37 de ani de regie de teatru. Aproape 20 de premii pentru regie sau pentru cel mai bun spectacol, obţinute în ţară şi în străinătate. Profesor, director de teatru, membru, timp de 8 ani, în Senatul UNITER. Actualmente, director general al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. A fost distins cu Premiul pentru întreaga carieră, la Galele UNITER din acest an.– Cum vă simţiţi între Gala Premiilor UNITER şi Festivalul Shakespeare?
– Sunt foarte bucuros că am primit Premiul pentru întreaga carieră, deşi aş fi preferat să-l iau pe cel pentru debut. În plus, mi-ar fi plăcut ca Gala UNITER să fie după Festivalul Shakespeare. Mai sunt atâtea de pus la punct acolo, încât cele două zile la Bucureşti mă cam împiedică. Au apărut şi complicaţiile create de erupţia vulcanului din Islanda. Nu ştim dacă toate trupele vor putea ajunge în România.
– Acest premiu are în vedere numai activitatea dumneavoastră artistică?
– Nu numai. Este obţinut pentru întreaga carieră, deci el se referă şi la cei cinci ani ca profesor, şi la cei 14 ani în care am fost director de teatru. Regulamentul nu prevede că premiul se acordă numai pentru activitatea artistică. Deşi, desigur, dacă aş fi fost un regizor de mâna a şaptea, nu l-aş fi primit.
– Ce sentimente provoacă un premiu „de bilanţ”?
– Nu cred că-l simt ca pe un final. Sunt încă în deplinătatea forţelor şi am de gând să fac teatru cât de mult voi putea. Deşi am vârsta necesară, nu m-am pensionat încă, din decenţă. E drept, nu sunt un băiat sărac. Intenţionez să lucrez cât m-or mai ţine cei de la Guvern. În orice caz, nimeni şi nimic nu mă poate împiedica să fac teatru, chiar dacă nu voi mai fi director sau salariat la stat.
– Ce înseamnă un premiu pentru un actor?
– Am luat aproape 20 de premii în cariera mea. Unele mai importante, altele, mai puţin. Printre cele foarte importante pentru mine se numără Premiul Ateneu (echivalent cu UNITER, la acea vreme), obţinut în 1982 pentru regia la „O scrisoare pierdută”. Am fost distins şi cu Premiul pentru regie la prima ediţie a Premiilor UNITER, în 1990. Am fost de multe ori membru în jurii şi ştiu cum se procedează la nominalizarea şi premierea actorilor. Cred că acest tip de recompensă este mult mai important la tinereţe. Mai târziu luăm act de el cu satisfacţie, pentru că orice recunoaştere publică îţi face plăcere. Sunt bucuros că l-am primit, dar n-aş fi fost mai trist dacă nu-l aveam. El nu mă marchează, nu mă urcă din nou în şa. Îl primesc cu calm, fără să-mi închipui că sunt mai deştept de-acum încolo.
– Ce proiecte aveţi în derulare, în afară de Festivalul Shakespeare?
– Ca director de teatru, organizez turnee, coproducţii… Ca regizor, voi realiza în vara aceasta două spectacole la Televiziunea Română, care reia, din fericire, formidabilul obicei al teatrului în studio. Le voi monta în regim de coproducţie cu Teatrul Naţional din Craiova, iar actorii vor fi tot de acolo. Mi se pare foarte bună ideea de a aduce pe ecran şi alţi artişti, nu numai pe cei din Bucureşti. Prima va fi pusă în scenă piesa lui Gorgey Gabor, „Unde-i revolverul?”, care a fost jucată şi la Teatrul Nottara din Bucureşti, cu mare succes de public. În noua formulă am prezentat-o în luna ianuarie a acestui an în Cipru, la Teatrul Naţional din Nicosia. Cea de-a doua nu s-a mai jucat de mult. La vremea punerii ei în scenă a bătut toate recordurile de public. Este vorba despre „Preşul” lui Ion Băieşu. Desigur, ea trebuie reactualizată. Dramaturgul viza perioada comunistă, dar este un text legat de oameni, de caractere, de comportament. Mentalităţile nu s-au schimbat deloc şi cred că situaţiile seamănă destul de mult cu cele din ziua de azi.
– Şi pe scenă?
– Am şi aici două proiecte, al căror titlu încă nu vreau să-l dezvălui. Voi regiza un spectacol la Teatrul Metropolis, în toamnă, şi voi monta o piesă românească, în stagiunea următoare, la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.