O echipă de artiști performanți, un actor-vedetă, Virgil Ogășanu, și un regizor cu viziune, Alexandru Lustig, au adus pe ecranul televiziunii române celebra nuvelă a lui Gogol, Mantaua.
Remarcăm din nou interesul tânărului regizor pentru „marea literatură clasică”. Este autorul unei strălucite teze de doctorat despre Shakespeare și Cehov. A debutat cu un spectacol de licență, cu Furtuna de Shakespeare, premiat pentru regie și selecționat în Festivalul Național de Teatru. A realizat la TVR Livada de vișini cu Valeria Seciu – Ranevskaia și Furtuna cu Marian Râlea – Prospero, selecționate în Festivalul Național de Teatru, nominalizate în Gala UNITER, premiate de Uniunea Cineaștilor și Asociația Internațională a Criticilor de Teatru – Teatrologie.
Pentru Mantaua, Alexandru Lustig alege „dulcele stil clasic”. Ne spune o poveste tragicomică din timpuri apuse în care ne regăsim. Empatizăm cu Golgota măruntului funcționar, Akaki Akakievici „care caligrafia dosare, n-a mâncat în viața lui o literă, n-a prăpădit vreo virgulă și a predat toate lucrările la timp… n-a fost în stare să fure niciodată nimic.” Ne sunt familiare corupția, birocrația unui aparat de stat polițienesc opresiv, fauna umană care își anesteziază golul existențial, plictisul în goana după bani și putere, plăceri erotice, excese bahice și gastronomice. O lume în care mantaua, pentru cel care o poartă și pentru cei din jur, este imago Dei. Un semn al succesului și stimei, cu o forță ocultă care leagă și dezleagă destine.
Alexandru Lustig realizează un spectacol de o clasicitate modernă, atroce și hilar, ce stigmatizează subtil vremurile noastre confuze și consumiste care L-au eliminat din creație pe Dumnezeu și, implicit, pe Om.
În acest demers, a avut un catalizator în adaptarea dramaturgului Adrian Lustig. Un libret sui-generis, o îmbinare de comedie și dramă inspirat din Mantaua și din pasaje din Jurnalul unui nebun și Nasul care pune în valoare remarcabil universul gogolian.
Plecând de la scenariu, regia lui Alexandru Lustig este implozivă în detalii de filigran, construite cu rigoare și vigoare. Scenografia sugestivă (decor – Dana Moraru, costume – Raluca Chelaru), compoziția plastică a cadrelor (imaginea – Cristian Stoian), ambianța sonoră expresiv-dramatică (muzica – Gabriel Scârleț), montajul fluid (Laurențiu Mareș) creează un spațiu material și imaterial. Admirabil este decupajul psihologic al regizorului care capacitează energiile actorilor. Ei interpretează mai multe personaje. În secvențe de grup sau de prim-plan, cu fervoare ludică și tragicomică compun tipologii foarte diferite, cu momente de recital: Emilia Popescu, Gelu Nițu, Dan Aștilean, Dan Rădulescu, Dragoș Huluba.
Polul de tensiune al montării este Virgil Ogășanu – Akaki Akakievici. Interpretul revizorului din antologicul spectacol al lui Lucian Pintilie înnobilează prin arta și experiența sa echipa. Actor complex și carismatic, trece de la timidul, resemnatul și umilul Akaki – purtător al unei mantale ponosite și rupte la insolentul, sfidătorul, sigur pe sine, Akaki – purtător al unei mantale noi cu guler de blană. Arsenalul său interpretativ – gest, mimică, voce – este mereu surprinzător.
Se detașează trei secvențe-pilon pentru arta marelui actor și viziunea creatoare a regizorului. Îmbrățișarea tandră și declarația de dragoste pe care o face Akaki vechii mantale, bătrână ca și el. Agonia eroului pe patul de moarte, vegheat de flacăra unei lumânări-crucifix. Într-o secvență de comedie neagră, sculat din morți ca un vârcolac cinic și justițiar, furând în serie mantale, Akaki se îmbracă triumfător cu mantaua generalului care l-a umilit în viață: „Îmi vine ca turnată. Ce mai, manta de general! Că doar n-oi fi și pe lumea ailaltă copist!”
Un final neliniștit și neliniștitor de un umor coroziv în spirit gogolian. Mantaua se impune ca un spectacol de referință pentru TVR, o premieră fastă care se urmărește cu emoție și încântare.
De 3 ori MINUNAT !!!
Bravoooo !!!!
Continua asa !!!
!!!