Cînd Mircea Nedelciu a înființat ASPRO, ceea ce însemna Asociația Scriitorilor Profesioniști, a izbucnit un scandal di granda în rîndurile breslei. Unii dintre membrii Uniunii, în special optzeciștii, dar nu numai ei, au intrat în ASPRO. Cum eram prieten cu Nedelciu, am luat informații despre nou înființata asociație direct de la sursă. Din ceea ce mi-a spus el, reieșea că ar fi trebuit ca scriitorii să aibă o nouă asociere de breaslă, diferită de Uniunea Scriitorilor, care era o afacere sindicală de tip stalinist. Chestia asta suna bizar în împrejurarea în care disidentul Mircea Dinescu fusese ales președintele USR, cu o majoritate covîrșitoare de voturi, în 1990, iar istoricii literari din Uniune susțineau că, de fapt, scriitorimea abandonase în 1990 relația cu stalinismul și cu ceaușismul, de vreme ce se întorsese la principiile Uniunii, de cînd fusese ea înființată în zorii secolului 20.
Mai mult curios decît îngrijorat că se înființase ASPRO, Dinescu m-a întrebat ce era cu profesioniștii ăștia. Adică ăilalți scriitori erau niște diletanți care scriau și ei? Cum pe atunci făceam interviurile României literare, i-am propus lui Nedelciu să facem o discuție despre ASPRO, Uniunea Scriitorilor și despre el, cel de atunci. Cu toate că era un tip spontan pe care nu-l intimida reportofonul, Nedelciu mi-a spus că prefera să-i dau întrebările în scris și să-mi răspundă tot în scris la ele, fiindcă, bătrîne, chestia asta trebuia explicată în detaliu, nu printr-un schimb de vorbe cu reportofonul între noi. N-am avut nimic împotrivă. Dar după ce a apărut interviul în România literară, mă trezesc că vreo cîțiva dintre colegii de redacție îmi scot ochii că nu l-am „contrat” pe Nedelciu în interviu.
Eu eram mulțumit de interviu: Mircea Nedelciu spusese tot ce avea de spus despre ASPRO și despre Uniunea Scriitorilor. În schimb, vreo cîțiva din redacția României literare mi-au reproșat că n-am polemizat cu Nedelciu în interviu. Atunci mi-a sărit și mie țandăra. Ei n-aveau decît să polemizeze cu Nedelciu cît aveau chef, dar eu, în acel interviu, voiam să aflu ce credea confratele și prietenul meu, nu să mă iau cu el în bîză. Nu mai știu cine a insistat că „poziția” României literare, care era împotriva ASPRO, trebuia „să se reflecte” și în întrebările mele și mai ales în comentariile mele de după ce Nedelciu mi-a trimis răspunsurile, pe care eu, „vai”, nu le făcusem, încît s-ar fi putut crede că România literară era de acord cu Nedelciu și cu ASPRO. Asta mi s-a părut o prostie. Eu nu eram și nici n-aveam de gînd să devin membru ASPRO, așa cum îmi dădeau de înțeles criticii mei din redacție, dar nici să fac interviuri de punere la zid a intervievatului, care chiar i-ar fi dat dreptate lui Mircea Nedelciu că Uniunea Scriitorilor avea scheletul stalinismului în șifonier.
De curînd însă, USR-Manolescu se revendică prin avocații săi de la decretul stalinist din 1949, de reformare totalitară a Uniunii Scriitorilor. Dacă judecătorii de azi nu înțeleg că România a trecut printr-o revoluție ca să se despartă de stalinism și de ceaușism, mă tem că la tribunale Stalin trăiește, iar Ceaușescu e bine-mersi.
(Cristian Teodorescu)
Probabil ca pentru UNII mai ”traiește”,din păcate!!!!!Poate ca unii traiesc cu el ”in suflet”!!!!!! Urâta amintire!!!!!!
@Cristian Teodorescu (I): ai tupeu. De unde „Stalin”, amice, te iei dupa ce scrie Conquest, care nici ruseste nu stia, si nici n-a consultat vreo arhiva rusa/ sovietica? astea pretinzi a-ti fi izvoarele „istorice”? Confunzi, amice: Stalin scoate tara dintr-un razboi civil devastator (1917-1923), si-o civilizeaza. Are lozinci pozitive („puterea sovietica si electrificarea”), industrializeaza URSS si câstiga al Doilea Razboi Mondial. Când moare, lumea de rând îl plânge. Uita-te la filmele epocii, la cozile de la Kremin, unde-i era expus cadavrul. E, si-acuma, o figura istorica a rusilor, chiar daca tipul însusi era gruzin. Nu-nseamna ca, daca Hrusciov (ucrainean), COLABORATOR, UNUL DIN APROPIATII LUI STALIN în biroul politic al PCUS, si-nca VREME DE ZECI DE ANI, se da-n spectacol incriminându-l POST-MORTEM, lumea de rând din fosta URSS o sa se si grabeasca s-o faca. Istoria unei tari nu se scrie din strainatate si de catre strani (Conquest era american, adica dintr-o tara care atacase Rusia-n 1917 si purtase cu ea un razboi devastator), si toti, pe el îl copiaza, inconstienti. Citeste, daca vrei sa fii mai obiectiv, lucrarile sovietologilor UCLA (Los Angeles), universitate americana, si ea, dar ai carei cercetatori au învatat ruseste si consultat arhivele vremii. Privind „victimele” lui Stalin, tot de „dovezi” indirecte-ar fi vorba si-n privinta lui Conquest (asa-zisele „marturii” ale unor indivizi care cereau azil politic în SUA), care nu ia-n seama miscarile imense de populatie din timpul unei revolutii sociale (vezi si Revolutia franceza), si nici c-ar fi fost vorba de-o revolutie sociala nu-si da seama.
Aculta madam Ana Pauker (Hannah Rabinsohn) alias Ileana Rollason, n-ai vrea matale sa te duci unde si-a intarcat dracul copiii >(formulez asa ca sa nu ma refer la origini) si sa ne scutesti de comentariile tale blestemate? Iarasi aparusi Editat? Cand vine vorba de Rusia, blestematul nostru vecin de la rasarit care ne vrea vesnic raul, parca iei foc! Rusia nu ne intereseaza decat ca dusman, sa ne aparam de el si atat. In rest faca bors la ei in tara, nu ne intereseaza, am trai mai bine si mai in siguranta daca n-ar exista.
Le cam incurci iar. Cind a luat Stalin puterea, razboiul civil era terminat demult, asta daca nu incluzi si lupta pentru putere din interiorul Partidului bolsevic. Nu Stalin a cistigat al doilea razboi mondial ci Coalitia antihitlerista care cuprindea practic intreaga lume. Cu industrializarea, intr-adevar, nu prea a avut de ales. Mentalitatea rusului de rind era departe de cea a lucratorului industrial. Schimbarea nu se putea face decit cu forta.
@Anonim: nu prea le-ncurc: Stalin era deja la vârful ierarhiei în timpul razboiului civil. Faptul ca-n 1924 ajunge la functia suprema-n stat e consecinta unui parcurs. Bine-nteles c-a fost, în partidul bolsevic, si lupta pentru putere. Ca-n toate partidele. Cu lovituri sub centura. Într-o republica federala (asa cum e si-acuma Rusia), între care, cu triburi nomade si popoare musulmane, într-o epoca peste tot în lume violenta. Privind, însa, WW2, Stalin l-a câstigat. A intrat în Berlin, pe care l-a si ocupat militar. Nu ma refer la amanuntele Frantei ocupate, tarilor estice ocupate, si-ale colaborationismului de peste tot cu nazistii (în tarile baltice si-n Ucraina, inclusiv, desi restul republicilor sovietice s-au mobilizat în jurul Moscovei. Motiv de-a-ti atrage atentia si-asupra unui detaliu: daca Stalin ar fi fost capcaunul sangvinar de care vorbesc, din motive politico-economice, primii asa-zis „sovietologi” americani, tipul ar fi avut, în WW2, soarta lui Nicolai II din WW1). Nu intru nici în amanuntele ocuparii teritoriale a continentului, de la 1944 (D-Day) si pâna astazi, în timp de pace, de catre SUA. @Realistul : spui de stalinismul resuscitat de UE. În sens invers. Stalin era iacobin (= conducere centralizata). Monarh absolut (un Ludovic al XIV lea al Frantei, într-un fel). Constructor, în primul rând. În timp ce UE, desi tot în mod centralizat, însa fara nici o legatura cu nevoile si vointele popoarelor Europei, distruge. Stalin a industrializat, UE a dezindustrializat. Europa-i „mormanul de fiare vechi” pe care-l vedea Petre Roman în România-n ’90. Ultimul exprimându-si, însa, o dorinta pioasa, fiindca, atuncea, România înca nu era-n ruine. Si-acuma, aceeasi „europeni” vor sa reidustrializeze. Numai ca n-ar mai fi bani. Si-asta-i alta diferenta fata de Stalin, care a gasit Rusia fara bani, falita, si-a lasat-o la stadiul de tara-n curs de dezvoltare.
@Cristian Teodorescu (II): Ori, industrializarea = migrare masiva de la sat la oras. Distrugerea „naturala” a unui climat, al satului, adica distrugerea naturii (seculare). În timpul si dupa razboiul civil (fiindca prima faza a revolutiei ruse abia-n 1923 se termina), tara avea nevoie de oameni energici, duri, hotarâti. Dat fiind razboiul civil, cu orori maxime, Stalin toata viata nutreste banuieli. Victimele perioadei ar fi, însa, si tot conform UCLA, de vreun milion, deplasati de la sate la orasele nepregatite sa-i primeasca, si, din cersetori, deveniti tot cersetori, morti de foame si de frig. Selectie naturala, darwinism social, care peste tot si-ntotdeauna are loc. Tu, vorbind de Manolescu, te referi, în realitate, la Apolzan, fiu de legionar. Si-asta-i altceva. Cu totul altceva. Si confunzi si autoritarismul (în România, stat unitar foarte recent – 1918 -, si-abia iesit din WW2) cu totalitarismul. Totalitari erau legionarii. Si mai arunc-o si pe Arendt la gunoi, fiindca discipola a unui nazist (Heidegger, membru NDSAP si marele iubit „filosofic” al lui Liicheanu).
Rashelo taci si acopera-te ca miroase a COMINTERN. Nu-i nimeni de vina ca ti-au taiat portia de falafel la kibutz.
Activist ideologic, filosoful Gabriel Liiceanu:
“Înjurătura noastră sună aproape ca o altă abreviere, și este, până la urmă abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare. Eu așa o tălmăcesc”, a scris Liiceanu, definind termenul de MUIE.
Păi, dacă Nicolae Manolescu nu respectă Statutul USR, care limitează numărul de mandate pentru președinte, și se (im)pune pe sine președinte pe viață, asta nu înseamnă „stalinism”? Desigur, Stalin a făcut multe la viața lui, dar în accepțiune curentă „stalinism” înseamnă acapararea și deținerea puterii în maniera în care acest lucru era făcut în comunism.
Secu, Secu si Stalin, o poveste cu hoți, cazinou Casa VERNESCU, grup infractional, Vosganian, Secu, Secu si iar Secu, pina se vor duce in p. m.
N-am inteles nimic. Cristi Teodorescu vrea să-i ia locul lui Apolzan-Manolescu, sau a înțele și dînsul că uniunea comunistă nu mai e? Poate ne lamureste ‘mnealui, că noi am înteles cum stau lucrurile inca din 89 la Baricada. Scriitorii nu au pricepu nimic,din pacate, insa vor pensii grase.
Stalin nu , nu mai trăiește, dar dacă Stalin ar fi trăit în anii 70 ai secolului XX și nu în anii 30-50 ar fi primit și el premiul Nobel pentru economie alături de Milton Friedman. Stalinismul ca ideologie politică și economică văd că este resuscitat de către occident prin Uniunea Europenă.
Traieste domnule Teodorescu. E in poza si in realitate, in lantul trofic. Vai de mama lui de inchipuit Maiorescu. Ptiu’ !
Ipoteza: Cind RDG a trecut la patria mama, se zice ca deja s-a semnat in secret un nou pact de impartire a Europei ca pe vremea lui HITLE-STALIN, care a fost implementat dupa impuscatul nostru de catre NKVD si la restul de securisti loiali noii Romaniei democratice. Ca doar nu dadeau fratii cei mari de la rasarit totul pe nimic sau mai bine zis cioara din mina pentru cioara de pe gard ( asta nu s-a facut in istoria lor niciodata pentru ca totul e pe luate si incalcarea adevarului ).
Acum s-a ajuns sa se intre in linie dreapta si NKVD, care pe vremuri a inoculat in Romania extremismul cu legionarii, care trebuia sa prinda la natie cu tenta nationalista ca sa nu fie descoperita usor facatura externa, cit mai ales comunismul partid iudeo-bolshevic comunternist opus nationalismului, fiind astfel mai usor de ascutit lupta de clasa si astfel inceputul luptei de a cucerii o noua gubernie ca Romania, si impusa dominatia total in Balcani.
Noroc ca s-au trezit in al 12-lea ceas mult asteptatii americani si au patruns ca o pana intr-un bustean in Europa de est,, care sa fisureze aceste aliante malefice in Europa ce au dus in epoca HITLER-STALIN la startul celui de al 2-lea razboi mondial.
@Con : Nu. Nimic din ce scrii nu se verifica. Disperarea de azi a Germaniei federale e ca tara tot împartita-n doua a ramas, nemtii din Est nu-i sufera pe aia din Vest si nici felul lor de viata si mentalitatile (pe bune), desi ultimii au „finantat” „reconstructia” Germaniei estice. Ori, „reconstructia” asta s-a referit la fostele palate ale Germaniei de Est si la Dresda, pe care Esticii dinadins le lasasera în ruine sau aproape, ca sa nu uite nimeni ce-a-nsemnat WW2 si sa nu-l mai repete. Tentativele somptuare pe care le-a facut Merkel (desi tot est-europeana) cu ei deloc nu le-au convenit si nu le convin. Si, fie vorba-ntre noi, tipa a dat rau în bara cu „reconstructia Germaniei de Est”, care n-avea nevoie de asa ceva: Potsdam, celebra resedinta a lui Frédéric al II lea al Prusiei, era intacta si obiectiv turistic, bine, merçi, si alte orase, industriale, dar cu cartiere pitoresti, traditionale, în centru (Erfurt, de pilda). Plus Weimar, celebrul Weimar al lui Goethe-Schiller, oras de sute de ani muzeu. Dimpotriva, spuneam, faptul ca vesticii s-au vârât peste ei cu dinadinsul, ca sa-i „reconstruiasca” i-a deranjat si-i deranjeaza pe estici profund. @Titu Herdelea: bine-ar fi ca Manolescu sa fie „stalinist”, s-ar mai ocupa si el cu lucruri pozitive, ar construi ceva demn de numele asta, n-ar demonta Uniunea Scriitorilor, care, si din cauza lui, a ramas si fara patrimoniu, sediu, case de odihna, etc., si fara bani. @?: da, Gogu Radulescu, prin protejati (între care Liicheanu si Blandiana) a lucrat (si) la Europa libera…
@Ileana Rollason: Si te mai indoiesti de ‘binefacerile’ rusilor daca pina si germanii au fost pervertiti dupa decenii de ocupatie ruseasca numai pe o parte din tara? Ce sa mai spunem atunci de biata Basarabie care nu are pe nimeni doldora de bani care sa-i cumpere unificarea?
Păi Nicolae Manolescu este marxist de tip stalinist îb substanța lui, în manifestarile lui, dacă se revendică și de la decretul stalinist înseamnă că e consecvent cu atitudinea lui dintotdeauna!
Deci, domnul Manolescu a fost și rămâne un vajnic stalinist!
Manolescu Apolzan se crede antimarxist, fiind un stalinist pur sînge!
Tov. Manolescu e la înălțimea biografiei sale de protejat și amic mai tânăr al tov. Gogu Rădulescu.
De la ce an să se revendice dacă nu de la 1949?
Cine to. Gogu Radulescu? A lucrat la E. liberă?
Stalin inca traieste, nu fizic ci in mentalitatea unora. Doamna Rollason, nu e nimic de mirare ca din Ucraina si Tarile Baltice s-au recrutat luptatori in armata germana, odata ce aceste tari au cunoscut ‘binefacerile’ stalinismului caruia domnia ta ii ridica ode. De mirare e ca din Franta, presupusa inamic ireductibil al Germaniei si tara liberatii de spirit, s-au gasit destui voluntari cit sa formeze o divizie Waffen SS. Armata lui Stalin nu ar fi ajuns niciodata la Berlin daca nu ar fi avut de partea sa practic intreaga lume, in primul rind SUA care i-au furnizat cele necesare in largi proportii pina in ultima zi de razboi. Ca Stalin nu a avut soarta tarului Nicolae este un alt indici ca teroarea stalinista a intrecut-o pe cea tarista, Ohrana fiind un pui pe linga CEKA. Va fi modernizat Stalin Rusia dar genocidul nu este in nici un caz scuzabil, la fel si expansionismul in numele unui bine utopic impus cu forta.