Lumea incompetenței instituționalizate

Incapacitatea unui funcționar public de a oferi explicații, conformismul dezarmant al așa-ziselor tinere elite, platitudinile analiștilor, ideile fixe ale politicienilor, ineficiența proiectelor lor, toate au în comun ceva: incompetența si fuga de responsabilitate, îngăduite și chiar premiate de sistem cu condiția acceptării supuse a monopolului economic și de gândire.

”Poate că ați observat că lucrurile nu mai funcționează așa cum funcționau odată. De exemplu, găsești un produs în inventarul online al unui magazin, însă când ajungi în magazinul fizic, produsul lipsește. Sau suni la o agenție a statului pentru a cere explicații despre cum este calculată o taxă, însă nimeni nu poate să-ți explice. Sau primești o amendă chiar dacă ți-ai plătit taxele. Poate că ați observat că a crescut prețul serviciilor și a scăzut calitatea lor. Sigur, este simplu să dai vina pe pandemie, dar calitatea serviciilor este în scădere de ani de zile”.

Cele de mai sus nu sunt scrise de vreun român nemulțumit, ci de un american nemulțumit, Charles Hugh Smith, pe blogul său.

”Ați observat costurile uriașe ale marilor proiecte publice. Un pod de 1 miliard de dolari costă acum 3 miliarde de dolari, iar dacă îl vom vedea vreodată finalizat, ni se va spune că prețul final este de 5 miliarde. Poate că ați observat că investițiile enorme în infrastructură, educație, locuințe nu îmbunătățesc situația și nu repară ceea ce nu mergea. Până și cele mai simple proiecte necesită decenii pentru a fi aplicate, iar educația tot nu este în acord cu ceea ce se cere în economia reală.

Poate că ați văzut cât de mulți analiști bine plătiți, câte think tankuri și ONG-uri se perindă prin presă pentru a da sfaturi, când nici ei nu au habar și sunt incoerenți. Toate soluțiile lor se reduc la o singură recomandare: țineți albia plină, indiferent de câți porci se hrănesc din ea”, scrie Charles Hugh Smith.

Concluzia acestui autor urmărit de circa 200.000 de americani: ”Incompetența este omniprezentă în zilele noastre, este înrădăcinată, atât de evidentă și de greu de eliminat încât trebuie să recunoaștem că incompetența este instituționalizată în America”.

Coformismul, acoperirea perfectă a incompetenței instituționalizate

De ce? ”Pentru că tot ce contează este interesul personal. Fiecare decizie se ia pentru maximizarea interesului personal, hoția fiind ascunsă în spatele celei mai transparente propagande”. ”Marile afaceri americane sunt monopolul și corupția. În ambele cazuri, consumatorul final este ignorat, pentru că acest consumator nu are de unde alege. Sau alegerea este falsă: a alege între mai mulți asiguratori de sănătate, companii de internet, etc. înseamnă a alege între mai mulți prădători care își maximizează propriul interes. Drept rezultat, domeniul IT este dominat de monopoluri. Corupția reduce transparența și concurența la fel cum o fac monopolurile și cartelurile. Oamenii din interior fraudează recrutarea forței de muncă, îi avantajează pe cei apropiați, rudele. Cei care ar trebui să supravegheze acest proces se fac că nu vad, pentru că pensia lor depinde de modul în care își țin gura”.

”Apoi avem elitele incompetente de la putere. Ele și-au jucat bine toate cărțile – universități de elită, multe diplome, stagii pe lângă magistrații potriviți, stagii la băncile de investiții potrivite – însă nu au învățat decât cum să navigheze printr-un sistem corupt care protejează și chiar recompensează incompentența. Ceea ce învață elitele conducătoare din America este că «cineva mă va împrumuta»”.

”Apoi, un procentaj uriaș din locurile de muncă bine plătite se bazează pe conformism. Conformismul este acoperirea perfectă pentru incompetența instituționalizată. Incompetența sistemică este acoperită de măsurile ce urmăresc conformarea. Singura soluție pentru a alimenta un sistem care este mereu secătuit de incompetență: mii de miliarde de dolari «gratis»”.

Noul socialism de pe burse

Forma cea mai întâlnită a conformismului este fuga de responsabilitate și salvarea propriei pieli, scrie și Louis-Vincent Gave, pe Gavekal Research. Potrivit lui, ”a-ți salva pielea este principiul dominant în societățile vestice contemporane”.

Cum funcționează? Poate cel mai bun exemplu este unul venit din economie, motorul societăților capitaliste. Este vorba despre permanenta legare a valorii unui bun sau serviciu de o altă valoare predeterminată, așa-zisa indexare. Acum, scrie Gave, indexarea poate fi considerată cea mai la modă formă a socialismului, deoarece capitalul nu este alocat direct proporțional cu plusvaloarea adusă, ceea ce contravine principiilor de baza ale capitalismului. În schimb, capitalul este alocat în funcție de mărimea companiilor, iar acest lucru se observă cel mai bine în cadrul programelor de relansare economică. Este la fel ca în URSS sau in China maoista – cu cât întreprinderea este mai mare, cu atât mai mulți bani se pompează în ea, indiferent de rata de profit.

De ce liderii preferă această politică? Pentru a fugi de responsabilitate. Majoritatea managerilor își stabilesc țintele în funcție de amintitul index, ceea ce înseamnă că acționarii vor avea același profit de pe urma acțiunilor lor. În secolul 20,  scopul experimentelor socialiste era ca oamenii să aibă același salariu. În secolul 21, se pare că scopul indexării este acela ca toata lumea să obțină același profit. Experimentele socialiste au arătat că recompensarea muncii cu același salariu i-a facut pe oameni să nu mai muncească. De ce acum rezultatul ar fi diferit?

”Oare ar trebui să ne surprindă creșterea economică tot mai redusă? De ce ar trebui să ne așteptăm la o creștere mare, câtă vreme capitalul este alocat greșit? Giganții din domeniul high tech sunt organizați în asemenera fel încât investitorii să verse sume tot mai mari de bani în acest sector, care are cel mai puțin nevoie de investiții, un sector în care aceste investiții sunt folosite deseori pentru răscumpărarea propriilor acțiuni, nu pentru crearea de locuri de muncă”, scrie Gave.

Pandemia și închiderea economiei

Un alt exemplu al fugii de responsabilitate prin conformism este oferit de criza pandemiei. ”Mai e vreun dubiu că graba cu care au fost închise economiile și suspendate drepturile civile – de a merge la biserică, de a-ți vizita prietenii și rudele – a fost determinată de teama politicienilor că, dacă vor muri mulți oameni, vor fi trași la răspundere de opinia publică? Niciun politician nu-și dorește ca în mandatul său să crească mortalitatea. Însă economiile nu s-au închis în 2009, în timpul pendemiei de gripă porcină, nici în 2003, cand a lovit epidemia Sars, nici în 1969, când a fost pandemia de gripă Hong Kong, nici în 1918, în timpul pandemiei de gripă spaniolă. Diferența este că acum, în vremea pamdemiei de Sars-2, trăim în perioada platformelor sociale. Acum, fiecare decizie politică este dezbătută în timp real de milioane de oameni din toată lumea, iar pentru politicieni este foarte important să-și asigura fuga de responsabilitate și să-și salveze pielea. De aceea, deciziile lor au fost concepute conform celor mai sumbre estimări”.

”Apoi, pentru politicieni (și pentru investitori) este foarte important să evite să se distanțeze prea mult de pluton. Toți politicienii care au văzut cum s-au abătut criticile întregii lumi împotriva deciziei Suediei de a merge pe strategia imunizarii în masă au ajuns la concluzia că este mai bine să greșești împreuna cu majoritatea decât să ai dreptate de unul singur”, scrie Gave.

Mai multă Europă

Un alt exemplu de manifestare plenară a conformismului care te scapă de asumarea responsabilității este integrarea europeană. ”Avem o grabă pentru și mai multă integrare europeană, de parcă provocarea majoră a Europei de azi ar fi rivalitatea Germania-Franța care a devastat Europa în secolele 19 și 20 și care a fost reglementată prin apariția Comunitatii Europene. Politicienii ajung să-și petreacă zile la rând în Consiliile Europene dezbătând pe marginea integrării europene. Asta le permite să arate electoratului că sunt utili și importanți, chiar dacă dezbaterile lor par la fel de relevante precum cele despre sexul îngerilor din Constantinopolul asediat de turci. Integrarea europeană și mai aprofundată poate să nu fie un panaceu pentru problemele alegătorilor, dar cu siguranță este mijlocul prin care politicienii știu că-și pot salva pielea și pot fugi de responsabilitate”, scrie Louis-Vincent Gave.

Arnold Toynbee scria că, atunci când o civilizație se confruntă cu o provocare, se pot întâmpla două lucruri: fie elitele rezolvă problemele, pentru ca civilizația lor să meargă mai departe, fie nu reușesc să facă față provocării. În acest din urmă caz se ajunge fie la schimbarea elitelor, fie la revoluție, fie la dispariția acelei civilizații.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.