Dacă tot am trecut de jumătatea sutei de episoade, mă gîndesc că e vremea să mă întreb spre ce ne îndreptăm, cum va fi lumea în care vom intra după pandemie. De fapt, m-am întrebat asta acum aproape o lună cînd am fost solicitat să răspund la o anchetă a revistei Vatra despre primele două decenii ale secolului în curs. Am întîrziat cu răspunsul – se pare că nu iremediabil – pentru că am o problemă cu periodizarea propusă, care nu are altă vină decît aceea că o respectă pe cea convențioală, calendaristică. Folosindu-mă de răspunsul solicitat de Alex Cistelecan, dar și de cîteva lucruri schițate sau doar amintite în jurnal, încerc un răspuns ceva mai complet, poate mai rotund.
În opinia mea, periodizarea convențională nu servește la mare lucru dacă vrem să surprindem tendințele urmate de istorie, de istoria vie, prea puțin dispusă să respecte reperele calendaristice convenționale. Prin urmare, eu cred că secolul XXI a început în 1990. Dacă va fi un secol mai lung sau mai scurt decît precedentul este greu de spus. În fond, secolul XX a fost unul foarte concentrat, a început cu primul război mondial și s-a încheiat în 1990, odată cu prăbușirea sistemului comunist european, fenomen ce părea să anunțe nu doar posibilitatea unei Europe unite, ci și un fel de viitor luminos al globalizării depline. Un Francis Fukuyama, cuprins de un fel de delir optimist, anunța chiar „sfîrșitul istoriei și ultimul om”! Sigur că, în cea mai reeentă carte a sa, se revizuiește complet, optimismul fiind înlocuit dacă nu de cel mai negru pesimism, atunci măcar de un scepticism robust. Este ceea ce a pățit, de altfel și un alt mare apostol al globalizării, ba chiar și un practician frenetic al acestuia, după blocarea economiei lumii de un biet virus fugit în lume din China. Într-un interviu de acum vreo trei săptămîni, acodat site-ului Project Syndicate, pe care l-am preluat pe blogul meu, dar care a circulat și în traducere românească, Soros este întrebat cum va fi lumea de după pandemie, iar miliardarul răspunde „Nu ne vom mai întoarce unde eram înainte de pandemie. Asta e sigur. Însă acesta este singurul lucru sigur. În rest, totul se joacă. Nimeni nu știe cum va evolua capitalismul.” și „Totul se joacă, soarta Chinei, a SUA, a UE..”, Interesant, cred că este prima dată cînd observ un Soros tulburat în încrederea sa privind victoria deplină a globalizării la „orașe și sate”, cu alte cuvinte, mai puțin ironice, pe întreaga planetă. Nici în alte cîteva intervenții punctuale ulterioare n-a devenit mai optimist.
Secolul XXI părea să înceapă bine, ba chiar a început binișor, cu extinderea UE, cu intrarea în aria democrației liberale a multor spații extraeuropene, cu o anume bunăstare. Pînă a venit șocul crizei financiare din 2008, care s-a globalizat și ea alert, conducînd între altele, în partea noastră de lume, la sacrificarea criminală a Greciei, ceea ce avea să producă prima fisură aproape mortală a solidarității europene, lovitură din care Grecia nu și-a revenit nici acum, cînd începe o criză mai puternică decît cea precedentă. A venit apoi și Brexitul, care ar putea fi bomboana de pe coliva UE, dacă sinistra birocrație euroeană nu reușește să recîștige un contact cu realitatea. Problemele de acum ale Europei nu se pot rezolva cu directive despre forma roșiei, lungimea castraveților și persecutarea sans rivages a fumătorilor. Acum, chiar este treabă și mă întreb dacă euro-birocrații înțeleg ceva din cele ce se întîmplă.
Interesant este că, la puțină vreme după manifestul hiper-optimist al lui Fukuyama, a apărut cartea lui Hungtington despre „ciocnirea civilizațiilor”. A fost destul discutată, comentată atunci, dar mai ales pentru a fi combătută. La nici zece ani, avea să se dovedească că profeția lui era mult mai fiabilă decît cea a lui Fukuyama. Nu neapărat exact pe faliile identificate de el, dar conflictele dintre civilizații au ajuns la apogeu, și nu mă refer la cele mici, ci la marile conflicte, SUA – China, SUA – Rusia, UE – Rusia, ca să nu mai intru în detaliile diverselor combinații dintre ele, despre solidarizările conjuncturale și conflictele care maschează interese comune, dacă nu secrete, cel puțin discrete.
Nu sînt profet, în general mă limitez la analiza evoluției faptelor și nu formulez decît concluzii parțiale și prudente. Dar pentru a face asta este necesar să mai apelez la un autor, un scriitor care îmi place foarte mult, Michel Houellebecq. Pe la începutul lunii mai, scriitorul francez a fost întrebat cum crede că va arăta lumea după pandemie și criza economică provocată. Știm cu toții că MH este un pesimist structural, un om care în general nu-și face iluzii. În acel interviu din Franee Inter, pe care de asemenea l-am preluat pe blog și a fost preluat trunchiat de vesela noastră presă, MH nu se dezminte. Nu crede că, după pandemie, ne vom trezi locuitorii altei lumi, ci vom avea parte de exact aceeași lume, dar atenție, „en un peu pire”, deci în mai rău! Discriminările aplicate bătrînilor nu-l fac nici ele mai optimist! Și nici despre moarte n-am învățat nimic!
Cum sînt de asemenea un pesimist structural, tendința mea naturală este să-i dau dreptate lui Houellebecq, să uit viitorul deschis al lui Soros de pînă mai ieri, de pildă. Nu mă pot maltrata pînă a mă transforma în vreun optimist sans rivages. De altfel, socotesc optimismul, mai ales nemoderat, o atitudine prostească – numai pesimiștii pot să aibă și surprize plăcute! Prin urmare, navigînd cumva între cei doi autori luați ca repere, aș spune că dacă lumea de după această criză dublă, sanitară și economică, va fi la fel, ba poate chiar în mai rău, ar fi preferabil ca secolul XXI să decedeze pe loc, deși abia a făcut treizeci de ani! Dar ar putea fi altfel? Greu de spus. Ca să fie altfel, ar trebui ca omenirea să tragă niște lecții din această experiență, or cunoașterea, fie istorică, fie biografică, ne arată că oamenii nu învață îndeobște mai nimic din experiențele lor cele mai nefericite. Nu pot face un tablou global al noii lumi, că nu sînt nici utopist, dar dacă e să gîndim mai mult decît o clipă la o altfel de lume, prin urmare o altă lume, aceasta chiar ar trebui să fie diferită pe toate dimensiunile, de la economie și politică la relația cu mediul și cu ceilalți oameni. Aș spune că visez o lume în care economia își regăsește sensul, deci în satisfacerea necesităților reale, nu în provocarea artificială a cererii, care conduce la o risipă incredibilă și distrugera mediului, că ar mai trebui să se mute din zona rarefiată a speculației bursiere în cea a realului. Discrepanțele de venituri, cum a dovedit Piketty, au ajuns la un nivel nemaîntîlnit în istorie, așa că ar trebui rezolvată mai echitabil distribuția bogăției între muncă și capital. Politicienii ar trebui să redescopere cetățenii îaninte ca atractiviatea otrăvitoare a populismelor de toate nuanțele să izbutească să sufoce complet democrația liberală. Dar și cetățenii ar trebui să descopere că politicienii sînt angajații plătiți de ei, nu stăpînii lor. Criza epidemică ne-a dovedit clar că nici o țară nu era pregătită pentru asemenea experiență. Dar vestea și mai proastă este că acesta nu este ultimul virus și nici măcar cel mai rău posibil. E limpede că toate sistemele medicale ale lumii trebuie restructurate. Începînd cu schimbarea atitudinii față de cei care au nevoie de serviciile medicale – trebuie să înceteze tratarea lor drept „clienți” și să redevină „pacienți”, ceea ce au fost de la Hipocrate pînă la mercantilizarea agresivă a serviciilor medicale. Și de bună seamă, dacă dorim ca viitoarea lume să fie populată de oameni, nu de roboți sau androizi, educația și cultura, da, cu accent pe umaniste, trebuie resituate în centrul vieții comunităților. Așa a fost pe parcursul pandemiei și a fost foarte bine așa. În afara personalului medical, oamenii artelor par să fi fost cei mai activi în perioada asta. Sigur, și politrucii, dar în ce-i privește, aș fi preferatsă fie cît mai puțin activi!
Să închei cu un exercițiu de imaginație oleacă horror. Imaginați-vă deci că la viitoarea pandenie, cu un virus încă mai rapid și mai agresiv, locuiți la New Yoirk, sau în oricare alt megapolis din lume. Aveți apartamentul într-un buiding cu peste o sută de etaje și lucrați într-altul de aceleași dimensiuni. În ambele locuri, trebuie să urcați cu lifturi care transportă în același timp cîteva zeci de persoane. La ce v-ar ajuta masca? Ați avea nevoie de un costum de scafandru autonom. Sau de unul de cosmonaut. Și acum o soluție pentru multe din problemele noastre – small is beautiful!
În momentul în care aș auzi primul politruc din establishment pronunțînd cuvîntul care aparține înseobște visătorilor, devoluție, aș putea da mici semne de optimism. Dar nu va fi cazul, gura lor e formatată să ne vorbească numai despre progres, dezvoltare, consum etc…
Sorosh cred ca a vrut un razboi intre americani si chinezi. Ma intreb ce castig ar fi avut???? el si gasca lui globalista??? Nu stiu cine ar fi castigat …poate nici americanii nici chinezii…dar cineva ar fi vandut multa mancare si articole. Ar trebui vazut in ce moneta tine soros averea….pentru a vedea care moneda va cadea dolarul sau euro.
Acționăm responsabil, în echilibru cu natura!
Ca sa fiu si mai „horror”, pacat ca nu mai traieste Cioran ! Ne-ar fi facut pe multi sa „debordam” de optimism !
In acest comentariu Antonesei mi se pare mult mai decis si coerent. Dar inca nu priveste capitalismul globalist ca o organizare toxica, distrugatoare, creatoare de inechitate socială,provocatoare de crime impotriva mediului natural si umanitatii. Principalul defect al capitalismului este că îl transformă pe „homo sapiens” într-un alergător după capital; pentru a realiza acest lucru, indivizii își abandonează orice trasaturi ale constituției morale umane; fie ca ajung investitori, fie ca mari latifundiari, fie ”maimuțe corporatiste”- țelul prioritar în viață este să producă bani … doar bani. Capitalismul sec XX & comunismul au distrus iremediabil lumea rurala și au schimbat mentalitățile tradiționale. Mega-Orașul capitalist este cosmopolit,decadent, marketizat, multiculti, iar omul, în această lume cosmetizata, își pierde busola morală. Vedem clar semnele acestei degradări: dictatura minoritatilor, acceptarea homosexualității, perversitatea politicienilor,mercenarizarea armatelor, interzicerea dreptului la liberă exprimare, surogatul de religie a corectitudinii politice. Europenii sunt lipsiti de solidaritate, divizati religios, istoric si capitalist. Germania si Franta decid deasupra celorlalti, in functie de propriile interese capitaliste. China „cu doua sisteme” si cu hiperpopulatia ei este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage. Russia vaneaza orice oportunitati. Lumea ideala a Occidentului- rational, democratic, prosper – aparține trecutului. Mulți piloni care garantează azi securitatea și amarata noastră prosperitate se vor prabusi. Conflictul între capitaliștii Chinei și capitaliștii SUA a inceput…
Nu stiu LIVIU , daca afisarea atit de des a pozei de mai sus , cu tigara in mina , este o idee fericita ! Nu mai vorbim ca reclama pt. fumat este interzisa ! De fapt , eu ma refeream la puterea exemplului … ce invata cei tineri de la cei in virsta ! In rest , sanatate si sa trecem cu bine de pandemia COVID -19 , care sa vezi dracie , chiar exista si ucide oameni !
@) Am o presimțire
Un război chino-american este imposibil, ambele părți știu căar fi ultimul din istoria umanității, însă rîzboiul comercial se va acutiza, vom avea parte de sanctiuni internationale împotriva Chinei, pentru scăparea virsului și ascunderea de peste 7 luni a declanțării epidemiei. Nici OMS, care i-a ascuns pe chinezi tot vreo 7 luni, nu va ieși la fel din asta…
@) Pe culmile fericirii
Cioran poate fi recitit cu folos. Nu doar Pe culmile disperării, ci și Întîlniri cu sinucidere… And more!
@) Codrut
Lucrurile pot fi spuse și fără lozinci, mai ales că lozincile nu sînt partea mea cea mai tare!
@) Jorj
Eu nu îndemn pe nimeni să fumeze, dar nici nu țin să-mi ascund plăcerile.Mai ales una care, după multe studii, făcute probabil publice contre coeur de medici, m-a protejat suplimentar de lighioana scpăpată în linertate de chinezi…
@) Conu Jorj
Și oleacă mai puțin ofensiv! Temrinasem un recital din Psalmi de Dosoftei ți poezii de-ale mele și după o oră, îți dai seama, țigara se cerea singură! NInci nu știam că sînt pozat…
Am fumat pana acum cativa ani 2 pachete pe zi. Sunt fericit ca m-am lasat.
Presimt ca o sa faceti lafel. Vine o vreme cand trebuie last. Nu ajuta la covid ci doar se ia la intrecere cu el care distruge plamanul mai repede.
Cu Soros (na belea pe capul nostru), mult chematu-l de tov.Brucan, s-a inceput o era noua de napirlire politica, care a ramas la aceiasi strategie totalitara, de guvern Globalist, dar cu tactici diferite, mai putin ascutirea luptei de clasa, cit mai ales crearea cit mai multa confuzie, similara cu producerea unei lovituri de stat globale. Limbajul devine cifrat, cum ar fi un nou calendar, aratarea pisicii daca nu suntem de accord cu spalarea pe creier, ca altfel un personaj dubios, ca un cioclu, care stie tot (ce meserie are d-le?), ne va arata calea ca sa ne „elibereze” si el ca multi altii din istorie. Asa au procedat si cu Hitler, Stalin, Lenin, etc…,pina I-au scapat de sub control, si lumea a platit nevinovata, din cauza acestor atotstiutori. Cred ca pe unii I-a contaminat Covitul, fara sa stie acest lucru, de avem cei mai multi oracoli de Damaroaia, din lume. Trebuie, ca sa fim functionali, sa atacam cit mai simplu problemele existentiale, dar decit daca este de competenta noastra, si mai mult sa controlam si creierul (sanatatea). Eu nu pot sa-mi scot palaria la asemenea ghiveci journalistic, pt. ca nu am de ce, in afara de confuzie, nu este ceva util si folositor.
O zi buna
Con
P.S.Cioran, nu este si el urmarit de transfugul WeiSSel, sau de legile alea antinationale ale lui Zoe Petre? Confuzie…a-ti creat, confuzie avem, ca la computerele (creierele) voastre!
Pe undeva, e normal să ți se pară un ghiveci jurnalistic. Cred că ai citit doar pe sărite, pe diagonală sau
de la dreapta la stânga. Când scrii „aceiași strategie”, mi-e clar că ai mari lipsuri, ca să nu zic că ești
agramat. Na, că, până la urmă, am zis-o. În continuarea ideii, dacă ești agramat, înseamnă că n-ai citit la
viața ta. Iar în aceste condiții, să analizezi textul Antonesei e peste puterile tale, măi, Coane! Să te crezi
critic literar, în vreme ce te lupți cu gramatica, se numește impostură.
Liviu Antonesei a ramas in secolul trecut ca mentalitate .Dar isi da cu parerea despre secolul prezent fara sa ia in calcul ca sunt si alti oameni.Cei ca el mereu vor vedea peste tot dusmani .
Domnule Antonesei nu mai introduceți afirmații de acestea în analfabetismul ce ne înconjoară. Nu a fost destul că tot Occidentul incuzând Anglia și USA nu au știut că anul 2000 este ultimul an al Mileniului Doi și și că Mileniul Trei începe în 1 Ianuarie 2001! Toate marile serbări și circuri cu numărătoarea inversă au avut loc la trecerea din anul 1999 spre anul 2000 și nu cum era firesc la trecerea din anul 2000 în anul 2001.
Ciner vrea sa inteleaga pe ce lume traieste, sa ia aminte:
– Sfarsitul lumii a inceput in 1992, odata cu semnarea Tratatului de la Maastricht, care a pus bazele Uniunii Europene, o creatie masonica, luciferica.
– Al Treilea Razboi Mondial a inceput la sfarsitul anului 2007, debutand cu o criza economica. Aceasta conflagratie globala cuprinde trei faze: RAZBOIUL ECONOMIC, RAZBOIUL RELIGIOS IMPOTRIVA CRESTINILOR si RAZBOIUL ARMAT, NUCLEAR in ultimile lui sase luni.
– Trei imperii vor mai zgudui lumea: IMPERIUL RUS, IMPERIUL CHINEZ si IMPERIUL SIONIST.
– Dupa ce a stat inchis doua milenii in Tartar, Lucifer va fi eliberat de catre cele 10 familii de bancheri, care conduc lumea din umbra prin intermediul bancilor centrale, pentru a-l poseda pe Messiah evreilor.
– Papa Francisc este inaintemergatorul Antihristului, profetul mincinos, unul dintre FIARE. Pentru ca nu va reusi sa distruga Biserica Ortodoxa, regatul Vatican va disparea, si odata cu el si Biserica Catolica, defranata din Apocalipsa.
– Lumea se indreapta spre cea mai crunta dictatura din cate au existat vreodata: DICTATURA GLOBALA VIRTUALA ANTIHRISTICA.
– Cine nu-si va implanta nanocipul pe mana dreapta sau frunte si nu-l va recunoaste pe Antihrist drept mantuitor si dumnezeu, va fi mai presus decat toti Sfintii lui Dumnezeu.
Faptul ca revista preferata a lui Liviu Antonesei este Project Syndicate – https://www.project-syndicate.org/columnist/george-soros, spune totul. Lasand la o parte relatiile lui cu apropiatii lui Soros din Romania pe care ii apreciaza si admira. Ma itreb de nu si-a publicat articolul asta la GDS nu aici sa infesteze publicatia cu dezinformari Globaliste.
Nean de sluga, a fost, este si va ramane; sluga sorosista.
@) Am o presimțire
Nu eu am spus că ajută, ci stuiile. Dar nu asta contează, după vreo 52 – 3 de ani de fumat, n-ar ajuta la nimic să mă las. Plus că mă protejez. Cît am fumt țigări, din 1998 pînă acum doi ani, am folosit filtre siliconice sau carbomice. de doi ani, m-am intors la pipa si, rar, cîte un cigarillo…
@) Emile
Ha, ha, ha! deși n-aș vrea, mă tem că aveți dreptate, deja am văzut doi speriați de bombe oleaca mai sus!
„Zmeul” despre domnul Antonesei: „Dar isi da cu parerea despre secolul prezent fara sa ia in calcul ca sunt
si alti oameni”. Oameni buni, colegi de site, credeți-mă, este o frază din „genialele” ziceri ale „Zmeului”.
Și nu e ruptă din context. Ce poate fi mai frumos? Încă o zi senină…
Dan,multumesc de corectura.Imi cer scuze.Rectific: Isi da cu parerea despre secolul prezent,el traind in secolul trecut si nu ia in calcul ca sunt alte generatii ce nu mai pot fi aburite cu vorbele lui de secol trecut.E bine? Cred ca ai inteles.Nu am vreo scuza ca am gresit in textul trecut.Stii si tu cum e,ai idei ce se ingramadesc sa iasa si le amesteci.Oboseala si caldura.Apreciez ca ai fost atent Dane.
Da, secolul al XXI-lea a început în 1990, odată cu administrarea dezastruoasă a Păcii de după Războiul Rece. Lăcomia a învins la nivel planetar. Şi lăcomia nu poate decât să prostească la nivelul decidenţilor – o lobotomizare care prin consumism a coborât la cele mai tragice majorităţi, acolo unde se naşte „omul nou” -, şi să provoace suferinţă şi moarte. Politicul – nu mă refer la politica oficială instituţionalizată – ci la toate punctele de decizie din politică, economie, finanţe-bănci, mass-media, sport, cultură, administraţie etc.etc. – a fost invadat de prostie lacomă – totala absenţă a gândirii libere – care măsoară reuşita socială doar în grosimea portofelului. Neoliberalismul lacom şi rigid – care exclude diferenţele şi dialogul – a pătruns în neuronii oamenilor din toate mediile: laice şi religioase, militare dar şi civile. Punctul de inflexiune, când se mai putea face ceva a fost debutul calendaristic al secolului al XXI-lea, adică prin 2000. Dar aşa cum am spus, după Războiul Rece, după ce raţiunile sale concurenţiale au dispărut lăsând în urmă o ură viscerală antistânga – şi toată toxicitatea mijloacelor sale imorale din ambele tabere -, care a dezlănţuit urletul lăcomiei.
PS. Nu, viaţa noastră nu va fi cu mult schimbată după pandemie. Bătrânii au fost făcuţi de mult „inutili”, apropierea fizică a devenit de ceva vreme pornografie, sau oricum cu reguli ridicol de rigide mai ceva ca cele ale dezvoltării personale, educaţia îndocrinare sadea, sistemul de sănătate o mega afacere, securitatea socială prin asigurări publice este de mult asediată de aceeaşi lăcomie, rescrierea istoriei o rutină, ba chiar asistăm la desfiinţarea trecutului prin judecare acestuia cu valorile de astăzi, singurele care contează etc.etc
PS 2 Există, încă, destule voci cu analize mult mai aplecate despre evoluţiile prezentului decât cele ale scriitorului francez. Dar înţeleg de ce autorul a ales unul din sfera literaturii, mai ales că vocile curajoase din artă în general, cele care au prefigurat mereu cu secole înainte schimbările, par şi ele atinse de laşitatea şi prostia lăcomiei. Ca şi lumea ştinţifică, dar acolo exemplele de complicitate cu puterile lumii merg mult mai adânc în istorie.
George Ţărnea 1980
CÎNTEC PENTRU FIUL MEU
Cînd foamea n-are margini,
celui sărac nu-i spune
să-şi treacă peste suflet
un cer de gînduri bune!
Cînd arde-ntreg pămîntul,
celui bogat nu-i cere
să verse peste rană
o lacrimă de miere!
Dar, socoteşte-n taină,
după tipicul minţii,
de ce se sparge gheaţa,
de ce ne mor părinţii…
Şi-ai să descoperi singur
la cuvenita vreme,
că poate sta sub săbii
doar cel ce nu se teme.
File de jurnal politic
2001
Secolul XXI „va fi religios sau nu va mai fi” şi „dispariţia diferenţelor ideologice” din sfera politică, par a fi ideile îmbrăţişate de către apărătorii sau analiştii viitorului pancapitalist. Autorii citatelor au vrut să spună cu totul altceva nici unul nici altul nefiind admiratorii capitalismului sălbatic, în care economicul dictează direcţiile de urmat. Se pare că este crucea intelectualilor de a servi idei pe care apoi lacomii şi preverşii lumii le folosesc cum le vine mai bine. Fantezia debordantă a romanelor sience-fiction de la începutul secolului, a fost înlocuită de imagini stereotipe a unei lumi practic fără oameni sau în permanente războaie. Despre ce sfârşit al istoriei – dorinţa omului de se recunoaşte, de a fi – putem vorbi într-o lume puternic militarizată? Într-o lume în care mai marii lumii provin tot mai mult din puterile ordonate? Acesta să fie victoria liberalismului? Şi literatura şi ştiinţele sociale vorbesc tot mai mult despre alienare şi dezumanizare.
File de jurnal politic
2001
Continui să cred că omenirea are capacitatea de a se salva, găsind pe pământ şi în ei resursele necesare, care nu sunt nici pe departe epuizate. Abia atunci când demografia va face pământul prea mic omenirea va avea de înfruntat adevăratele sfidări. Deocamdată, problema nu este de resurse, ci de utilizarea lor raţională, în sensul responsabilităţii faţă de echilibrul ecologic şi repartiţia lor. Dacă evoluţia democraţiei, mai corect al preeminenţei neoliberalismului, va lăsa în continuarea şi chiar va accentua tot mai puternica suprapunere între decizie şi posesie (între clasa politică şi deţinătorii de resurselor de toate felurile, inclusiv a capacităţii de a şti şi de a face) omenirea nu are nici o altă soluţie decât confruntarea, fie ea şi sub formă de război economic şi terorism. Nici vorbă de plictiseală ci mai ales de tristeţe şi cruzime. Dacă însă evoluţia democraţiei, – a ideologiilor eliberate de complexul eşecului comunist – va căuta şi alte soluţii în natura omului (nu doar în instictele sale ci în latura sa socială) dar şi în inteligenţa omului (capacitatea de a raţiona şi de a se emoţiona) soluţiile nu vor întârzia să apară. Dacă ne este frică, şi avem încă multă vreme complexe pentru eşecurile evidente suferite, numai pronunţarea cuvântului control şi conducere ne va face să avem frisoane. Aşa că nu vom vedea că adevăratele motive pentru care avem de ce să cutremurăm, se conturează la orizont, iar unele fac deja parte din viaţa noastră de zi cu zi. Nu controlul trebuie să ne sperie ci lipsa sa de transparenţă. Nu conducerea trebuie să ne sperie ci autoritarismul său tot mai mult semănând a dictatură
File de jurnal politic
2001
PS Cei care ignoră înţelepciunea seculară de prostie piere: „banul dictează”
@) Marta Nora Țărnea
Sîntem de acord în aproape tot. Doar că n-aș folosi, cum mulți fac de altfel, termenul neoliberalism pentru ceva este un neocoservatorism pur și dur…