Doamna Lucia Coculescu, ca orice bun cetăţean „ajutat” de statul pus să-l ocrotească, este târâtă de mai bine de zece ani prin justiţie, hărţuită de Primăria Capitalei, pentru că a avut „tupeul” să demaşte încrengăturile de tip mafiot din zona consolidărilor de clădiri cu risc seismic. Pe scurt, blocul în care-şi desfăşura activitatea a fost, chipurile, consolidat (de trei ori!?), de la un deviz de 337.000 de euro ajungându-se în final la peste 1 milion de euro. Ministerul Dezvoltării, primării de sector şi Primăria Capitalei, aplicând principiul „o mână spală pe alta”, au schimbat zonele de alocare de fonduri de la bugetul de stat prin contracte ciudate (de fapt, un singur contract, cu bani de la guvern alocaţi de două ori de la o primărie la alta prin schimbare de număr de înregistrare – Contractul 600 /2002 apoi Contractul 925/2004, imobilul rămânând acelaşi, sectorul fiind când 1, când 2).
Au lucrat diverse firme, unele acum în faliment sau dizolvate, care au furat la greu materiale pentru a construi vile „în privat” şi cu administratori ajunşi prin puşcării. Bătrânii din bloc au fost puşi să semneze în alb, prin grija administratorului, un tabel-contract-sechestru, care în prima instanţă reprezenta un acord pentru consolidare, apoi astfel folosit încât dacă nu-şi plăteau ratele pentru consolidare îşi pierdeau casa. Pentru că nu a plătit „suplimentul” cerut de primărie la angajarea celui de-al doilea, apoi celui de-al treilea constructor – deşi contractul doamnei Coculescu era conexat şi achitat conform facturilor emise, fiind semnat direct cu prima firmă de construcţii, căreia i-a platit 14 luni 14 facturi lunare deşi lucrările trebuiau finalizate la tot imobilul în maximum 12 luni -, Primăria (PMB), ca orice „organ” favorizat în justiţie, pentru că nu plăteşte taxă de timbru, a hotărât s-o târască pe doamna Coculescu an după an prin tribunale.
Care sunt aberaţiile acestui „film” pe care-l trăiţi?
În primul rând, primăria ar trebui să-şi plătească şi ea taxele în justiţie, ca orice persoană fizică sau juridică. Atunci, o parte din procesele aberante pe care le-a iniţiat vor fi retrase. M-au chemat în judecată şi Băsescu şi Videanu şi Oprescu, şeful de la juridic fiind etern, schimbându-i pe toţi şi fiind preluat de toţi. Dacă am votat să schimbăm un primar cu altul pentru că nu mai era bun, atunci este firesc să se formeze şi o altă echipă!
În al doilea rând, cine-a întocmit actele – căci este evident că şeful de la juridic nu poate ţine evidenţa a sute de procese -, acela habar n-are ce face. Şi nimeni nu plăteşte, nimeni nu este pedepsit. Când citeam motivele recursului, râdeam şi-mi spuneam că pe ecran apare un alt film, un film în care eu nu joc. Scrie acolo că sunt chemată în judecată pentru că trebuia să plătesc cadastrul. Cadastrul a fost primul lucru pe care l-am făcut prin 2001, există şi chitanţele puse la dosarul constructorului. Adică, această persoană care a instrumentat dosarul din partea primăriei habar n-are ce cuprinde. Toată încadrarea mea în recursul făcut de această persoană este ca şi când eu aş fi un om care-a avut o locuinţă-proprietate în acel imobil. Eu aveam spaţiu comercial şi, prin urmare, mie, statul nu mi-a dat nimic, n-am luat bani de la buget, am achitat din bani proprii totul firmei constructoare conform contractului conexat si facturilor emise de aceasta, eu având calităţile de proprietar, de investitor cu bani proprii, iar constructorul, de furnizor de servicii.
Şi-atunci de ce acest demers de tip Kafka?
Primăria, zice ea, biata, că a plătit în locul meu nişte bani, nu mi-a comunicat nici câţi, nici nu mi-a arătat vreun contract. Am depus la dosar şi facturile şi pozele cum mi-au lăsat spaţiul în care au lucrat, parcă era după bombardament. Au hotărât aleşii noştri că în Bucureşti există risc seismic şi sunt clădiri care trebuie consolidate.
În anul 2001, prin HG 791/2001 s-a aprobat un program de acţiuni pentru imobilele cu risc seismic, numai în Bucureşti fiind 25 care trebuiau urgent consolidate.
Ideea este foarte bună, la fel şi cea cu anveloparea blocurilor. Totul e perfect ca idee. Problema este cu punerea ei în aplicare. S-au gândit că noi, asociaţiile de proprietari suntem nişte hoţi, şi că primăria este cinstită şi va gestiona ea, aşa cum se cuvine, banul public, adică discutăm de banii noştri, ai tuturor.
Revenind la dosar, mai spun ei in motivarea pentru acţiunea de recurs că timp de 25 de ani trebuie să plătesc banii înapoi. O altă aberaţie, eu nu fac parte din cei cărora le-a dat bani guvernul ca sprijin pe motiv că am locuinţă, ci am fost obligată – şi m-am conformat – să plătesc din bani proprii din prima zi de şantier, deschis în 2002. Da, am probleme neclarificate cu primul constructor căruia i-am plătit 14 luni şi care apoi a dispărut, lăsând lucrurile neterminate şi emiţând facturi pe 70% din lucrare în timp ce execuţia ajunsese la 10%. Primăria a gestionat nişte bani care erau alocaţi proprietarilor – persoane fizice – şi nu firmelor care-şi plăteau lucrările direct constructorului. Apoi mai îmi cer şi dobânzi, pentru nişte bani care nu s-au dat pentru mine, pentru că, aşa cum am mai spus, eu n-am beneficiat de ajutor de la buget conform legislaţiei de la acel moment.
Pe de altă parte, când a apărut a treia firmă care venise să termine după ani ceea ce începuseră altele, am cerut să se stipuleze în contract că „se continuă lucrările’’. Delegatul n-a vrut sub nicio formă, pentru că s-ar fi dovedit că s-au alocat de mai multe ori bani de la guvern pentru aceeaşi lucrare. Aici dacă se fac verificări, intră mulţi „la apă”. Au schimbat acelaşi contract, pentru acelaşi obiectiv, pentru a mai lua o dată bani, schimbând doar numărul de înregistrare şi firma. Traian Băsescu a semnat contractele din 2002 şi 2004 şi apoi a mai semnat unul şi Videanu. Pe mine m-a deranjat faptul că la juridic a rămas acelaşi personaj aşa „că noi suntem prieteni”.
Şi-acum, la un cutremur?
Cred că vor rămâne coloanele de rezistenţă, unde s-a lucrat, în schimb, vom cădea unii peste alţii, pentru că la plafoane nu s-a făcut mai nimic… cel puţin aşa s-a întâmplat pe zona mea de proprietate. Ce e mai grav, eu în calitate de cetăţean mă simt de trei ori furat, asta-i problema mea: eu îmi rezolv şi, procesul până la urmă, mi-am luat avocat tânăr, cu creierul odihnit, de unora nu le vine să creadă. Am plătit o dată ca investitor şi-am fost furată. Tăiau, debitau fiare cu care făceau vile prin Pipera. Am rapoartele omului pe care l-am angajat special ca să-i verifice pe „marii constructori”, aceştia având multă vreme atelierul de lucru în spaţiul meu comercial de la parter. Nu mi s-a făcut la termen şi nici calitativ ceea ce plătisem.
A doua oară am plătit justiţia. Mult prea mult, zece ani pentru nimic. Dacă nimeream un judecător „ normal” totul s-ar fi terminat rapid, pentru că ar fi văzut că primăria nu avea căderea să mă dea în judecată, neavând calitatea de proprietar în imobil, şi în plus comandând lucrări cu bani publici care se returnează în timp de proprietarii de locuinte..Apoi am plătit neprofesionalismul unei doamne jurist-consult şi al altora de la juridic din primărie. Mă întreb, primăria aceasta munceşte şi pentru mine? Eu dau banii mei de contribuabil celor de la primărie ca să mă dea în judecată şi să scrie atâtea prostii prin dosare?
Gândiţi-vă că acum se foloseşte aceeaşi ”reţetă” la anvelopări. Acesta a fost şi motivul pentru care am dat acest interviu. Se continuă bătaia de joc faţă de cetăţeanul bucureştean. Am biroul într-un imobil care de peste 6 luni este în anvelopare, lucrare neterminată şi cu peisajul din jur devastator. Au făcut şi fac lucru de mântuială, după reţeta de la consolidări. Spoieli!
Gândiţi-vă, dacă cineva ar lua azi la puricat numai cele două contracte, unde cu o singura cifră modificată – în loc de sectorul 1 scrie sectorul 2 – cu sute de mii de euro duşi pe apa sâmbetei, cu oameni care au murit de inimă rea, cu firme duse în faliment, cu un peisaj bucureştean de veşnic şantier, trotuare blocate…. mulţi ar trebui să intre la închisoare. Nu mă interesează nici măcar asta acum, dar mă interesează ca nepoţii mei, copiii mei, să nu mai aibă parte de „mizeria” pe care-am trăit-o şi pe care o trăiesc, deci mă interesează să punem STOP acestor practici.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.