedea oricând, marga a amintit printre invențiile tehnice de pe teritoriul României invenția brevetată la Viena a lui Meissner, inginer din Mediaș. Poți citi studiul lui Harald Zimmermann pe temă, pe care Marga l-a avut în vedere. De aici la a face o bârfă de prost gust este opera voastră. Ce este rău că se amintește o inovație tehnică? Nici nu citiți și nici nu sunteți corecți, licheenilor!
V-a intrat în cap liicenilor ca mihnea, insecticid etc. că sunteți chemați să faceți ordine printre voci, gânduri și oameni. dar de unde această pretenție? Cine vă dă acest drept? Nu iau partea lui Marga, dar nici invers. Până una alta marga pune pe masă, cum se zice, căeți de logică, istoria filosofiei actuale, cărți despre religie, drept, politică internațională. El spune că speră la o sistematizare. De ce vă derajează? Trebuie ca totul să fie controlat de voi? În shestiunea cu caloriferu marga are dreptate, dar voi nu citiți, ci doar bîrfiți.
Sa citesti ceva despre panarama de Liic(h)eanu, este pierdere de timp!
@Anda. „Jicnit”? Nu cred ca faci parte din echipa profesorului Marga.Sau inversezi demonstratia.
A fost intenționat Emilia, căci îl știu pe acela care vrea să jignească. Nu m-am simțit jignită, dar l-am lăsat să creadă că mă jicnește, cum mi-a mai spus. Nu sunt în echipă, dar apăr echipa bunului simț și argumentelor mai bune.
La acești filosofi trebuie văzut un pic și ce au în spate. Ambii și-au pregătit doctoratele în Germania federală. Liiceanu la heideggerieni, Marga la habermasieni. După aceea, liiceanu s-a certat cu cei din Institutul de Filosofie din București, Marga a fost pus să creeze catedra de Logică și filosofie contemporană. Liiceanu a lucrat la traducerea lui Heidegger, marga a tradus Habermas și Riedel. Liiceanu practică o filosofie ce crede că este singura adevărată, Marga este pentru pluralism, cum spune, și comunicare, precum maestrul său Habermas.Liiceanu s-a lipit de Constantinescu, apoi l-a apostrofat. Marga a fost ministru sub Constantinescu. Liiceanu s-a lipit de Băsescu, Marga s-a opus regimului acuzând, filosofic vorbind, recuperarea lui Mussolini etc.Liiceanu se ocupă să dea lovituri în stânga și în dreapta, Marga apără vederi democratice, ce vor să integreze o societate sfâșiată de lipsa de informare, de răutate și mai nou de securism. De aici este de plecat. Acum la Liiceanu pare să fie o îmbătrânire rapidă, căci nu putem înțelege altfel faptul că la GDS l-a atacat pe Radu Filipescu că nu este de acord să fie premiat Augustin Lazăr. Liiceanu s-a demis până acolo – la a lua în brațe un torționar!
Dom’ Marga i-a zis lui dom’ Liiceanu că e oarecum, „imatur”, ?
De ce nu dați mă Mihnea un model de analiză precisă și echitabilă a lucrurilor, dacă tot vreți să controlați orice? Putem discuta de educație, dar să spui că Marga nu a făcut nimic este ca și cum îți infirmi tot ce spui. Marga a fost cel mai eficace ministru al educației naționale după 1989. Și adversarii lui politici o spun. Așa că gogoșile de intoxicare ce vă preocupă – gen nu a făcut nimic ca ministru, a vorbit de invenția caloriferului (ca și cum a vorbi de calorifer este precum ai vorbi de dracu) etc. – sunt doar pentru nivelul vostru. Fiindcă veni vorba, așa fraieri îi socotiți pe cititori?
@janos Procedeele haștag care vă dau insomnii, sau vă trezesc devreme, au învins procedeele mafiei securistice din care face parte, cu acte în regulă, domnul Marga. Cam așa stau lucrurile în realitate, chiar dacă nu vă place. Iar cu caloriferul dl Marga își făcuse brand la ICR, nicidecum la Academia Tehnica 🙂
@Simona Ce caută caloriferul printre nenumăratele domenii în care a activat dl Marga, inclusiv religia!, pe care le înșirați cu generozitate?
în privința ordinii despre care vorbiți lucrurile sunt foarte simple. E vorba despre fapte:
1. Plagiat confirmat (Ionuț Vulpescu)
2.Concursuri pe post cu dedicație!
Ordinea care ar trebui să se impună se numește meritocrație.
Pe forum comenteaza fara sa fi citit articolul cu creionul in mana si fara argumente laudatorii lui Marga care cum ei declara au primit avantaje din partea acestuia facand parte din echipa sa ministeriala si cei care il urasc pe Basescu, mari amatori de a3 care se „culturalizeaza” cu emisiunile derbedeilor spagatisti batuti in cap de motociclisti si care il urasc si pe Liiceanu nu din cauza apropierii de Basescu ori pentru ca i-au citit toate cartile si nu le plac, nu, ei il injura pe Liiceanu ca asa au vazut la spagatist si raspopit!
Mare varză în cap, Insecticide! Păi cultura tehnică nu e parte a culturii? Nu este chiar o urgență a acestei țări? Noțiunile voastre sunt prăfuite, băiete.
iar cu acte mai ușor. Sunt acte făcute de voi.
dacă tot îi dai cu dedicația la comisie presupun că ai pierdut concursul și te consolezi cu bârfele, cum zice domnul Marga. Dacă verzi și uscate te calmează, dă-i înainte! Viața devine mai ușoară.
Dar voi chiar nu găsiți vreun argument? Își spun eu, că dacă ai picat concursul nu prea ei de unde să știi, după vorba cine pică nu a fost cel mai bun! Voi discreditați persoane și apoi credeți că argumentați. Este un procedeu într-adevăr de la Mussolini (vezi atacarea lui Turrati – un intelectual și politician integru!). Nu-mi vine să cred că inși de acum revin la italianul rău famat. Vai de capul satului unde am ajuns!
Zi-i Mișu și mergi mai departe! Unde vezi laude, nenicule? Sunt doar fapte – iar faptele sunt fapte pentru mințile normale. Că faptele avantajează pe cineva, asta este! Tu ai citit cu creionul în mână? dar cum de ai citit a3 când nici vorba de asta în articol? Aici nu este că pacientul este sau nu cu Băsescu – treaba lui. Chestiunea este ce a făcut el însuși, cu mintea, mîinile și poate picioarele. Nu Băsescu este doar în discuție. Să-l ataci pe Radu Filipescu pentru că nu l-a agreat pe Augustin Lazîr spune ceva despre atacator. Și dacă tot discutăm, ce caută Liiceanu printre torționari și oameni ai represiunii? Ce misie are Liiceanu?
Te înțeleg că suferi din cauza pierderii concursului Insecticidule, dar chiar să nu mai ai nici o logică, este cam neobișnuit. Ce are concursul cu Vulpescu? Nimic! Ce are domnul Marga cu concursul? Nimic? ce ai tu cu meritocrația? Nimic. Îți propun să tragi tu concluzie plecând de la premise ca: afară-i soare și echipa de fotbal a pierdut și trenul este aglomerat. Bănuiesc acum că tu tragi concluzia Insecticidul este mai bun decât mierea! Vezi de ce ai pierdut concursul? te ajut, dacă trebuie! Ar fi fost trist să ajungi să-l câștigi!
@simona
(@janos, dacă e altcineva)
Pe scurt:
1.Nu am pierdut niciun concurs, niciodată. Iar aici nu m-am inscris. Nu era pe profilul meu. Precum vedeți mă ocup cu gândacii. 🙂
2.Domnul Marga însă are de-a face cu concursul. O cunoaște bine pe câștigătoare, că doar nu făcea exces de zel asa din senin.
3.Se pare că n-ati citit cu atenție nici articolulul de mai sus, nici pe cele la care se face referire. Se pare că aveți doar misiunea de a scrie pe formum.
4. Pentru lămurire îmi face plăcere să vă ajut: http://www.contributors.ro/cultura/sub-inaltul-patronaj-o-%C8%99tafeta-a-raului/
Atenție! Este episodul 4. Dar fiindcă are poze îl puteți înțelege mai ușor decât pe primele. Succes!
Rău ați ajuns, de vă apără dl. rector ministru Marga! Bag seama că unii cititori de aici îl urăsc atât de mult pe Liiceanu încât orice ar spune, nu îi dau dreptate sau își imaginează că are interese oculte. Zice Liiceanu că e=mc2, nu!, fals, minciună, oroare. Și reversul? Vine cineva să scrie ceva împotriva lui Liiceanu, automat are dreptate, reacție extraordinară, la obiect, distrugătoare, ce mai, erou salvator. Așa și cu articolul ăsta. Ar fi drăguț totuși să vă calmați, să faceți un pas în spate, să vedeți puțin în perspectivă. Da, Liiceanu e cam retoric și patetic, dar ce semnalează e destul de grav. dl. Marga ne spune că Liiceanu utilizează în articole sofisme (toate din Aristotel, i-auzi!). Dl. Marga unul dintre cei mai mari experți pe argumentare la ora actuală din țară (a predat la UBB) nu se sinchisește să dea și exemple. Se așteaptă să luați de bună spusa lui pe bază de autoritate. Adică vă cere vouă, cititorii acestei platforme, să comiteți un sofism interpretativ și să credeți ce vă zice el, pe bază de autoritate. Un exemplu ceva? Nu. Dacă erau chiar atât de multe sofisme, ne puteam spăla și noi ochii și intelectul cu vreo 2-3, ca să învățăm ceva, nu?
Așa, filosofia ca bârfă? Păi în țara asta bârfologia a ajuns știință națională. Cică Liiceanu argumentează pe bază de bârfe. Dl. Marga nu, nu. Faptul aflăm povești despre cum s-a întâlnit cu Liiceanu în trecut nu ține de bârfă, ține de istorie; și când ne spune că „a auzit el” cum că la Noica pe noptieră era și o carte de Habermas. Nu, asta nu e bârfă ca argument. DEX-ul să facă bine să modifice definiția bârfei și să treacă excepția acolo. Ce folosește dl. Marga nu e bârfă. E fapt, chiar dacă din „auzite”. Ce trist e că o parte dintre comentatori au ajuns orbi la ceea ce e de bun simț (cum se întâmplă și dincolo, dar din direcția cealaltă) și contribuie cu sau fără voie la împiedicarea unui dialog normal despre subiecte grave precum plagiatul și contra-selecția noastră cea de toate zilele.
Cum se face că tot vreți să-l apărați pe Liiceanu căutând locuri vulnerabile la Marga. Toți oamenii au slăbiciuni, dar aici, în articol nu a prins cineva vreuna. Să nu confundăm faptele cu bârfele – cred că trebuie citit textul, Marga vrea să arate că nu-l interesează ce spune Liiceanu. Chestia cu discutarea plagiatului este veche – se pot citit numai în Cotidianul vreo trei articole ale lui Marga despre plagiat. El a relansat discuția cu ani în urmă. Meritocrația? cum zice un aducător de reproșuri. ȘI asta, tot în Cotidianul Marga a tratat-o cu vreo trei ani înainte. Scriu astea ca cititor al Cotidianului și pentru că mi se pare aiurea să reproșezi unui autor ceea ce nu a făcut, pe când el a inițiat noua fază a discuției. Nimeni nu a veștejit mai răspicat nepotismul universitar ca Marga. Eu zic să se discute plecând de la fapte, nu de la evidente aiureli.
Nu pricep Strofocle sau insecticid sau cine o mai fi sub aceste nume de ce înlocuiți mereu necesara lectură, pe care se vede că nu o aveți, cu tot felul de imprecații omului matur nu au cum să-i facă plăcere. Îl luați la rost pe Marga că nu a făcut, când sunt rapoarte detaliate că tocmai a făcut ce ziceți voi. Credeți că doar voi atacați nepotismul, când el a făcut-o de mult. Că nu dă exemple de sofism, când tocmai a dat – că L. atacă la persoană (ad hominem), crezând că așa atacă idei. Nu ar strica o educație a felului precis și logic de a gândi. E prea mare grădina de rateuri tocmai la cei care cred că cineva le-a dat rolul de a face curățenie. Igiena, inclusiv intelectuală, e bună, dar voi v-ați făcut-o?
@Insecticid
m-am uitat pe postarile indicate, nu contest validitatea argumentatiei…
doar ca domnul Liiceanu nu este cea mai indreptatita persoana sa arate cu degetul, pur si simplu nu este in aceasta postura!
a preluat editura *Politica* prin atribuire directa, ca deh, ea era o vaca din curtea de gospodar a prietenului sau, domnul Plesu si s-a privatizat ca si cum ar fi fost indreptatit sa o faca…
a fost unul din * intelectualii lui Basescu*…nu va trece mult timp pana cand sintagma *intelectualii lui Basescu* va deveni o povara grea, foarte grea pentru cei in cauza…
si apoi, nu l-am vazut niciodata pe domnul Liiceanu luand apararea unuia fara dinti, bagat in inchisoare pe nedrept sau primind o pedeapsa prea mare in raport cu fapta…
de aceea la limita as putea spune ca gestul domniei sale tine de *gasca*, nu de plasarea in raport cu o suferinta, cu incalcarea unui principiu…..aia cu gasca lor, domnul Liiceanu cu gasca sa…
Domnule A. M, un calorifer de talia dumneavoastră nu ar trebui să comită o greșeală (reiterată în mai multe locuri ale acestei deversări de ură) impardonabilă ca ,, nici o”… Se poate!? Un elev ar fi asupru depunctat la examenul de bacalaureat pentru astfel de scăpări. Dar nu mă mai miră nimic de la omul care i-a dat magna cum laude unui alt ministru, de astă dată un plagiator învederat, care, dupâ umblă vorba, ar fi fost încurajat să plagieze de către profesorul coordonator!
Nu prea pari ființă, ci obiect, poate calorifer, mă Ființă și calorifer! dar caloriferul are ceva ce apreciat – dă căldură. Vedem toți că citești cum îți convine. Formula repetată a unui text al unui autor nu are nici o hibă. este corectă. Iar dacă un autor are atitudine și reacționează este dreptul lui. Nu e nici iubire și nici ură, cum zici. Cauți să discreditezi cu orice preț, dar nu ai cum să- apuci pe domnul Marga. A fost totdeauna mai exigent și mai precaut decât crezi. L-am secondat adesea și știu bine cum procedează. Nu a avut plagiatori sub îndrumarea lui, iar când a văzut că se plagiază din greu în jur nu a mai luat doctoranzi. Din cei pe care i-a îndrumat au ieșit miniștri în cel puțin trei țări, dar nu a fost până acum acuzat vreunul. Dacă cineva descoperă vreunul să-l arate, plagiatul fiind evident vina celui care plagiază. Încurajare la plagiat.
Se vede ușor că nu poți mișca o iotă din ce spune domnul Marga și, atunci, denigrezi, doar s-o prinde ceva. Nu ține la oamenii cu cap. Dacă crezi că faci mare zarvă cu caloriferul, ia citește ce spune cineva mai sus – Zimmermann, Hospites Teutonici și te dumirești. Domnul Marga a avut și atunci dreptate. Cu capete cu idei puțin este greu!
Slabi la cap, liichenilor! În loc să vă apărați liiceanu, atacați cu orice!. Ce-i și cu bazaconia asta cu încurajarea la plagiat? De unde o scorniți? De plagiat răspunde cel care plagiază. Aveți deja obsesii cu plagiatul. Nu cumva îl tot faceți și-l vedeți la toată lumea? Vai de noi dacă așa cugetă apărătorii unui așa zis filosof!
Bag de seamă că Liiceanu l-a atacat pe Marga, iar acesta, normal, a răspuns. Nu văd ură, nu văd altceva decât normalul. Ce vor Liiceanu și trupa lui de postaci – să atace oameni și ei să stea smirnă în fața atacatorilor. Defect moral, defect de gândire măi Liiceanu & company! De fapt cine stunteți voi? Ce adevăruri ați dezvăluit? În ce v-a sacrificat? ce instituții ați clădit? Mă tem că reprezentați vidul și bârfa, cum zice articolul.