08.11 2014
Sunt unii cărora nu le vine să creadă că se întâmplă. Că se poate și că e posibil. E un sentiment pe care l-am mai trăit în urmă cu un an, când eram mii și zeci de mii de prieteni mobilizați pentru salvarea Roșiei Montane. Au fost și atunci, cum sunt și acum, mulți neîncrezători în propriile forțe. ”Crezi că-i putem opri?”, ”proiectul oricum se va face, orice am face noi”, mă întrebau și îmi spuneau chiar dintre cei care ieșeau la protest. Le arătam câți suntem, le povesteam câți sunt și în alte orașe din țară și diaspora. Ce argument să le aduc în plus pentru a sparge blocajul neîncrederii, cel cu care am plecat la drum în decembrie 89 și de care nu am reușit să ne vindecăm într-un sfert de veac?
Pentru a doua oară într-un singur an, mii de oameni care nu se cunosc se solidarizează pentru o cauză comună. Nu pentru Klaus Iohannis, ci pentru apărarea unui drept fundamental: dreptul la vot, cel care le-a fost încălcat prietenilor, cunoștințelor, rudelor și concetățenilor noștri din diaspora. Nu e o figură de stil, nu e o metaforă: pentru a câștiga dreptul ăsta, la noi și peste tot în lume au murit oameni. Nu e deloc întâmplător faptul că, în România, dreptul universal la vot a fost introdus prin Constituția de la 1923. La baza instituirii lui au stat și jertfele eroilor din Primul Război Mondial, iar cine are dubii în această privință, să citească disputele din presa vremii (pentru că acei .
Uneori, e nevoie să pierzi sau să ți se ia ceva, un drept, un lucru, o iubire, pentru a înțelege valoarea acelui drept, lucru sau iubire. Am văzut zeci de înregistrări și fotografii cu cozile și protestele românilor cărora li s-a luat dreptul de a vota, duminica trecută, în Ziua Umilinței. Sunt secvențe cu oameni cu ochii în lacrimi, care te întorc pe dos. Pentru ei și pentru noi, voi ieși astăzi în stradă și voi vota duminică, pe 16 noiembrie. Inclusiv pentru dreptul de a vota al celor care au alte opțiuni decât ale mele.
Deși mi-am exprimat și argumentat opțiunea de vot încă înainte de primul tur, faptul că respectivul candidat va câștiga sau va pierde are, după ce s-a întâmplat duminică în diaspora, o importanță secundară. Ce e cu adevărat important e să fim mai mulți, mult mai mulți la vot, în turul al II-lea. Nu pentru Iohannis și nu anti-Ponta (sau invers), ci pentru a câștiga ceva care ne lipsește pentru a fi cu adevărat o comunitate: încrederea în forțele proprii și încrederea în cei de lângă noi. Cu cât numărul nostru va fi mai mare pe 16 noiembrie 2014 pentru a apăra dreptul la vot al concetățenilor noștri din diaspora, cu atât mai ușor ne va fi să ducem bătăliile viitoare pentru schimbarea României.
Din solidaritate, pentru a câștiga încrederea în noi, dar și unii în alții, pentru toate luptele pe care le mai avem de purtat, hai duminică, 16 noiembrie, la vot. Împreună putem câștiga!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.