Ministrul care n-a știut ce înseamnă empatia ANALIZĂ

Daniel David părea profilul perfect de ministru al Educației. Cu un portofoliu impresionant, rectorul uneia dintre cele mai prestigioase universități din țară, om de știință, profesor asociat la universități din afară, și poate mai ales, profesor de psihologie clinică și psihoterapie.

Daniel David dădea speranța că știe unde sunt problemele sistemului de învățământ și ar putea aduce un input, prin experiența sa, că nu a fost pus de formă și că ar putea fi mai mult decât predecesorii săi.

Ce putem spune, într-adevăr, e că David a preluat ministerul într-o perioadă dificilă. În special în guvernarea Bolojan, în cel de-al doilea mandat al său, măsurile agreate de Daniel David, dar mai ales atitudinea sa, au nemulțumit deopotrivă profesori, studenți, părinți, societate civilă.

Ministrul care a tăiat bursele și a mărit norma didactică

Încă de când Guvernul a venit cu măsurile de austeritate în toate domeniile, ministrul a vorbit în limbajul premierului Bolojan și a subliniat că situația este una dificilă, resursele sunt puține și trebuie strânsă cureaua. Ba chiar a adoptat atât de bine retorica Guvernului Bolojan încât a prezentat Educația ca un element care a adâncit deficitul.

„Din păcate, la acest deficit uriaş care ne poate bloca ţara, educaţia a avut şi are o contribuţie. A avut şi are o contribuţie mare prin unele decizii poate bine intenţionate, dar complet nesustenabile din punct de vedere financiar, care au vizat două lucruri: unul, creşterea cheltuielilor cu resursele umane şi creşterea fondului de burse”, a zis el.

Într-un mesaj transmis înainte de începerea anului școlar 2025-2026, a lăsat să se înțeleagă că a acceptat un „sacrificiu de imagine”.

„Dacă nu luăm aceste măsuri de eficientizare la nivel de țară, precum și altele care vor urma, din septembrie avem dificultăți cu plata salariilor/pensiilor/burselor în toate sectoarele. Dar, în toată această situație gravă, avem acum șansa ca și în educație să schimbăm o paradigmă educațională pe alocuri greșită și să construim una mai sănătoasă! Într-adevăr, Premierul a spus că acest Guvern este unul de sacrificiu, lucru reiterat și de mine pentru acest mandat la educație-cercetare. Dar dacă tot este de sacrificiu, atunci să merite!”, argumenta el.

Profesorii, elevii și părinții s-au simțit jigniți

Măsurile luate, chiar și cu aceste justificări aduse, au generat o adevărată revoltă, pe drept.

Una dintre cele mai contestate măsuri a fost majorarea numărului de ore pe care profesorii trebuie să le predea în mod obligatoriu, ceea ce afectează programul cadrelor didactice și implicit timpul pentru pregătire și activități extracurriculare. Sindicatele au transmis că aceste schimbări vor declanșa concedieri în rândul personalului auxiliar și administrativ.

„Salariul pe care noi îl luăm este un salariu pentru 40 de ore pe săptămână. În acele 40 de ore, ai ore de predare, ore de pregătire și ore birocratic-administrative. Ce ai făcut? În același număr de ore, nu mai multe ore, în același timp de lucru, duci 2 ore în zona de predare din celelalte zone, de preferat – și eu am început acest proces – din zona birocratic- administrativă. Altfel spus, tu ești plătit tot pentru 40 de ore pe săptămână, nu pentru mai multe ore, dar e drept că avem un alt tip de ore, iar eu cred, dar poate sunt puțin naiv, că un profesor bun ar prefera să facă mai multe ore de predare decât ore birocratic-administrative, în același timp de lucru”, spunea ministrul despre măsură.

Problema principală a fost că Daniel David arăta cu degetul spre profesori. Aceștia erau principalii vinovați pentru situația sistemului de învățământ, pentru analfabetismul funcțional la care suntem în top.

„Nu vă supărați, nu vreau să spun 100%, dar cea mai mare parte. Până la urmă, copiii vin cu un nivel de inteligență și un nivel de creativitate normale, ca să spun așa. Este treaba profesorilor ca, pornind pe o normalitate, copiilor să le transferi acele competențe. N-ai pe cine să pui responsabilitatea decât pe cadrele didactice. Și asta e valabil și în preuniversitar și nu vreau să-i scutesc și pe cei din învățământul superior – când dăm greș și noi avem un abandon școlar destul de mare și este tot, ca să spun așa, un rol important pe care îl are universitatea și profesorii. Dar în zona preuniversitară, responsabilitatea e a profesorilor, mai ales dacă ai copilul la școală. Pentru cei care au abandonat școala, acolo responsabilitățile sunt împărțite, incluzând familia, autoritățile locale”, a spus demnitarul. 

O declarație care a pus paie pe foc, fiindcă denotă superficialitate. Când de fapt, cauzele anaflabetismului funcțional sunt multiple și sunt diverși factori care trebuie luați în calcul. Pe lângă metodele de predare rigide, din care copiii învață doar să memoreze, se adaugă resursele școlare insuficiente, inegalitățile socio-economice, implicit accesul limitat la resursele educaționale, sau mediul cultural și familial. Probleme sistemice care nu pot fi puse în cârca profesorilor, plătiți și așa mult sub valoarea muncii lor.

Sindicatele au calificat drept „calomnioase, injuste și ofensatoare” declarațiile ministrului.

„O asemenea afirmație este nefondată, injustă și profund ofensatoare la adresa sutelor de mii de profesori care, în ciuda unui sistem subfinanțat cronic de peste 35 de ani, continuă să își desfășoare activitatea cu profesionalism, devotament și sacrificii personale”, a transmis Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia atunci.

„Școala nu se face pentru a obține bani”. „Am pervertit meritul”

Ministrul Educației a explicat că bugetul pentru burse era pus sub presiune de constrângerile fiscale, iar fără ajustări nu s-ar fi putut plăti toate bursele și salariile pe parcursul anului. El a prezentat aceste măsuri ca fiind „necesare, nu dorite” în contextul crizei bugetare.

Și aici am văzut, însă, o comunicare defectuoasă, declarații care nu ar fi trebuit să existe, indiferent de context.

Daniel David a susținut că sistemul românesc de burse era „foarte generos” și poate nesustenabil în forma anterioară, unde un procent mare de elevi primeau burse.

Câteva dintre declarațiile controversate:

• „Noi am pervertit meritul pentru că aveam un sistem în care aveai bursa de merit de minim 30% într-o clasă”.

• „Probabil că intențiile din spatele legilor Educației au fost intenții bune dar, repet, complet nesustenabile și, pe alocuri, cred că au dat și greș. Am creat o bursiadă, ca să spun așa, la nivelul școlii, în care copiii începeau să alerge după note pentru a obține burse, în loc să ne focalizăm pe competențe și să avem grijă ca notele să reflecte totuși competențele”, considera el.

• „Școala trebuie să o faci de dragul școlii, nu pentru a obține bani”.

• „Unii copii mi-au spus că sunt supărați pe mine, că ei au învățat și voiau bursă. Ca ministru, nu vreau ca în mintea copiilor să apară ideea că învață pentru o notă care să-i aducă niște bani. Vreau să vadă școala ca o cale spre succesul social”.

• „Spun elevului următorul lucru: mă bucur că are note mari. Dar eu sunt foarte îngrijorat că vedeţi ce facem când aducem în 2-3 ani resurse foarte multe într-un sistem care nu are formele corecte, ajungem să distorsionăm uneori şi mintea copiilor. Mergi la şcoală pentru că învăţământul e obligatoriu cu speranţa că îţi şi place şi că vezi faptul că te ajută social. Nu mergi să iei o notă mare pentru a primi bursă”.

Această abordare arată o lipsă de empatie față de situația dificilă în care mulți dintre elevii și studenții din România se află. David a prezentat bursele ca pe un „moft”, când de fapt, pentru multe familii este un efort enorm să-și trimită copiii la școală și bursele chiar fac diferența. „Școala e gratuită” nu se aplică în anul 2025. Și asta este realitatea cruntă pe care o arată studiile.

16% dintre copiii din România cu vârste între 6 şi 14 ani nu merg la școală pentru că nu sunt înscrişi în sistemul de învăţământ, potrivit celui mai recent raport privind educația al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Este o cifră de opt mai mare în comparație cu media țărilor OCDE.

22% dintre cei care au renunțat la școală spun că au făcut acest lucru pentru că nu aveau suficiente resurse pentru a continua.

Oamenii au ieșit în stradă, părinți și elevi. Părinții au declarat că decizia de eliminare a burselor școlare s-a luat pe repede-nainte, în disperare, fără o analiză de impact și că astfel, nu se știe ce se va întâmpla după punerea în aplicare a măsurii.

„Nu știm câți copii vor fi afectați, din ce medii, cu ce riscuri de abandon. Nu știm ce se întâmplă în clasele în care 30% dintre elevi au medii peste 9. Nu știm dacă bursele sociale vor rămâne la același nivel sau vor fi reduse prin recalculări mascate. Este profund îngrijorător ca decizii de asemenea amploare, care privesc viețile a milioane de copii și familii, să fie luate fără consultări reale, fără date clare, fără studii publice”, au transmis printr-o scrisoare deschisă.

„Noi, părinții, spunem ferm: Educația nu este o cheltuială, este o investiție în viitor. Iar bursele nu sunt un moft. Sunt un drept al copilului și o obligație a statului. Ele sunt singura formă directă prin care societatea sprijină copiii pentru a merge la școală, pentru a învăța și a construi un drum mai bun decât cel pe care l-au primit”, au răbufnit ei.

Mai mult, când bursele pentru mamele minore, în valoare de 700 de lei, au fost eliminate, David iar a găsit un argument total nepotrivit.

„Bursele pentru mame minore rămân în zona burselor sociale. Nu vor putea cumula mai multe tipuri de bursă. Pentru că bursele sociale, nu vă supărați…nu putem gândi bursele sociale pe clase sociale sau pe diverse categorii. Bursele sociale trebuie să meargă la copiii sau la persoanele care au nevoie de ajutor social, care se află în zonă de excluziune, în preajma sărăciei, acolo trebuie să meargă”.

Și aici denotă la fel, o lipsă de înțelegere cu privire la situația gravă a mamelor minore din România. O mamă minoră se află deja într-o situație vulnerabilă social, chiar dacă, să spunem, nu locuiește, formal, într-o „zonă de excluziune”. Cauzele structurale ale situației mamelor minore sunt, în fapt, inegalitățile socio-economice și lipsa educației. Așa că una nu o exclude pe alta. Nu poți spune „ori ia bursă de mamă minoră ori socială”.

În final, bursa de 700 de lei a rămas în picioare.

Ministrul i-a trimis pe tineri la muncă

Nu în ultimul rând, declarația prin care Daniel David i-a trimis pe studenții  la muncă. Întrebat de studenții care protestau tocmai din cauza tăierii burselor ce sfaturi are pentru ei, soluția propusă de ministru a fost…să-și găsească un job part-time. 

„În primul rând, m-aș adresa universității pentru suport. Chiar dacă poate mecanismul nu există încă creat, m-aș adresa facultății și departamentului pentru suport. Nu vreau să vă supăr, dar cumva poate că m-aș gândi să îmi iau un job part-time. Știu, noi nu avem cultura asta, dar eu sunt mai familiarizat un pic cu mediul american, în care studenții au un job part-time, inclusiv nu doar peste vară, când nu au cursuri, uneori și pe parcursul anului”.

Răspunsul este cu atât mai revoltător cu cât ministrul a recunoscut că s-a bucurat de oportunități în viață, ca un dat, și nu a avut nevoie să muncească, fiindcă a fost susținut de părinți.

„N-am avut nevoie atunci de slujbă part – time  fiindcă am fost susținut de părinți. Eu am spus iarăși întrebare a fost așa dacă te afli în situația respectivă și nu te pot susține, ce pot face? Și am spus că pe lângă cele trei or fi și altele, care nu vin acum minte. Deci n-a fost o soluție de sistem, n-a fost soluția la redimensionare a burselor. A fost un punct personal din trei”, a declarat el în podcastul lui Gojira.

Toate aceste afirmații și măsuri i-au adus lui Daniel David, ministrul cu portofoliul perfect, eticheta de „groparul educației”. Indiferent de deciziile care s-au impus, fiind direcția Guvernului, să spunem, indiferent de cât s-a bătut cu pumnii în piept că erau necesare și altfel nu se putea, pe Daniel David l-au trădat propriile cuvinte. Cuvinte care au întărit percepția că Guvernul a început cu tăierile fix de unde nu trebuia, fără analize, fără impact și mai ales, fără empatie, doar pentru a petici bugetul. Și a întărit percepția că „România educată” e departe, indiferent de lozincile transferate de la un ministru al Educației la altul, cum că e o prioritate.

David a scris despre gestul de a demisiona:

Motivația retragerii mele prin demisie este simplă și nu trebuie construite motivații ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcția de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 și în 23 iunie 2025), pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare în situațiile de criză pe care le-au traversat. Iar de data aceasta, decizia mea de retragere este definitivă!”.