Lumea magică a Thaliei

Teatrul Naţional Bucureşti

“Bârfe, zvonuri şi minciuni”, în premieră

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitaţii la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera.

Suntem martorii unei situaţii atât de grave încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe.

Cu o acţiune construită în stilul filmelor poliţiste, dar în ritm de comedie, piesa lui Neil Simon, celebrul scenarist şi dramaturg american, pare desprinsă din realitatea imediată. Dacă vă sună cunoscută ştirea că „un personaj” a încercat să se sinucidă, iar glonţul doar i-a atins urechea, este o simplă coincidenţă… Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.

Regia şi ilustraţia muzicală: Ion Caramitru.

Decoruri: Cătălin Ionescu Arbore. Costume: Liliana Cenean.

Cu: Monica Davidescu, Marius Bodochi, Cecilia Bârbora, Silviu Biriş, Rodica Ionescu, Armand Calotă, Oana Ioachim/ Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Victoria Dicu, Dorin And one.

Spectacolul poate fi vizionat în 18 şi 19 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Studio.

“Omul care a văzut moartea”

Florentina Ţilea, Costel Constantin şi Adela Mărculescu în Omul care a văzut moartea

Senzaţional! Planuri electorale date peste cap într-un oraş de provincie! Din cauza vieţii grele, un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată. Politica va învinge dragostea?

Deznodământ tulburător! Informaţii noi arată că povestea a fost doar o farsă. Un impostor a înscenat totul în detaliu. Cine este până la urmă Omul care a văzut moartea şi a bulversat viaţa unui oraş?

Victor Eftimiu a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200.000 de versuri, 5.000 de articole literare şi a ţinut 1.000 de conferinţe publice. Comedia “Omul care a văzut moartea” trezeşte şi astăzi interesul pentru că pare ruptă din realitatea imediată. Haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, ajunge pe scena TNB în interpretarea lui Lari Giorgescu, tânărul actor nominalizat la ultima ediţie a “Premiilor UNITER” la categoria “cel mai bun actor” (pentru performanţa din “D’ale noastre”).

„Redimensionând statura şi personalitatea lui Al. Filimon, Costel Constantin propune (…) un «bărbat încă vital» care, din blajin şi cvasiresemnat, devine împătimit, care îşi dezvăluie în chip neaşteptat noi energii şi noi resurse de demnitate şi luptă pentru a-şi împlini «visul».

De admirat este şi Adela Mărculescu. Actriţa conferă Ralucăi Filimon (rol pe care l-a mai jucat, tot la Naţional, în 1997!) naturaleţe, căldură şi atent nuanţată implicare; o prezenţă ce dezvăluie un bogat evantai expresiv: sinceră preţuire, supunere tăcută, tăcere «diplomatică», tentative de semnalare a erorilor, şi de arbitrare între „pietrele tari” etc.

O compoziţie extrem de minuţioasă şi foarte atent elaborată şi executată ne propune şi Marius Bodochi. În Vagabondul, Lari Giorgescu se remarcă prin eforturile succesive de compoziţie şi prin dezinvoltura cu care alternează măştile. (…) Ipostazele insolenţei Vagabondului cu o aroganţă şi un tupeu ce ating absurdul, ca şi toate schimbările de identitate – atestă o bună energie şi sunt credibile. Iar replicile Vagabondului rostite de Lari Giorgescu rămân vii şi păstrează prospeţimea”, aprecia criticul Natalia Stancu.

Regia: Dan Tudor.

Scenografie: Corina Grămoşteanu. Muzică: Gabriel Basarabescu.

În distribuţie: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Ţilea, Răzvan Oprea, Lari Giorgescu, Tatiana Oprea.

Spectacolul poate fi vizionat în 16 ianuarie, la ora 20.00, la Sala Pictura.

“Egoistul”, cu marele actor Radu Beligan

Medeea Marinescu şi Radu Beligan în Egoistul

O piesă autobiografică, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Şi despre teatru şi dramele lui contemporane. Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită.

Pe măsură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi, nu în ultimul rând, la dezastrele instalaţiilor menajere, un cunoscut autor dramatic îşi scrie piesa.

Egoistul, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan.

Regia: Radu Beligan. Scenografie: Viorica Petrovici, Luiza Panait.

În distribuţie: Radu Beligan, Simona Bondoc, Damian Crâşmaru, Tomi Cristin, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Lamia Beligan, Medeea Marinescu/ Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Silviu Biriş.

Joi, 16 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Studio.

“Sinucigaşul”, o farsă în care viaţa nu face nici două parale

Marius Bodochi şi Dan Puric în Sinucigaşul

O comedie amară pe care au vrut s-o pună în scenă mari regizori ca Meyerhold şi Stanislavski, dar pe care a interzis-o însuşi Stalin. Urmarea? Autorul, un scriitor de geniu, a fost deportat în Siberia şi condamnat să rămână un anonim. După moartea sa, această piesă i-a adus dramaturgului celebritatea internaţională. Sinucigaşul se joacă astăzi peste tot în lume, relansând o întrebare dramatică: viaţa are sens?

Piesa este un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viaţa nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu. Un spectacol de o actualitate şocantă şi dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societăţii. O piesă de un curaj nebun scrisă în plin totalitarism, un strigăt disperat pentru câştigarea dreptului la şoaptă.

Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, şi nu în 1902, aşa cum susţin practic toate dicţionarele şi enciclopediile. Piesele sale (“Mandatul” şi “Sinucigaşul”), din păcate prea puţin cunoscute la noi, sunt considerate capodopere ale genului şi fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ca poet, se înscrie în grupul “Imaginiştii”, curent artistic iniţiat de Serghei Esenin. Semnează scheciuri, vodeviluri şi parodii care sunt jucate pe scenele teatrelor din Moscova.

În 1924 îi încredinţează “Mandatul”, prima sa piesă, celebrului regizor Vsevolod Meyerhold. Premiera de la Moscova a fost un triumf iar spectacolul s-a jucat de peste 350 de ori în teatrul lui Meyerhold, dar şi în alte oraşe importante din Uniunea Sovietică, şi în Germania sau Japonia.

În 1928 scrie “Sinucigaşul”, piesă cu o traiectorie artistică zbuciumată. Meyerhold doreşte să pună în scenă şi acest text, dar tentativele lui se izbesc de refuzul categoric al autorităţilor. Nici Teatrul Vahtangov, condus de un alt regizor faimos, Konstantin Stanislavski, nu va reuşi să monteze spectacolul. Disperat, Stanislavski îi trimite o scrisoare lui Stalin în care îl compară pe Erdman cu Gogol şi în care descrie entuziasmul lui Gorki pentru această piesă.

“Regizorul caută, şi găseşte, o rezolvare scenică simplă, dar profundă şi, precum e textul, cu inserţii metafizice. El ştie să-l introducă pe spectator în subtilitatea piesei scrise la 1928 – pentru că este «ciudat de actuală». Personajul principal, prin jocul lui Dan Puric, atinge sensibilitatea publicului şi acesta vibrează”, scria Maria Sârbu.

“Excepţional. Este pentru a doua oară când, în această stagiune bucureşteană, pot repeta acest superlativ […] Istoria acestei piese este, în fapt, istoria cumplită şi tragică a intelectualităţii ruseşti şi a oamenilor care au avut neşansa s-o traverseze. Este admirabil că Felix Alexa a intuit, în cele mai mici detalii, adâncimea acestui text, care transcende timpul şi nu s-a cantonat în acea epocă, nu s-a acoperit de simboluri, ci dimpotrivă a ajuns la esenţă. Comedia neagră din «Sinucigaşul», în care hohotele de râs nu se mai opresc decât la final, când îţi îngheaţă sufletul, este perla operei regizorale a lui Felix Alexa. Un spectacol care face cinste scenei Naţionalului bucureştean”, nota Irina Budeanu.

Regia, Adaptare, Ilustraţie muzicală, Lighting design: Felix Alexa. Traducere: Maşa Dinescu. Scenografie: Diana Ruxandra Ion.

Cu: Dan Puric, Costel Constantin, Adela Mărculescu, Ileana Olteanu, Marius Bodochi, Marius Manole, Tania Popa, Silviu Biriş, Florentina Ţilea, Andrei Finţi, Lamia Beligan, Rodica Ionescu, Mihai Călin/ Răzvan Oprea, Tatiana Constantin, Vitalie Bichir. Copilul: Alexandru China.

Vineri, 17 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Studio.

100 de spectacole cu “Tectonica sentimentelor”

Ilinca Goia şi Liviu Lucaci în Tectonica sentimentelor

Tectonica sentimentelor ne dezvăluie un joc al orgoliilor în care un bărbat devine miza pentru care patru femei au hotărât să lupte: speranţa, dragostea pură, şansa pe care niciodată nu au avut-o, dovada că îşi pot depăşi condiţia. Povestea pătrunde în viaţa intimă a Parisului zilelor noastre, cel sofisticat, al băuturilor fine şi al hainelor scumpe, dar şi cel al străzii, al luptei dure pentru supravieţuire. Celebrul dramaturg şi scriitor francez imaginează două personaje provenind chiar din România, ţara atâtor prejudecăţi, unde promisiunea e întotdeauna în alta parte.

Într-un decor redus la esenţial, “Tectonica sentimentelor” ne arată că între alb şi negru e loc şi pentru roşu şi că a iubi nu este deloc uşor.

Eric Emmanuel Schmitt a finalizat Tectonica sentimentelor în urmă cu un an, în 2008, când a hotărât că o va monta el însuşi, la Théâtre Marigny din Paris. Piesa tratează teme care l-au preocupat constant pe autor precum întâlnirea dintre umilinţă şi orgoliu în dragoste sau confruntarea dintre adevăr şi minciună. „Trebuie să acceptăm să trăim în complexitate. Niciodată să nu simplificăm! Niciodată să nu amputăm! Cei care pretind că pot suprima dificultăţile sau contradicţiile existenţei, aceia sunt impostori!”, declara dramaturgul într-un interviu. Eric-Emmanuel Schmitt, romancier şi dramaturg francez, stabilit la Bruxelles, este unul dintre cei mai citiţi scriitori de limba franceză din lume, fiind tradus şi jucat în peste 50 de ţări şi deţinând numeroase premii internaţionale.

Regia: Nicolae Scarlat. Scenografie: Ştefania Cenean.

Cu: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia.

Vineri, 17 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Atelier.

“Cinci femei de tranziţie”, într-o şuetă despre viaţa de azi

Rodica Popescu Bitănescu şi Tania Popa în Cinci femei în tranziţie

Cinci remarcabile actriţe ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie.

Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.

Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar.

„Atât gazda, cât şi invitatele sale atacă, în replici acide, cam tot ce stârneşte comentarii critice în ultima vreme: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, insuportabila vulgaritate promovată în mass-media, decăderea învăţământului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, când modelul era rusesc). (…) Adevărurile dure revelate în duelul verbal nu sunt însă rostite cu acea jubilaţie a catastrofei, de care suferă unii contemporani de-ai noştri. Finalul lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, ceea ce face să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor”, aprecia criticul Dana Duma.

Un spectacol de Rodica Popescu Bitănescu, în scenografia Dianei Ioan, cu costumele Zinei Dumitrescu.

În distribuţie: Aimée Iacobescu/ Giliola Motoi, Magdalena Cernat, Rodica Popescu Bitănescu, Vivian Alivizache Tania Popa, Iuliana Călinescu.

Vineri, 17 ianuarie, la ora 20.00, la Sala Mică.

“Micul infern”, o veritabilă comedie

Ilinca Goia în Micul Infern

O comedie despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie – un elogiu al vieţii de familie.

Un text de Mircea Ştefănescu, la fel de actual azi ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul şi ironia replicilor, “Micul Infern” este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.

„Distribuţia se pliază pe conceptul regizoral şi îl serveşte remarcabil. Pentru că atât rolurile cheie, cât şi cele secundare sunt ireproşabil interpretate. (…) Ileana Stana Ionescu … Actriţa deţine mijloace magice de expresie aplicate personajului , ce pare o bătrânică aparent inocentă, dar care spionează fiecare manifestare din familie şi o comentează prin nuanţarea sensului comic al replicii. Se fereşte de orice exagerare revuistică pentru a scoate personajul în prim-plan şi susţine continuu relaţionarea cu partenerii, astfel realizează un rol de zile mari. (…) «Micul infern» va câştiga şi de astă dată pariul cu Marele Public, oferind un spectacol de comedie longeviv pentru că beneficiază şi de o distribuţie de elită căreia regizorul i-a speculat harul pentru o comedie de calitate”, consemna criticul Ileana Lucaciu.

Regia: Mircea Cornişteanu. Scenografie: Clara Labancz.

Distribuţia: Ileana Stana Ionescu/ Rodica Popescu Bitănescu, Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Marius Rizea, Dragoş Stemate, Daniel Badale, Fulvia Folosea.

Spectacolul este programat în 18 şi 19 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Pictura.

Teatrul Naţional pentru copii

“Făt Frumos din Lacrimă” de Mihai Eminescu

Teatrul pentru copii

Proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, “înarmaţi” cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.

Magicianul Poveştilor împreună cu echipa îi invită pe cei mai mici dintre spectatorii teatrului la o stagiune plină de evenimente şi noutăţi, în care Jocul de-a Teatrul va fi din nou personajul-cheie al întâlnirilor duminicale, atât de îndrăgite de micuţi, dar şi de părinţi şi bunici, reuniţi pentru actuala stagiune în jurul unei teme comune, “Poveştile Românilor”.

În curând, un nou proiect pentru copii, mai mari şi mai mici, va prinde viaţă sub genericul “Teatrul ca un Joc” şi va fi un Club de iniţiere teatrală.

Cu Marian Râlea, Adina Cristescu, Florin Pârvu. Eroi de poveste: Copiii din public.

Duminică 19 ianuarie, ora 11.00, la Sala Media.

Teatrul Metropolis

“Tarelkin”, o comedie acidă

George Ivaşcu în Tarelkin

O comedie – glumă în două părţi, de A.V. Suhovo-Kobîlin, cu un prolog şi inserturi din “Procesul”, o satiră la adresa birocraţiei şi a sistemului poliţienesc, o comedie acidă, cu puternice accente parodice, în regia lui Gelu Colceag.

Tarelkin (George Ivaşcu) este un funcţionar umil pe lângă generalul Maksim Varravin (Doru Ana), care intermediază afacerile necurate ale acestuia cu diferiţi pagubiţi şi jeluitori. În momentul în care generalul îl înşală pe Tarelkin în privinţa părţii lui de bani într-una din aceste afaceri şi îl concediază din cauza îndrăznelii lui, Tarelkin îi promite generalului că va divulga documentele secrete ale acestuia şi hotărăşte să-şi însceneze moartea pentru a nu putea fi acuzat drept complice.

Costume: Iza Tartan. Măşti şi efecte speciale: Adrian Damian. Muzica originală: Răzvan Diaconu. Coregrafia: Vlad Logigan.

Cu: George Ivaşcu/ Marius Gâlea, Doru Ana, Dan Aştilean, Radu Gabriel, Alexandru Pavel, Gabi Costin, Ana Covalciuc/ Simona Grumezea, Alexandra Badea / Andreea Enache, Vlad Mihai Muteniţă, Vlad Logigan, Lucian Iftimie, Viorel Păunescu, Sergiu Fleşner, Radu Solcanu, Sergiu Costache, Bogdan Şerban, Gigi Iordache, Alex Grădinaru, Chrys Gherasim.

Sâmbătă, 18 ianuarie, la ora 19.00.

“Lecţia de violoncel”, un spectacol cu şi pentru Radu Beligan

Radu Beligan şi Lamia Beligan în Lecţia de violoncel

După 20 de ani de căsnicie, Eva (Lamia Beligan), o fostă vedetă de film, trăieşte suspiciunea că soţul ei, politicianul George Popa (Radu Beligan), îi este infidel. Rănită profund în orgoliu, participă la un casting unde obţine un rol într-un film american, dar pentru interpretarea lui, ea trebuie să înveţe să cânte la violoncel doar în trei luni. În felul acesta, îl cunoaşte pe tânărul profesor Radu Manoliu (Marius Manole), care este însurat cu Gabi (Tania Popa/Rodica Ionescu) şi au doi copii.

Dacă la început profesorul de violoncel i se pare Evei dezagreabil, treptat se îndrăgosteşte de acesta şi, fără scrupule, îl seduce, negândindu-se la consecinţele care nu întârzie să apară. Despre alegerea Evei, între rolul pe care şi-l doreşte cu disperare, bărbatul de care s-a îndrăgostit şi actualul soţ, veţi afla în comedia “Lecţia de violoncel”, de Mona Radu.

“Teribil de contemporan, plin de replici inteligente, scris special pentru maestrul Beligan. Este o poveste despre corupţia amoroasă şi politică, despre vieţi tulburate. În această piesă sunt încă trei personaje şi i-am luat pe Marius Manole, pe Lamia Beligan, iar Rodica Ionescu şi Tania Popa vor juca alternativ acelaşi rol. Sunt oameni tineri şi domnul Beligan, privindu-i, se simte încărcat de energia lor. La repetiţie are mult farmec şi mult aplomb, ne uitam cu toţii fascinaţi la modul lui de a face teatru la această vârstă. E genial şi unic cum poate da sensuri neaşteptate unor replici. Este inimitabil”, mărturisea regizorul Felix Alexa.

Scenografie: Nina Brumuşilă.

Duminică, 19 ianuarie, ora 19.00.

Teatrul Naţional Iaşi

“Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte”

Inegalabilul Petre Ciubotaru, 50 de ani de carieră

Teatrul ieşean sărbătoreşte cei 50 de ani de teatru ai maestrului Petru Ciubotaru. Evenimentul este marcat de premiera spectacolului “Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte”, un recital Petru Ciubotaru, care semnează şi scenariul şi regia.

Scenografia: Nicolai Mihăilă. Consultant muzical: Ion Ursulescu. Alături de Petru Ciubotaru, participă copiii Sofia Theodora Gaţu şi Tudor Teodoriu.

Este un spectacol-confesiune, o trecere emoţionantă printre roluri, secvenţe tulburătoare de viaţă, iubiri şi iertări.

Petru Ciubotaru este primul actor care a cutezat să abordeze travestiul Chiriţei după dispariţia lui Miluţă Gheorghiu; el se înscrie astfel în linia tradiţională a travestiului Chiriţei deschisă de Matei Millo şi continuată de Mihai Arceleanu, Vasile Boldescu, Miluţă Gheorghiu… A fost o cutezanţă, dar şi o realizare artistică pe măsură, care îi asigură actorului un loc particular în istoria scenei ieşene şi, evident, în istoria travestiului acestui personaj.

Tot o cutezanţă a fost abordarea rolului lui Ştefan cel Mare din “Apus de soare” de Delavrancea, pe care, după izbânda exemplară a lui George Calboreanu (ştiaţi că acesta a fost actor de şcoală ieşeană?), puţini actori au îndrăznit să-l interpreteze.

“Acum, când îşi sărbătoreşte jumătatea de secol de activitate, actorul vine în faţa publicului cu un spectacol – nu de retragere, ci un fel de sinteză sau corolar al evoluţiei sale. Îl vom vedea şi vom aplauda nu doar evoluţia din această seară, ci o carieră întreagă. Exemplară”, apreciază Ştefan Oprea.

Premiera va avea loc în 17 ianuarie, la ora 18.00, la Sala Studio “Teofil Vâlcu”.

Teatrul Odeon

“Contra democraţiei” şi contradicţiile vremii în care trăim

Premieră în regia lui Alexandru Dabija cu Contra democraţiei, la Teatrul Odeon

După prima premieră a acestui an, “Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, în regia lui Alexandru Dabija, Teatrul Odeon anunţă a doua premieră ce poartă aceeaşi semnătură regizorală.

“Contra democraţiei”, scrisă în 2010 de dramaturgul spaniol Esteve Soler (născut în 1976), face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde piesele “Contra progresului” (2008) şi “Contra iubirii” (2009), fiecare dintre ele fiind formată din câte şapte texte scurte.

Trilogia a fost deja tradusă în numeroase limbi şi aproape 50 de regizori au montat-o în Germania, Anglia, Statele Unite, Franţa, Grecia,Venezuela, Chile, Elveţia, Italia, Austria şi România. “Contra democraţiei” a fost distinsă cu Premiul “Serra d’Or” (pentru cea mai bună piesă de teatru a anului), iar “Contra progresului” a primit în Franţa Premiul “Godot” (pentru cea mai bună piesă de teatru a anului).

„În această trilogie-oglindă, Soler reflectă monstruozităţile şi contradicţiile sinistre din vremurile în care trăim şi prezintă viziunea sa asupra omului şi a lumii contemporane în mici pastile gotice, şapte bomboane umplute cu acid sulfuric. O lume sumbră, care se înrudeşte cu Grand Guignol şi cu episoade din «Zona Crepusculară»; dar, de asemenea, moşteneşte cuvintele lui Ionesco sau Beckett, metodele lui Brossa şi Calders, imaginaţia lui Buńuel sau reaua-voinţă a lui Boadella. În acelaşi timp, vocea acestui tânăr dramaturg este extrem de personală şi sinceră, şi acest lucru face trilogia irezistibilă”, afirmă Jordi Duran.

Decoruri: Helmuth Stürmer. Costume: Corina Grămoşteanu. Video: Cinty Ionescu.

Cu: Oana Ştefănescu, Alina Berzunţeanu, Mugur Arvunescu, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu, Richard Bovnoczki, Coca Zibilianu, Dan Năstase.

Primele reprezentaţii vor avea loc sâmbătă, 18, vineri, 24 şi duminică, 26 ianuarie, ora 19.30, Sala Studio.

Godot Café Teatru

“Omul-Pernă”, cu un umor suculent, fără ostentaţie

”Omul pernă”, un spectacol de mare frumuseţe. O frumuseţe care izbucneşte din viscere, dureros, trist, inocent, o frumuseţe absolută, desăvârşită, clară, compactă.

Spectacolul cuprinde o anchetă, căruia îi cad victimă scriitorul Katurian şi fratele său Michal, unul vinovat că imaginează crime inimaginabile, altul vinovat că le-ar experimenta.

Umorul izbucneşte suculent, dar fără ostentaţie, în fiecare scenă de la poliţie. Poliţiştii joacă cu mare clasă cuplul caricatural, poliţistul bun şi poliţistul rău.

Piesa ”Omul pernă” mizează pe poezia ororii, a vulnerabilităţii rănite, pe emoţia viscerală a terorizării inocenţei.”

”Prin «Omul pernă», dramaturgul irlandez Martin McDonagh zugrăveşte oroarea în dimensiuni halucinante şi uriaşe numai pentru a se distra ironic şi cu dezgust în doze şi mai consistente. Când crezi că textul îţi semnalizează importanţa gestului narativ, autorul îţi dărâmă imediat chiar ideea de poveste; când crezi că Omul pernă are de-a face cu asfixierea existenţială produsă de multitudinea de orori, ţi se arată cum umanitatea şi sclipirile de bunătate apar de unde te aştepţi mai puţin. Intriga propriu-zisă din textul lui McDonagh (traducere Ionuţ Grama) îşi găseşte fundamentul într-o logică riguroasă, matematică, dar a cărei plăcere majoră este să se lase demolată tocmai de greutatea acestei perfecţiuni.

Echipa de tineri actori, proaspăt absolvenţi ai UNATC, răspunde cu succes acestei scheme dramatice care trece dincolo de orice tentativă de moralizare şi avertisment social. Destul de fidelă universului conceptual propus de Martin McDonagh, regia lui Ion Florin Grigoraş plonjează direct în analiza lipsei de sens a dependenţei de acte creative. Iar dependenţa creşte, deloc paradoxal, direct proporţional cu pericolul dispariţiei acestui ferment.

Cu: Rareş Andrici, Cosmin Dominte, George Lepădatu, Tudor Andronic.

Spectacolul aniversar (1 an) poate fi vizionat vineri, 17 ianuarie, la ora 19.00.

“Comedie neagră”, o piesă provocatoare…

Scenă din Comedie neagră

Peter Shaffer a scris „Comedie neagră” în 1965. Celebra farsă cu acţiunea într-un apartament din Londra în timpul unei pene de curent este gândită să se joace într-un sistem de iluminare invers. În prima scenă, organizarea unui dineu, este beznă totală în scenă, iar în momentul întreruperii curentului scena este luminată puternic.

Brindsley Miller, un tânăr sculptor, şi logodnica lui, Carol Melkett, „împrumută” mobilă scumpă şi obiecte de anticariat de la vecinul lor Harold Gorrringe pentru a-i putea impresiona pe un milionar care este aşteptat să vină în vizită pentru a cumpăra câteva dintre sculpturile lui Brindsley şi pe tatăl lui Carol, Colonelul Melkett, care vine să-l cunoască pe Brindsley pentru a-şi da consimţământul pentru o eventuală căsătorie. Curentul cade, Harold se întoarce mai devreme, apare un electrician cult şi pasionat de artă, vine şi fosta iubită a lui Brindsley, pentru a întregi o seară în care încurcăturile se ţin lanţ.

Lumina devine întuneric şi întunericul lumină, aceasta este marea provocare a spectacolului.

Regia: Cosmin Alexandru Purice.

Cu: Istvan Teglaş, Mihai Smarandache, Marius Chivu, Alina Popescu, Ana Maria Lazăr, Andreea Samson, Mădălin Mandin.

Vineri, la ora 22.00.

„Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”

“Bărbaţii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus” este cel mai nou spectacol “Drama for the Masses”.

“Nu, nu este o dramatizare după cartea cu acelaşi nume a psihologului John Gray. Am preluat strict titlul, iar spectacolul se vrea mai degrabă un contraargument la acest enunţ.

Nu, nu suntem de pe planete diferite, suntem de pe aceeaşi planetă, dar diferiţi, bărbaţi sau femei, albi sau negri, gay sau hetero, însă cu aceleaşi nevoi esenţiale, de a fi iubiţi, încurajaţi şi apreciaţi necondiţionat”.

Cei 10 actori care alcătuiesc distribuţia (5 fete şi 5 băieţi) trec, fiecare, prin câte 3-4 roluri; schimbă personajul, schimbă situaţia, schimbă costumul şi schimbă cuplul, dar problematica de fond rămâne aceeaşi. Întâlnirile sunt, de cele mai multe ori, ratate, pentru că oamenii acţionează conform cu ceea ce vor, lucru mai întotdeauna în contradicţie cu ceea ce au nevoie. Când, în sfârşit, se conectează, tot nu avem vreo certitudine că relaţia va funcţiona.

Spectacolul este construit cronologic, urmând vârstele cuplului – copilărie şi primele semne ale interesului pentru sexul opus, adolescenţa şi prima experienţă sexuală, primele întâlniri, “oarbe”, întâlnirile mature cu problematica lor atât de complexă, cum ar fi orientarea sexuală, găsirea, în cele din urmă, a partenerului aparent potrivit, nunta, căsnicia, moartea.

Cuplurile se întâlnesc sau nu, se fac şi se desfac, dar singurii care se conectează real în tot acest nesfârşit dans al împerecherii nu vor fi niciodată împreună.

Textele folosite sunt piese scurte scrise de autori americani contemporani – antologia Laugh Lines.

O comedie despre întâlniri mai mult sau mai puţin reuşite între bărbaţi şi femei, despre diferenţele şi asemănările dintre cele două sexe, despre posibilităţi şi oportunităţi exploatate sau ratate.

Regia: Doina Antohi.

Cu: Mirela Zeţa, Andreea Grămoşteanu, Ioana Barbu, Andreeea Samson, Doina Antohi, Constantin Diţă, Alexandru Conovaru, Andrei Mateiu, Pavel Bârsan, Şerban Gomoi.

Sâmbătă, 18 ianuarie, la ora 15.00.

„Norway. Today”, o poveste cu umor şi sensibilitate

Câţi dintre noi se simt bine în pielea lor, în viaţa lor, în familiile lor?

Câţi dintre noi sunt pregătiţi pentru o schimbare radicală?

Câţi dintre noi au curajul să facă o astfel de schimbare?

Doi tineri îşi dau întâlnire pe net ca să… zboare!

O poveste despre viaţă, înţelegere, comunicare…. o poveste plină de umor şi sensibilitate.

Spectacolul cu piesa lui Igor Bauersima este pus în scenă de Marius Gîlea.

Cu: Raluca Ghervan şi Alex Zob.

Sâmbătă, 18 ianuarie, la ora 19.00.

Breeze – „Flavours of Brazil”

Quintet-ul “Breeze” are în spate o echipă de profesionişti cu peste 15 ani de experienţă în showbiz şi muzică instrumentală de calitate: Ioana Siia – voce, Florin Siia – bass/contrabass, Eduard Serei – chitară, licenţiat în bossa nova la Universitatea de Muzică Bucureşti, secţia jazz, Alexandru Kocsis – baterie, licenţiat în bossa nova la Universitatea de Muzică Bucureşti, secţia jazz, Alexandru Olteanu – pian, student anul III – jazz, Mariano Castro – Argentina, pian, câştigător a două premii “Grammy” în 2009 şi 2010, Berti Barbera – percuţionist, producător al emisiunii de jazz la Radio România, Carlos Enrique –Cuba, pian, Ion Coţofan – pian, doctor în muzică – compoziţie/pian.

Proiectul a fost elaborat, după principii internaţionale şi ani de studiu, atât în ţară, cât şi în străinătate (Cuba şi SUA).

Astfel, aduce noul in cadrul evenimentelor din România prin stilul muzical apărut în Brazilia în anii ’60: Bossa Nova. Cunoscut şi sub numele de “the Brazilian music that seduced the world”, stilul Bossa Nova are marele merit de a transpune auditoriul într-o atmosferă unică şi emoţionantă. Ritmicitatea muzicii braziliene şi sunetele delicate ale jazzului clasic devin, în mâinile muzicienilor noştri, adevărate opere de artă. Acest stil asigură oricărui eveniment warm up-ul necesar şi spectacolul rafinat prin tempouri clasice sau ambientale.

Sâmbătă, 18 ianuarie, la ora 22.00.

„LSD Theatre SHOW”

Laughing. Seeking. Dreaming. Trei etape ale unei căutări.

În trecerea noastră prin lume, mai agresiv sau mai poticnit, mai disperat sau mai voalat, fiecare dintre noi căutăm pe cineva care să ne fie alături, la bine şi la rău. La răul cauzat de poluare, de gaura din stratul de ozon, de opresiunea politicului sau de ignoranţa maselor. Şi la binele… dar cine mai ştie ce cauzează binele în zilele noastre?

“LSD Theatre Show”, după piesa lui Christopher Durang, este spectacolul strălucitor şi zgomotos al căutării unei priviri înţelegătoare în masa inertă a ochilor goi ai societăţii. O societate în care ni se cere să funcţionăm cuminte şi uniform după reguli stabilite mereu de alţii, mereu cu mult înainte să ajungem noi aici, mereu mai înţelepţi şi mereu având Dreptatea, sau pe Dumnezeu sau Legea de partea lor.

Şi atunci, exploziv, penibil şi zgomotos, creăm spectacol şi distrugem legi. Uneori spectacolul e puternic şi schimbă cutume. Alteori ne prăbuşim fără suflare şi nu rămâne nimic în urma lui. Doar fum şi o căldură stranie, ca în urma unui foc de armă.

“LSD Theatre Show” nu este teatru. Este spectacol.

Regie: Horia Suru.

Cu: Isabela Neamţu, Matei Chioariu.

Duminică, 19 ianuarie, la ora 18.30.

“FREAK SHOW”, un one-man show unic

Florin Piersic Jr. în Freak Show

La zece ani după ultima reprezentaţie a spectacolului “Sex Drugs Rock and Roll” (premiul UNITER pentru cel mai bun actor al anului 2002), Florin Piersic jr. revine cu spectacolul “Freak Show”.

Realizat după un material scris de Florin Piersic jr., în regia şi interpretarea sa, “Freak Show” este un one-man show unic în România.

Florin Piersic jr. interpretează 13 personaje. Miliardar de carton. Muncitor pe şantier. Bancher. Pensionar. Producător de film. Profesor. Homeless…

Spectatorul are ocazia să urmărească evoluţia cameleonică a unui singur actor care se transformă continuu în alt personaj, într-o succesiune halucinantă.

“Freak Show” este un spectacol dinamic, gândit astfel încât să ţină publicul cu sufletul la gură, timp de două ore.

Duminică, 19 ianuarie, la ora 21.30.

„Prestez servicii artistice. Vanda”

În cheie total comică, spectacolul are la bază conflictul dintre generaţiile de actori, unii care vor să joace teatru ca pe vremea lui Nottara, alţii care vor să abordeze teatrul modern. Spectatorii vin la teatru, se aşază pe scaune şi când ar trebui să înceapă spectacolul regizorul anunţă suspendarea reprezentaţiei din vina actorilor. Astfel publicul are marea şansă să asiste la realizarea unui spectacol ad-hoc, cu toate culisele realizării unei piese… experienţă inedită pe care foarte rar ai şansa să o trăieşti. Când mergi la un spectacol de teatru vezi produsul finit, fără crize, fără să ştii câte înjurături s-au spus ca să iasă o replică, câte costume au fost probate de către un actor ca să se ajungă la cel final, câţi actori au fost schimbaţi până s-a ajuns la distribuţia pe care o vezi tu.

Un spectacol de Chris Simion.

Cu: Valentin Teodoriu, Manuela Hărăbor, Dan Rădulescu, Diana Dumitrescu, Corina Moise.

Luni 20 ianuarie, la ora 20.00.

Green Hours

“J A Z Z Promenade”

O călătorie nu pe străzile Bucureştiului, ci în timp, care va reaminti de Cole Porter, Horase Silver, Duke Ellington, Paul Desmond, George Gershwin, Thelonious Monk şi alţi compozitori remarcabili ai jazzului classic. O îmbinare plăcută de teme standard de jazz, dar care rămân la fel de frumoase de-a lungul timpului chiar dacă nu sunt niciodată cântate la fel.

Cu Nadia Trohin – voce, Alex Man – chitară, Michael Acker – bas.

Joi, 16 ianuarie, la ora 20.00.

“Buzunarul cu pâine”

Când lumea noastră reală nu mai e îndeajuns de surprinzătoare, trecem pragul unei lumi mai mici, dar care se zbate în aceleaşi finitudini omeneşti, o lume care se întristează şi râde la dilemele şi precauţiunile omului. Un spectacol care urmăreşte mai adânc această înlănţuire a universurilor în universuri, „Zadarnice trepte către mântuire”, o lume a unor fiinţe mai mici, ce amână salvarea nu doar a unui câine, ci a noastră, a tuturor celor care trăim într-o groapă mai mare, într-o învălmăşeală de adevăruri nespuse şi goluri imense pe care le acoperim cu vorbe.

Teatrul LUNI prezintă acest spectacol de animaţie pentru oameni mari după Matei Vişniec.

Cu: Eliza Păuna, Bettina Schicht, Dan Codreanu, Olga Ioana Bela.

Regia: Cristian Pepino. Scenografia: Bettina Schicht, Andra Ştefan, Emilia Şerban. Costume păpuşi: Alexandra Motoc.

Vineri, 17 ianuarie, la ora 19.00.

“Noi 4”

Noi 4, la Green Hours

Teatrul “LUNI” şi “TEATRUL NU E O CLĂDIRE” prezintă acest piesa Liei Bugnar, cu Ilinca Manolache, Maria Obretin, Lia Bugnar, Marius Manole, în regia Dorinei Chiriac, pe muzica Adei Milea.

„Teatrul nu e o clădire şi actorii nu sunt doar nişte personaje. Vieţi care nu-şi pot controla destinul, personaje care nu-şi pot controla actorii şi spectatori care nu-şi pot controla râsul. “NOI 4”, cu Maria, Ilinca, Lia şi Marius. Destine prescrise de Lia Bugnar şi controlate de Dorina Chiriac”. Vineri, 17 ianuarie, la ora 22.00.

“Aici nu se simte” & “Oase pentru Otto”

Companiile independente Teatrul “LUNI” şi “Teatrul nu e o clădire” îşi aşteaptă spectatorii pe Calea Victoriei 120 la spectacolul-coupé “Aici nu se simte” şi “Oase pentru Otto”.

În 2004, „Aici Nu Se Simte” şi „Oase Pentru Otto” de Lia Bugnar, regizate de Alexandru Dabija, respectiv Lia Bugnar, câştigau “Project- Fringe AWARD” – la “ESB Dublin Fringe Festival”.

În 2014, spectatorii sunt aşteptaţi la noua montare a celor două texte, cu una dintre cele mai interesante distribuţii cu care teatrul românesc se poate mândri.

“Aici nu se simte” şi “Oase pentru Otto” sunt reluate şi regizate de autoare, într-o distribuţie nouă, ce-i include pe Medeea Marinescu (pentru prima dată pe scena Teatrului LUNI), Lia Bugnar şi Marius Manole şi, în rolul lui Otto, căţelul IAGO.

Sâmbătă, 18 ianuarie, la ora 22.00.

“Suntem ceea ce iubim”

Teatrul LUNI prezintă luni, 20 ianuarie, la ora 21.00, un recital de poezie şi pian cu versuri de Nichita Stănescu, pe muzica lui Frédéric Chopin, cu

Alex Bogdan, Niculae Ionuţ, Andrei Huţuleac, Laura-Maria Vlădoiu.

La pian: Naomi Guttman.

Regie: Laura-Maria Vlădoiu.

„Aflu cu emoţie că mai există încă dintre aceia care cred că «Suntem ceea ce iubim». Grăbesc atunci să vă îmbrăţişez pe toţi şi să vă spun, la rândul meu, că «Vă iubesc pentru ceea ce sunteţi»”, mărturisea Dora Stănescu în 22 martie 2013.

Teatrul de Comedie

“Votează-mă că te tai!!!”

Teatrul de Comedie sărbătoreşte ca în fiecare an la final de ianuarie ziua de naştere a lui I.L. Caragiale, părintele spiritual al comediei româneşti.

Sunteţi invitaţi miercuri, 29 ianuarie, la ora 19.30, la Sala Studio, la one man show-ul “Votează-mă că te tai!!!”, un spectacol găzduit de Teatrul de Comedie în care Niculae Urs apare pe afiş în triplă ipostază de autor, regizor şi interpret.

Recitalul are la bază articolele şi corespondenţa lui I.L. Caragiale şi îşi propune să releve personalitatea complexă şi contrariantă a marelui dramaturg.

Niculae Urs a absolvit în 1978 Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”, secţia actorie, la clasa Marin Moraru – Adriana Popovici.

Interesul său de a aduce în faţa publicului, ca actor şi scenarist, operele mai puţin cunoscute ale marilor autori de comedie a putut fi remarcat în ultimii ani în două spectacolele inspirate de piesele şi proza scurtă ale lui A.P. Cehov: “Momâia”, jucat la Teatrul “Nottara”, unde a semnat şi regia, şi “Măscăriciul”, jucat la Teatrul “Bulandra”, avându-l ca partener de scenă şi regizor pe Horaţiu Mălăele.

“Veţi fi poate surprinşi, poate contrariaţi, dar în niciun caz dezamăgiţi. Spectacolul este rezultatul unei munci de cel puţin trei ani de zile, în care m-am străduit să nu schimb niciun cuvânt din cele spuse de genialul nostru nenea Iancu”, declară Niculae Urs.

Gábor Tompa montează “Tartuffe” la Teatrul Naţional din Praga

Tompa Gabor montează Tartuffe la Praga

Gábor Tompa pune în scenă la Teatrul Naţional din Praga comedia “Tartuffe” de Molière. Pregătirile pentru spectacol au început încă din toamna anului 2013, iar repetiţiile au început în data de 14 ianuarie. Capodopera lui Molière a fost tradusă în limba cehă de Vladimir Mikeš, scenogafia este semnată de Judit Dobre-Kóthay, dramaturgul spectacolului fiind Martin Urban. Personajul principal este interpretat de Karel Dobrý, iar celelalte roluri sunt jucate de actori cehi de prim rang, precum David Prahar (Orgon), Katerina Winterova (Elmire), Lucie Zackova (Dorine), Vaclav Postranecky (Domnul Loial), Jaromira Milova (Madame Pernelle).

Premiera va avea loc în data de 27 februarie la Teatrul “Estates”, unul dintre cei mai vechi spaţii de joc al Teatrului Naţional din Praga.

Teatrul “Estates” cu o capacitate de 659 locuri este una dintre cele mai frumoase clădiri de teatru din Europa. Edificiul, în stil neoclasic, a fost construit într-un interval mai scurt de doi ani, fiind inaugurat în anul 1783. În acest teatru a avut loc premiera mondială a două dintre operele lui Wolfgang Amadeus Mozart. În anul 1787, compozitorul însuşi a dirijat la premiera operei “Don Giovanni”, iar în anul 1791, la Teatrul “Estates”, a avut loc premiera absolută a operei “Clemenţa lui Titus”.

Teatrul Maghiar de Stat Cluj şi Teatrul Naţional din Praga sunt membre ale Uniunii Teatrelor din Europa. Prin urmare, în anii precedenţi s-a construit o colaborare strânsă între cele două instituţii. În anul 2012, Gábor Tompa a pus în scenă piesa “Rinocerii” de Eugène Ionesco în capitala cehă. Iar Michal Dočekal, coordonatorul secţiei dramatice a Teatrului Naţional din Praga, a montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, în toamna anului 2013, spectacolul “L-am servit pe regele Angliei”, adaptare scenică după romanul lui Bohumil Hrabal. Între cele două instituţii de teatru s-au realizat şi schimburi de spectacole: publicul clujean a avut posibilitatea de a urmări spectacolul Naţionalului din Praga, “Nunta lui Figaro”, la Festivalul Internaţional de Teatru INTERFERENŢE 2012, iar în primăvara anului 2013 spectacolul “Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett a fost jucat în Sala Mare a Teatrului Maghiar de Stat Cluj. Compania clujeană a fost în turneu la Praga, în luna martie a anului 2013, cu spectacolul “Leonce şi Lena” de Georg Büchner.