Lumea în 2010 – de la dezastrele naturale la cele politice

Încercând să privim în urmă la ceea ce ne-a adus şi ne lasă moştenire 2010, se consolidează constatarea că au precumpănit dezastrele, fie ele naturale, fie ele politico-economice. De la WikiLeaks la cutremurele din Haiti şi Chile; de la criza din Grecia şi până la inundaţiile din Pakistan; de la erupţia vulcanului Eyjafjoll la tragica dispariţie a preşedintelui polonez Lech Kaczynski parcă niciodată în ultimii ani nu s-au mai consemnat atâtea evenimente care să răscolească întreaga planetă. S-o luăm pe rând.

1. SCANDALUL WIKILEAKS SAU SUA VÂNEAZĂ TOT GLOBUL. Site-ul înfiinţat acum câtva timp de australianul Julian Assange (n. iulie 1971), care provine dintr-o familie destrămată, iar în copilărie a frecventat 37 de şcoli diferite şi şase universităţi, a publicat peste 400.000 documente confidenţiale privind felul în care a acţionat armata americană în Irak. WikiLeaks („leaks” înseamnă scurgeri în engleză) a denunţat, totodată, circuitele de corupţie ale dictatorilor africani sau ale diferitelor companii ruseşti offshore. Dar marea lovitură a fost dată cu cele 240.000 de telegrame ale Departamentului de Stat care au arătat cum SUA au transformat diplomaţia într-un serviciu de spionaj autentic; cum şi-au privit de sus marii aliaţi; cum au sfidat fiecare ţară în parte şi toată lumea la un loc; cum au încălcat fără jenă legislaţia naţională şi ce a statelor lumii. Impactul planetar a fost atât de profund încât analiştii cred că vor fi necesari ani buni pentru a-l evalua în totalitate. Totodată, el a făcut din Assange personalitatea anului 2010 pentru cititorii site-ului revistei americane „TIME”, cât şi pentru redacţia ziarului francez „LE MONDE”.

2. ERUPŢIA VULCANULUI EYJAFJALLJOKULL. Se ştie că Jules Verne credea că vulcanii islandezi facilitează accesul spre centrul Pământului. Când, la 20 martie 2010, vulcanul Eyjafjallajokull a erupt, după 187 de ani de linişte, mulţi şi-au adus aminte de teoria părintelui literaturii ştiinţifico-fantastice. Dar cel mai grav lucru nu l-a reprezentat acest remember, ci uriaşa cantitate de cenuşă care a ajuns pe cerul Europei, adusă de vânt şi curenţi, care a pus practic pe butuci zborurile avioanelor. Spaţiile aeriene ale multor ţări europene au fost închise, Germania, Belgia, Spania, Franţa sau Irlanda facând parte din cele peste 30 de state afectate. Pierderile economice au fost uriaşe, se vorbeşte de sume între 1,5 şi 2,5 miliarde de euro. După cele trei zile de închidere a spaţiului aerian american ce au urmat atentatelor de la 11 septembrie 2001, a fost vorba de cea mai mare restricţionare a traficului aerian ce a consemnat-o comunitatea internaţională. În ce le priveşte, pagubele provocate mediului înconjurător încă se mai lucrează la calcule.

3. LECH KACZYNSKI ŞI TRAGICA SA MOARTE STUPIDĂ. Din considerente pur electorale, preşedintele polonez Lech Kaczynsky a ales să meargă şi el la Katyn, în Rusia, pentru a marca 70 de ani de la masacrul comis în localitatea respectivă de către trupele bolşevice, care au îndeplinit ordinul lui Stalin. Era vorba de crema armatei poloneze, pe care bolşevicii au ucis-o cu sânge rece. Cum premierul polonez Bronislaww Komorowski îşi anunţase candidatura la preşedinţia ţării şi avea şanse reale să şi câştige, ceea ce s-a şi întâmplat în final, şi cum Rusia organizase ceremoniile de comemorare a masacrului la nivel de premieri, Vladimir Putin invitându-l pe omologul său de la Varşovia, Kaczynski a vrut să participe la o ceremonie separată, mai târziu. Pe 10 aprilie 2010, s-a urcat în avionul prezidenţial Tupolev alături de soţie şi alte înalte oficialităţi ale ţării: şeful Statului Major al Armatei, alţi comandanţi ai armatei şi serviciilor secrete, un ministru adjunct de Externe, vicepreşedinţi ai Camerelor Parlamentului, clerici, reprezentanţi ai familiilor celor ucişi la Katyn etc. La aterizarea pe aeroportul din Smolensk, din cauza ceţii şi a ploii puternice, avionul s-a prăbuşit şi toţi cei 96 oameni aflaţi la bord (89 de oficiali şi şapte membri ai echipajului) au murit. A fost decretată o săptămână de doliu naţional. Şocul în întreaga ţară a fost imens, vorbindu-se de un nou Katyn.

4. GRECIA ŞI MAREA CRIZĂ. Îndatorată foarte mult încă înainte să se declanşeze criza economico-financiară mondială, Grecia n-a putut face faţă speculatorilor şi a trebuit să adopte un plan de austeritate cum nu s-a mai întâmplat în istoria sa. Practic, ţara a ajuns în genunchi, strânsă de gât de o datorie externă uriaşă, pe care unii specialişti au numit-o abisală întrucât reprezenta 12,7 din PIB, cât şi de o politică neadecvată în ultimii ani. Ea a început să tremure din toate încheieturile, fiind obligată să se împrumute pentru a evita falimentul. În paralel, pe plan intern, măsurile de austeritate au provocat mari revolte de stradă, cu un impact major asupra evoluţiei turismului şi serviciilor. Statul a mărit TVA cu 2%, aceasta ajungând la 21% (comparaţi cu cât a mărit-o guvernul Boc şi comparaţi situaţia economică a celor două ţări!); a îngheţat pensiile (şi nu le-a redus ca Băsescu şi Boc!); a decis să reducă salariile în sectorul bugetar şi ÎN CEL PRIVAT(nu ca Guvernul României, care a aruncat totul pe umerii bugetarilor!) şi a sporit taxele pe produsele alcoolice (cu 20%), carburanţi (+8 centime euro pe litru) şi produsele de lux. Ochii întregii UE s-au îndreptat spre Grecia, Germania simţindu-se foarte iritată de felul cum a condus ţara guvernul de la Atena şi mergând până acolo încât i-a recomandat vinderea unor insule, spre a se mai redresa financiar. După ce a fost paralizată de grevele fără precedent, ţara îşi revine încet-încet.

5. SEISME, CANICULE, INUNDAŢII. Anul 2010 a început cu tragicul seism din Haiti – 12 ianuarie; 7,3 pe scara Richter -, ce a provocat moartea a 230.000 de persoane şi rănirea altor 300.000, la care se adaugă pagubele materiale uriaşe. Peste 1,2 milioane de persoane au rămas fără adăpost. La 27 februarie, şi în Chile a avut loc un cutremur de 8,8 grade pe scara Richter, soldat, din fericire, cu 486 morţi şi 79 de dispăruţi, dar cu pagube materiale teribile – peste 30 miliarde dolari. Explicaţia puţinelor victime se află în măsurile luate de Guvern după seismul din anii ’60, care acum au dat rezultate. În Pakistan, natura s-a dezlănţuit în două rânduri: pe 26 mai s-au înregistrat 57,3 grade Celsius, un record istoric; în august, musonii devastatori au înecat ţara: s-au consemnat peste 1.600 de victime, iar 15 milioane de oameni au avut enorm de suferit din cauza ploilor diluviene abătute asupra acestei ţări ce are 170 de milioane de locuitori. În China, cutremurul de la 13 aprilie, de 7 grade pe scara Richter, s-a soldat cu 2.187 de morţi şi rănirea altor 10.000. În mai, catastrofele naturale provocaseră 5 miliarde euro pagube economice. Inundaţiile, alunecările de teren, seceta, temperaturile glaciale şi seismele au afectat 64,5 milioane oameni. Dar anul groazei a continuat. Pe 9 august, ploile torenţiale au provocat 127 de morţi şi dispariţia altor 2.000. În Rusia, canicula a făcut ravagii, numărul decedaţilor crescând spectaculos în iulie-august, cu 56.000 de victime. Consecinţele economice au fost importante şi ele, preţul grâului şi altor cereale, al ouălor şi legumelor a crescut foarte mult.

6. MINERI CHILIENI RECUPERAŢI DUPĂ 69 DE ZILE. Este, probabil, cel mai spectaculos eveniment al anului care s-a încheiat cu happy-end. Blocaţi la 700 de metri adâncime, 33 de mineri chilieni au ajuns la suprafaţă la 13 octombrie, după 69 de zle petrecute sub pământ. Totul a început la 5 august, într-o mină de aur şi cupru din regiunea Acatama, unde a avut loc o alunecare de teren. În acele momente se credea că totul e pierdut în ce-i priveşte. Totuşi, au fost căutaţi şi, la 22 august,sonda trimisă în căutarea lor revine cu mesajul: „Ne aflăm într-un refugiu şi suntem bine, toţi cei 33″. Imediat a demarat operaţiunea de recuperare a lor. Pe 2 septembrie, după 26 de zile de la catastrofă, ei deţin deja recordul de supravieţuire sub pământ. Scoaterea lor la suprafaţă este prevăzută pentru jumătatea lunii decembrie. Între timp, ei devin adevărate staruri în întreaga lume, minerii supravieţuind graţie rezervelor de hrană. În final, recuperarea lor începe la 13 octombrie, cu ajutorul unei nacele. Unul câte unul, cei 33 de mineri sunt aduşi la suprafaţă în faţa rudelor, prietenilor, a şefului statului chilian şi a întregii lumii, totul fiind transmis în direct de marile televiziuni. Azi, cei 33 au căzut de acord să vândă împreună povestea lor unei edituri, iar la Hollywood circulă deja scenarii ale aventurii lor incredibile.

7. NAŢIONALA DE FOTBAL DIN TOGO, MITRALIATĂ ÎN ANGOLA. Cupa Africii la Fotbal 2010 a fost îndoliată înainte să debuteze, echipa statului Togo fiind primită cu focuri de mitralieră chiar la intrarea în Angola, ţara organizatoare. Probabil, în Europa, puţin ştiu azi că enclava Cabinda situată în nordul acestei ţări este foarte instabilă din punct de vedere politic. Acolo acţionează Frontul de Eliberare a Statului Cabinda (FLEC), care s-a servit de ediţia 2010 a Cupei Africii pentru a-şi populariza mesajele sale. Astfel, la 8 ianuarie, cu două zile înaintea debutului competiţiei, autobuzul naţionalei togoleze a fost mitraliat, rezultând doi morţi şi opt răniţi. Printre cei din urmă s-a aflat portarul Kodjovi Obilale, care declara, mai târziu, că şi-a dorit foarte mult să-şi împlinească visul de a juca la Cupa Africii şi că nu înţelege acţiunea celor din FLEC. Pe de altă parte, gazdele au precizat că echipa statului Togo a intrat în Angola fără a preveni oficial autorităţile locale, ca să ia măsuri de protecţie, şi că a încălcat regulamentul ce prevede ca deplasarea să se facă cu avionul. La 29 decembrie, justiţia angoleză l-a condamnat la 24 ani de închisoare pe unul dintre participanţii la atac.

8. URIAŞA MAREE NEAGRĂ DIN GOLFUL MEXIC. Cu cei 780 de milioane de litri de petrol deversaţi în ocean în trei luni şi jumătate, mareea neagră cauzată de explozia de pe platforma maritimă americană Deepwater Horizon va rămâne cea mai gravă consemnată vreodată în istorie. Între aprilie şi august, Golful Mexic a oferit întregii lumi o imagine a neputinţei omului în lupta cu urmările exploziei din 20 aprilie şi naufragiul platformei petroliere Deepwater Horizon exploatată de British Petroleum. Acestea au ocupat prim-planul scenei mediatice americane şi mondiale. Puţul Macondo, avariat după catastrofa care a costat viaţa a 11 oameni, arunca zilnic milioane de litri de petrol brut în Golful Mexic. Pătura toxică şi vâscoasă s-a întins repede pe plajele şi mlaştinile statului Louisiana, unde s-a declarat starea de urgenţă. Numeroasele tentative ale BP de a bloca scurgerea nu au avut succes. Şi statele Missisippi, Alabama şi Florida au fost atinse de poluare, în timp ce forarea unor puţuri secundare ce ar fi permis stoparea scurgerilor a debutat în mai. Abia la 4 august, BP a putut controla puţurile sale, operaţiune ce s-a încheiat la 19 septembrie. Consecinţele acestei maree au fost teribile asupra mediului înconjurător şi economiei americane.

9. OBAMA ŞI PREMIERA SA ÎN ISTORIA SOCIALĂ A SUA. Anul 2010 va marca istoria socială a SUA, după ce a fost adoptată legea asupra reformei sistemului de sănătate. „Nu este o reformă radicală, ci una majoră”, spunea preşedintele Barack Obama în seara zilei de 21 martie, dată la care Camera Reprezentanţilor a adoptat textul legii asupra reformei sistemului de sănătate din SUA. Aceasta va primi votul final la 25 de martie, deşi opoziţia republicană a făcut eforturi disperate. Pentru Obama a fost un succes cert, el făcând din acest subiect unul dintre argumentele lui mari din campania prezidenţială dsin 2008. Acest sistem va permite ca încă 32 de milioane de americani să beneficieze de acoperire socială. Înaintea acestei reforme, peste 15% dintre cetăţenii americani (circa 55 milioane), nu aveau aceste drepturi. Acum, au rămas doar 5% dintre ei, adică 23 de milioane. În ce-o priveşte, legea va costa 940 de miliarde de dolari şi prevede sprijinirea familiilor care declară venituri anuale de mai puţin de 88.000 de dolari. Cum era de aşteptat, lupta a fost dură pentru cel de al 44-lea preşedinte al SUA. Rareori, opinia politică şi cea publică au fost atât de divizate ca în acest caz. Încrâncenarea opoziţiei republicane a dus la întârzierea legii, ea fiind adoptată după un vot foarte strâns: 219 pentru, 212 contra. În istoria SUA, preşedinţii Th. Roosevelt, Wilson şi Clinton mai propuseseră o ameliorare a sistemului de sănătate.

10. CHINA ŞI PREMIUL NOBEL PENTRU PACE. La 8 octombrie, pentru a doua oară de la crearea Premiului Nobel pentru Pace, acesta a fost atribuit unui cetăţean chinez. Mai întâi, în 1989, el i-a fost acordat lui Dalai Lama, fapt ce a provocat furia autorităţilor de la Beijing, care au acuzat politizarea lui excesivă. Acum, Liu Xiaobo este cel care a fost preferat „pentru eforturile durabile şi non violente în favoarea drepturilor omului în China”. Liu este profesor de literatură, are 54 de ani şi este cunoscurt pentru intervenţiilre sale în favoarea luptei pentru recunoaşterea şi dezvoltarea libertăţilor în China. În prezent, el se află în puşcărie. Este unul dintre actorii principali ai Chartei 08, manifest ce vizează promovarea unei reforme guvernamentale. Când, în decembrie, la Oslo (capitala Norvegiei) a avut loc ceremonia de înmânare a Premiului Nobel pentru Pace pe 2010, scaunul destinat laureatului a rămas gol, acesta absentând. De asemenea, reprezentanţii diplomatici ai unor ţări aflaţi la post în Oslo nu au participat, ei dând curs opiniei chineze care a acuzat foarte tare politizarea excesivă a acestei distincţii şi diluarea semnificaţiei sale.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.