Lumea nebună a procurorilor

Procurorii sunt oameni ai legii despre care ne place să credem că ar fi niște imaculați „cavaleri ai dreptății“, un soi de Corrado Cattani sau cine știe ce alt justițiar din filme. Din păcate, de foarte multe ori, în viața reală, unii dintre procurorii noștri nu sunt cu nimic deosebiți de infractorii de drept comun pe care, teoretic, ei ar trebui să-i trimită în spatele gratiilor. Scandalosul spectacol juridico-mediatic oferit de procurorul Mircea Negulescu a readus în atenția publică o serie de abuzuri și ticăloșii comise atât de procurorii DNA, cât și din alte Parchete.

În urmă cu exact o lună, Codruța Kovesi, șefa Direcției Naționale Anticorupție, avea numai cuvinte de laudă la adresa DNA Prahova, despre care afirma: „DNA Ploiești este una dintre structurile teritoriale cele mai performante, cu cele mai multe dosare, colegii de la Ploiești fac o echipă foarte bună, profesioniști…“. Recentele dezvăluiri privitoare la anumite aspecte ale activității prestate de procurorul Mircea Negulescu au contrazis flagrant atât optimismul, cât și viziunea sa excesiv de pozitivă pe care șefa DNA o are despre subordonații săi de la Ploiești.

Mircea Negulescu, procurorul-cocalar

„Mânca-ți-aș gura, sunt periculos rău de tot…“

Scandalul care l-a adus pe procurorul DNA Mircea Negulescu în atenția publicului a izbucnit în aceste zile, odată cu publicarea conținutului unei convorbiri telefonice în care el își jignea grav colegii: „Eu nu am culoare politică. O zdreanţă ordinară. Aia şi cu procurorul general, o altă zdreanţă ordinară. Un lucru de căcat. Ăla nu e ultraj“. De fapt, această convorbire nu este o premieră pentru Negulescu. Dacă ar fi fost mai atentă asupra conduitei subordonaților săi, mai ales a celor de la DNA Ploiești, Kovesi ar fi putut să preîntâmpine descalificanta lovitură de imagine aplicată instituției pe care o are în subordine. La un moment dat, unul dintre filmulețele lui Sebastian Ghiță îl are drept protagonist tot pe Mircea Negulescu, cel care se văita telefonic unui cunoscut: „Băga-mi-aş… în mă-sa! Nu mai putem să trăim pe planeta Românica din cauza lu’ un jegos ca Sebi Ghiţă, care este un vagabond, o zdreanţă. Eu spun aşa… Eu i-o spun în faţă până la urmă: bă, eşti o zdreanţă! Du-te….. de aici de panaramă!“. În fața acestei replici furioase, omul de la celălalt capăt al firului, probabil tot un procuror DNA, a replicat: „Da, bă, dar ţi-au ţinut spatele şi ăia de la Bucureşti, ba şi Kovesi…“ La care Negulescu a răspuns: „Da. Bă, mă jur că îi spun în faţă că n-am ce să… Ce să îmi facă să-mi… Beeeep… Păi, toate n-au plecat, frate, de la mine?“. Ideea era că nu se știe ce persoană din lumea politică i-ar fi cerut să ancheteze pe cineva anume. O „traiectorie“ punctată de interlocutor: „Păi, dacă îl bagi pe Ghiţă, îl toarnă pe Dragnea şi, gata, rezolvăm!“. Replica lui Negulescu a fost de-a dreptul caustică: „Lasă-mă, mânca-ţi-aş gura, că-s periculos rău de tot, mă jur că-s foarte periculos. Dar dacă, bă, dacă nu mă cunoşti, du-te… beeep, nu te băga cu mine, mânca-ţi-aş gura, că mă ia capul! Asta nu suport!“.

„Băi, eu le… pe toate, să moară mama“

Mârlăniile adresate șefilor lui de la DNA și Parchetul General sunt niște fapte de neacceptat de la un procuror. Dar ceea ce este cu adevărat deosebit de periculos pentru înfăptuirea actului de justiție rezultă dintr-o altă discuție telefonică, purtată cu un alt procuror, probabil șeful său. O convorbire în cursul căreia el a recunoscut că a întreținut relații intime cu avocata unuia dintre inculpații pe care-i ancheta. Iar un asemenea episod este la fel de grav precum acela al unui medic de spital care s-ar culca cu pacienta pe care o îngrijește.

„Mircea Negulescu: Claudia Tănase… da ? Claudia! Hm!
Interlocutor: Dar tu ai încredere în Claudia asta?
M.N.: Da! Claudia mi l-a dat pe Bădescu, pe nașul, ca să fim OK, așa!
I: Ea ți l-a dat pe Bădescu?
M.N.: Ea cu Tănase, da!
I: Tu lui Sabin (șeful SRI Prahova) i-ai spus asta, de care ți-a dat…(neinteligibil)?
M.N.: Nu…
I: Știa de la tine… (…)
M.N.: Știi, am avut eu o relație cu Claudia, mi-a zis-o Pătraru. (…)
I: Ce treabă are el că ai regulat-o tu pe Claudia?
MN: Păi, eu le regulez pe toate, să moară mama! Nu pot să stau o oră! Deci nu pot să mă salut cu o femeie cunoscută pe…“

Pe nimeni nu interesează că Negulescu nu poate să stea „o oră“. Dar ceea ce este deosebit de grav este că acea Claudia Tănase era exact avocata unuia dintre inculpații pe care-i avea sub anchetă. Iar din restul convorbirii pare a rezulta că femeia respectivă a fost îndeajuns de abilă încât să afle de la el o serie de informații privitoare la anchetă. Momentan, Codruța Kovesi a anunțat că Negulescu a plecat din DNA și va ajunge, probabil, la Parchetul Câmpina, unde a cerut să fie transferat.

Emilian Eva, procurorul negustor

Un alt justițiar cu pretenții de mare apărător al legii și dreptății este fostul procuror DNA Emilian Eva. Probabil încă unul dintre anchetatorii de top ai DNA. Dar, din lăcomie și prea puțin respect pentru legea pe care ar fi trebuit să o apere, Eva este acum încă unul dintre procurorii ajunși pe mâna justiției.

Cu ani în urmă, cel mai strălucit dintre „trofeele“ profesionale din cariera procurorului Emilian Eva a fost instrumentarea „dosarului ICA“, care l-a trimis pe Dan Voiculescu în spatele gratiilor. Dar asta a fost cândva… cu ani în urmă. Acum, Eva a îngroșat rândurile infractorilor: anchetat de colegii lui din DNA, el a fost arestat preventiv, apoi a stat în arest la domiciliu, iar acum este judecat de magistrații Înaltei Curți. Fostul anchetator al DNA a fost trimis în judecată sub acuzații de luare de mită, spălare de bani, efectuarea de operaţiuni financiare și acte de comerţ, incompatibile cu funcţia pe care o deținea. Potrivit rechizitoriului întocmit pe numele său, în perioada mai-iunie 2014, pe când tatăl său era internat în Spitalul Clinic de Urgenţă „Profesor dr. Nicolae Oblu“ din Iaşi, procurorul Eva i-a cerut medicului cardiolog Dan Tesloianu să facă toate eforturile profesionale „ca să fie bine pentru toată lumea“. Ulterior, pentru ca într-adevăr să „fie bine pentru toată lumea“, el a dispus încetarea urmăririi penale faţă de doctorul Tesloianu, care era anchetat sub acuzația de luare de mită, înşelăciune, purtare abuzivă, fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune. Rechizitoriul mai menționează că după ce dosarul medicului a fost clasat, procurorul Eva a cerut şi a primit diverse bunuri şi foloase necuvenite de la Dan Tesloianu „drept contraprestaţie pentru soluţia favorabilă adoptată“ în dosarul medicului.

Conform acuzațiilor care i-au fost aduse de colegii lui de la DNA, „în perioada respectivă medicul i-a furnizat inculpatului Eva Emilian diverse bunuri, mai ales opere de artă (este vorba despre 13 tablouri) evaluate la suma de 16.900 de euro, diverse sume de bani sub forma unor pretinse împrumuturi, în cuantum de 3.900 de euro, precum și un comision de 13.000 de euro perceput de procurorul Eva cu ocazia unei tranzacţii perfectate de martorul denunţător, acestea din urmă în cuantum de 33.800 euro“. Tot în acea perioadă, cu ajutorul fiicei sale Bianca Mădălina Eva, procurorul ieşean a obţinut de la Ministerul Culturii – Direcţia Judeţeană pentru Cultură Iaşi un certificat de export definitiv şi a trimis în Regatul Unit al Marii Britanii trei tablouri, spre a fi valorificate prin intermediul unei case de licitaţii, unul dintre acestea fiind obținut cu titlu de mită.

Timp de un an, Emilian Eva a tranzacţionat sau a intermediat tranzacţionarea unui număr de peste 200 de picturi, deşi calitatea de magistrat este incompatibilă cu efectuarea actelor de comerţ.

Deocamdată, dosarul său se judecă la instanța supremă, dar gravitatea infracțiunilor comise de el în calitate de negustor de artă are șanse mari să-l trimită, pentru mulți ani, în spatele gratiilor.

Dincolo de gravitatea lor juridică, aceste câteva rateuri din activitatea profesională a procurorilor de mai sus, ar putea fi considerate, cu un pic de bunăvoință, relativ puțin periculoase. Din păcate, alți procurori au distrus viețile unor oameni nevinovați Și au făcut-o fie din incompetență, fie din indolență, fie doar pentru că s-au considerat un fel de Dumnezeu pe pământ, care au dreptul să se joace cu viețile unor oameni exact cum vor ei.

Vinovata fără vină

În urmă cu 12 ani, Viorica Vișan a fost condamnată definitiv, la 17 ani de închisoare, pentru o crimă pe care nu a comis-o. Din acea pedeapsă, femeia a executat zece ani. În cazul ei, atât procurorul care a anchetat-o, cât și judecătorii care au pronunțat pedeapsa nu au catadicsit să-și facă datoria de apărători ai legii. În anul 1994, Viorica Vișan a fost chemată la Poliție, unde ar fi urmat să dea o declarație privitoare la ceea ce ar fi putut să știe despre moartea soacrei sale. Este drept că, de-a lungul vremii, femeia și soacra ei nu se prea înțeleseseră. Iar acest aspect al vieții lor de familie a fost considerat suficient pentru a o preschimba pe noră în suspectul principal al acelei crime. Ancheta privitoare la acea crimă s-a derulat relativ rapid. Ulterior, Tribunalul Prahova a condamnat-o, prin sentința penală nr. 77/14 iunie 1995, iar Curtea de Apel Ploiești a respins apelul prin decizia nr. 144/5 septembrie 1995. În final, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul prin decizia nr. 1 din 14/ianuarie 1997, prin care femeia a rămas cu o condamnare definitivă de 17 ani de detenție. Pe tot parcursul anchetei și al procesului, fiul femeii, arestat pentru furt, a recunoscut că de fapt el și-a ucis bunica, dar denunțul său nu a fost luat în considerare. Abia după mulți ani, o echipă de procurori au decis să analizeze cazul respectiv cu mai multă atenție. În tot acest timp, fiul femeii, arestat pentru furt, a recunoscut că de fapt el și-a ucis bunica, dar denunțul său nu a fost luat în considerare. Ulterior, o altă echipă de procurori au reluat cazul și au analizat mai atent întregul dosar. Odată cu apariția unor noi probe, dosarul Vioricăi Vișan a fost rejudecat de Tribunalul Alba, care a stabilit că femeia nu este vinovată și a dispus punerea ei în libertate. Dar asta s-a petrecut după ce ea își irosise degeaba zece ani din viață.

„Procurorul dicta şi eu scriam“

Cel care a întocmit rechizitoriul înregistrat sub numărul 433/P/1994, pe baza căruia Viorica Vișan a ajuns la pușcărie, e fostul procuror Constantin Plăcintă, socrul fostului primar al Ploieștiului Andrei Voloșevici. Ulterior, după ce a fost pusă în libertate, femeia a povestit cum a decurs ancheta: „Procurorul dicta şi eu scriam. Nu-mi doream decât să scap mai repede şi să mă întorc acasă. Nu am recunoscut nicio crimă“. Această situație s-a petrecut după ce femeia a fost supusă la ore întregi de presiuni psihologice imense. Ea a povestit că în cursul anchetei procurorii au făcut niște aluzii, deloc transparente, în legătură cu ce ar putea păți fiica ei în vârstă de 7 ani, în cazul în care ea nu este dispusă să colaboreze cu anchetatorii. Iar acestora nici nu le-a fost prea greu să o sperie: Viorica Vișan este o femeie simplă, care nu a absolvit decât opt clase.

O recompensă de toată mizeria

La scurt timp după ce a fost pusă în libertate, autoritățile i-au acordat Vioricăi Vișan circa o mie de euro, cu titlul de reparație pentru cei zece ani din viață pierduți prin pușcării. În schimb, pentru judecătorul Plăcintă, această eroare judiciară nu pare să fi contat prea mult: a fost promovat la CSM, unde, culmea, a avut sarcina de a inspecta abuzuri similare cu cel pe care l-a comis de el însuși. Apoi, la scurt timp după acea numire, a cerut ieșirea la pensie. Dar asta nu s-a petrecut din cauza remușcărilor și a mustrărilor pe care le-ar fi avut după ce a distrus viața unui om.

Cererea de pensionare a venit după ce a aflat că procurorii DNA mergeau pe un fir care ajungea până la el într-un dosar legat de mafia petrolului, un dosar în care mai mulți ofițeri SRI Prahova fuseseră deja arestați în acest caz. Presa a aflat că procurorul Plăcintă ar avea acum o pensie care se apropie de trei mii de euro. Și probabil că acum doarme liniștit, fără să-și mai amintească de viața unui om ruinată din cauza incompetenței sau doar a simplei lui răutăți.

Comisarul Berbeceanu, victima sistemului

Cazul cel mai dramatic de justiție făcută doar pe baza unor denunțuri este cel al comisarului-șef Traian Berbeceanu, fostul șef al BCCO Alba Iulia. În cazul său, scandalul a pornit în octombrie 2013, când Berbeceanu a fost ridicat de la domiciliul său din Deva de către anchetatorii DIICOT. Vestea reținerii lui a căzut ca un trăsnet, cu atât mai mult cu cât anterior el fusese declarat „polițistul anului“.

În timp ce era dus la dubă, Berbeceanu a mai apucat să dea o ultimă declarație: „Sunt un polițist cinstit, care și-a făcut datoria. Asistați la cea mai mare mârșăvie și nemernicie pe care am pățit-o eu în 20 de ani de când lucrez în poliție. Aveți încredere că o să fie bine și o să iasă adevărul la iveală. Nu pot să comentez acum legat de cine ar putea sta în spatele acestui demers, ci la momentul potrivit. Persoane pe care de-a lungul timpului le-am cercetat în stare de arest pentru infracțiuni deosebit de grave, persoane care au societăți comerciale, care au dosare penale și sunt forțate să depună denunțuri calomnioase împotriva mea și a ofițerilor mei și, bineînțeles, sprijinite de structuri ale statului care lucrează împotriva noastră, din păcate. O să aflați în curând foarte multe detalii“. Dar situația s-a clarificat mult mai târziu, abia după trei ani, pe 30 iunie 2016, când Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în primă instanță achitarea comisarului-șef Traian Berbeceanu. Prin aceeași sentință, Ioan Mureșan, fostul procuror-şef de la DIICOT Alba Iulia, a fost condamnat la 7 ani de pușcărie cu executarea pedepsei. Considerat principalul decident al abuzurilor comise împotriva lui Berbeceanu, procurorul-șef Mureşan a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de „represiune nedreaptă“.

De la izbucnirea scandalului privind ordonațele de grațiere și modificare a Codurilor penale, Berbeceanu a declarat că nu-și dorește grațiere, ci un proces corect. „Stimate domnule ministru al Justiţiei, aş vrea să ajung ziua când, în dosarul în care am fost inculpat nevinovat, un complet de judecători ai Înaltei Curţi vor pronunţa o hotărâre definitivă! Aş vrea ca în acest fel să îmi fie apărate reputaţia şi onoarea, să îmi fie redată demnitatea! Aş vrea să lăsaţi Înalta Curte să poată să facă asta! Eu nu vreau graţiere şi nici amnistie, domnule ministru! Mi-aş dori ca cei care mi-au distrus viaţa şi cariera să fie la rândul lor judecaţi până la capăt!“, afirmă polițistul într-o scrisoare trimisă ministrului Florin Iordache.

Lucian Papici, de la „Caltaboșul“ la „Referendum“

Lucian Papici este încă unul dintre anchetatorii de bază ai DNA, posesor al unui „pedigree“ profesional de-a dreptul impresionant. El a fost cel care a instrumentat dosarul „Trofeul Calităţii“, care l-a trimis în spatele gratiilor pe Adrian Năstase, precum şi dosarul „Caltaboșul“, în urma căruia fostul ministru al Agriculturii Decebal Traian Remeş a fost condamnat la închisoare cu executare. Dar și dosarele „Valiza“ şi „2 Mai“, care i-au trimis la pușcărie pe Gigi Becali, respectiv pe Monica Iacob Ridzi. Lucian Papici l-a trimis după gratii și pe Cătălin Voicu. Și tot el este cel care a instrumentat dosarul „Referendumul“, de pe urma căruia Liviu Dragnea s-a ales cu o condamnare, ce-i drept, „cu suspendarea executării pedepsei“. Dar, în ciuda acestor succese prodigioase, Papici a fost anchetat, alături de Horațiu Ciprian Andrei, sub acuzația de interceptări ilegale și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. Implicarea sa în acest dosar a fost o afacere ceva mai complicată.

La un moment dat, procurorii DIICOT Hunedoara au trimis în judecată 43 de persoane, inclusiv o serie de magistrați, avocați și oameni de afaceri. Unul dintre inculpații din acea anchetă a fost Aurel Puică. Acesta i-a cumpărat soției sale un telefon mobil care avea instalat un soft de spionare, denumit FlexiSpy, prin care erau urmărite mesajele tip SMS și care permitea localizarea telefonului prin GPS. La rândul ei, soția lui Aurel Puică a vândut telefonul altei persoane, care ulterior i-a vândut mobilul lui Papici, iar acesta din urmă l-a făcut cadou soției sale. Inițial, procurorii DIICOT Hunedoara au decis neînceperea urmăririi penale împotriva lui Papici, pe motiv că acesta nu știa că telefonul avea instalat acel soft. Ulterior, dosarul a fost redeschis, iar Papici a fost urmărit penal de Parchetul General, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 302, alin. 2, din Codul penal: „Violarea secretului corespondenței, care prevede că «interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend㻓.

Un alt scandal

Un alt scandal în care a fost implicat numele lui Lucian Papici a fost cel legat de numirea sa la şefia Secţiei I a DNA, în anul 2013. În septembrie, Laura Codruţa Kovesi înainta procurorului general al României, Tiberiu Niţu, propunerea care îl viza pe Papici. În 23 septembrie 2013, Niţu i-a prelungit delegarea lui Papici la şefia Secţiei I din DNA. O săptămână mai târziu, pe 2 octombrie 2013, Niţu a decis încetarea delegării procurorului Lucian Papici şi a adjunctului acestuia, Mariana Alexandru, în locul lor fiind delegaţi procurorii Iuliana Bendeac, ca şef de secţie, şi Viorel Cerbu, ca adjunct.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie preciza că încetarea delegării procurorului Lucian Papici şi a adjunctei acestuia la conducerea Secţiei de combatere a corupţiei din DNA a avut în vedere faptul că ministrul Justiţiei a transmis CSM propunerile de numire în funcţii de conducere la Direcţie.