Silicon Valley este prezentat locul în care geniile Americii și ale lumii se întâlnesc prin garaje și magazii pentru a inventa tehnologii revoluționare, pentru a înființa start-upuri și a intra în panteonul marilor miliardari. Mitul fondator al Silicon Valley ca fabrică a progresului și a miliardarilor lumii se bazează strict pe geniul individual și absența statului, a politicii și a planificării de la centru.
Realitatea este însă cu totul alta, scrie Wells King, într-un articol publicat de The American Conservative. Realitatea este ca fabrica de tehnologie și miliardari de lângă San Francisco a fost creată prin acțiuni deliberate ale guvernului american. Guvernul a stabilit ”câștigătorii” și a decis traiectoria dezvoltării tehnologice – de la materialele folosite pentru cipuri și până la protocoalele rețelelor de calculatoare care aveau să constituie internetul de astăzi. Când statul s-a retras, Silicon Valley a devenit ceea ce este astăzi, un mare teren de vânătoare pentru companii și bani, în timp ce inovația tehnologică s-a mutat în alte părți.
La început, Silicon Valley era o mare livadă cu câteva case, inclusiv celebrul garaj în care Dacid Packard și William Hewlett și-au început afacerile. Iar aceste afaceri au fost cu Pentagonul. ”Războiul Rece a transformat regiunea, pe măsură ce imperativele Pentagonului au devenit și imperativele afacerilor din Silicon Valley. În anii 1950, 25% din cheltuielile de cercetare pentru tranzistori făcute de Bell Laboratories erau asigurate de stat, iar în acea perioadă, trei sferturi din computerele din America erau folosite în domeniul public”, arată articolul citat.
”Unchiul Sam a folosit o serie de pârghii politice pentru a canaliza dezvoltarea tehnologică a Silicon Valley către interesul național. Guvernul federal a creat Advance Research Projects Agency (ARPA), în 1958, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul noilor tehnologii. Agenția aceasta avea să devină motorul Cursei pentru cucerirea spațiului și a inovațiilor din perioada Războiului Rece. A fost un succes remarcabil al politicii de planificare industrială. Nu au fost construite laboratoare, ci s-a lucrat în structuri descentralizate care angajau ingineri și matematicieni. Experții aceștia s-au transformat în coordonatori de programe și au primit autoritatea de a impune linii de cercetare în universitățile americane și în laboratoarele statului.
În anii 1950. ARPA finanța 70% din toate cercetările în materie de computere din Statele Unite. Până și tehnologiile comerciale erau rodul investițiilor și planificării guvernului. Viziunea despre computerele personale, despre monitoare, tastaturi, despre mouse nu a fost a lui Steve Jobs, ci a oficialilor ARPA, încă din 1968. Iar internetul s-a numit inițial ARPANET, care a stabilit primele protocoale de comunicare pentru primele transferuri de fișiere și pentru primele e-mailuri.
”Piața tranzistorilor și mai apoi a circuitelor integrate a depins de contractele cu guvernul SUA. IBM era unul dintre contractorii Pentagonului și a început să producă tranzistoare de mare voltaj pentru bombardierele americane. Apoi a intrat în scenă NASA, care a ajuns să aibă nu mai puțin de 60% din totalul contractelor pentru circuite integrate în anii 1960. ”Districtul Santa Clara s-ar fi putut numi Germanium Valley, însă a devenit Silicon Valley datorită preferinței Pentagonului pentru tranzistorii din siliciu, în locul celor din germaniu folosiți inițial”.
”În teorie, producătorii de cipuri și alte companii din domeniu ar fi putut ignora piața reprezentata de guvernul SUA și ar fi putut crea o piață privată. Însă nu au făcut asta. Nu aveau cui să vândă în afară de guvern, pentru că la acel moment nu existau clienți care să-și construiască afacerea pe produse care nu existau încă. Doar guvernul își permitea să cheltuiască asemenea sume și la o asemenea scară.”
Ce s-a întâmplat când guvernul SUA a inceput să se retragă din Silicon Valley, lăsând comercializarea exclusiv în mâinile companiilor de aici? S-a întâmplat că tehnologia LCD, finanțată inițial de Pentagon, a ajuns să fie produsă în Japonia, iar apoi în Taiwan, în Coreea de Sud sau China, pentru că Apple, Xerox sau Compaq au refuzat să susțină acest proiect. S-a întâmplat că tehnologii critice, precum semiconductoarele, să migreze în alte state asiatice (în ce privește producția) și în Olanda (în ce privește proiectarea). Mari companii precum IBM, cunoscută pentru comercializarea primelor computere personale, a găsit cu cale să renunțe la Lenovo (spre exemplu) și să intre în industria consultanței, achiziționând divizia de consultanță a PricewaterhouseCoopers. Așa se face că, în epoca Google, Microsoft, Apple și Facebook, fără implicarea guvernului SUA, înalta tehnologie a migrat din Statele Unite în China, în timp ce Silicon Valley a rămas concentrată doar pe crearea de variațiuni pe aceeași temă – aplicații, software la cerere – și pe profituri cât mai mari. ”În perioada de vârf a implicării statului, laboratoarele de aici au câștigat trei Premii Nobel pentru cercetările în microelectronică. Giganții Google, Apple sau Facebook nu au câștigat niciun asemenea premiu și nici nu și-au propus asta”, arată The American Conservative.
Guvernul SUA, îngrijorat că pierde inițiativa în domenii critice, a decis să revina în prim-plan, iar un exemplu ilustrativ este Elon Musk. Marile sale proiecte, Tesla și SpaceX, nu ar fi fost deloc viabile și nici nu au devenit încă viabile. Piața caută profit, nu inovație, iar succesul de până acum al lui Musk se bazează pe Unchiul Sam. Tesla este un succes pentru că guvernul federal a decis să subvenționeze vehiculele electrice. SpaceX depinde de NASA, așa cum a depins la începuturile ei și industria circuitelor integrate. Musk este un mulgător de subsidii. Guvernul subvenționează în speranța că vor apărea oameni precum Musk, care, în căutarea profitului, vor sluji și unor interese publice mai înalte”.
Povestea Silicon Valley și cazul Elon Musk, acum socotit cel mai bogat om din lume, ar trebui să genereze mai multe întrebări despre ”topul miliardarilor”. Oare cei prezentați drept cei mai bogați oameni din lume sunt cu adevărat niște antreprenori geniali? Oare sunt ei cu adevărat cei mai bogați din lume sau acceptă rolul de paravan pentru finanțatori, adevărații mari miliardari ai lumii?
De-a lungul istoriei, marile averi s-au construit vreme de generații. Acum, „topul miliardarilor” este dominat de averi făcute la prima generație, de multe ori de tineri, în vreme ce, la moartea lui Evelyn Adrian de Rothschild, la începutul lunii noiembrie 2022, The New York Times scria că averea acestui bancher dintr-o mare dinastie era de 2 miliarde de dolari, un mărunțiș pentru Elon Musk, pentru Bill Gates, pentru fondatorii Google, pentru George Soros sau pentru Mark Zuckerberg.
Miliardarii din topul oficial au avut cu toții ascensiuni meteorice, în spatele lor sunt aceleași mituri ale ”garajului” din Palo Alto sau al unei lovituri de geniu pe bursă. Cu toții au avut o idee genială care le-a adus brusc mare parte din avere. Însă este greu de înțeles cum aceste idei geniale au fost puse în practică. Companiile lui Elon Musk au lansat până acum circa 20.000 de minisateliți pe orbită pământului, pentru a furniza servicii de internet. De unde vine logistica, organizarea, planificarea unui asemenea proiect? Să fie Elon Musk sau să fie guvernul SUA în spatele programului Starlink, a cărui utilitate este înainte de toate militară (așa cum se vede în războiul din Ucraina), câtă vreme este ușor pentru o putere rivală să distrugă în spațiu câțiva sateliți militari de mari dimensiuni ai SUA, nu însă și zeci de mii de mici sateliți. Tesla, care este mereu prezentată drept gâsca cu ouă de aur a lui Elon Musk, cea care îi permite să lanseze sateliți pe orbită și să cumpere Twitter, nu a făcut niciodată profit. Iar mai toate încercările de a crea o companie auto s-au soldat cu un eșec în ultimul secol. De unde zecile de miliarde pentru celelalte mari proiecte?
Același lucru este valabil și pentru Mark Zuckerberg și Facebook, pentru Jeff Bezos și Amazon, pentru Sergey Brin și Larry Page si Google. Niciunul nu avea capacitatea de a finanța aceste afaceri la începuturile lor. După cum se poate presupune că miliardari precum George Soros nu își puteau crea singuri rețelele de influență în întreaga lume pe care le dețin în acest moment. Ei conduc însă în topurile miliardarilor, în vreme ce marile dinastii care au finanțat războaiele lumii, descoperirea și exploatarea bogățiilor lumii vreme de secole sunt date uitării. În locul lor, ni se spune că marile averi și marea influență se bazează pe vânzarea unor ambiții și vise ale unor ingineri, din vânzarea de lenjerie intimă, șampanie și mașini electrice. Cu siguranță că, așa cum în spatele mitului oficial al Silicon Valley stă cu totul altceva si altcineva, așa se întâmplă și cu topul marilor miliardari și al celor mai influenți omeni din lume.
Pentru ca minciuna trebuia sa aiba o casa (un punct de pornire), i s-a spus SUA.
Intrebarea care rezulta din context este :cat de stapani sunt multimiliardarii pe miliardele care poarta numele lor?Nu e nici o suparare pentru miliardari daca intr-o zi descopera ca nu ei sunt stapanii adevarati.Ei sunt chiar multumiti cand le ramane doar viata.Cotizarea non stop la alegerile prezidentiale sau la activitati gen „resetarea globala” nu e o placere ci o necesitate daca vrei sa mai ramai in piata .Marsavia are insa efecte .Tari falimentare au „crezut” in mitul miliardarului din garaj.Tarile puternice stiu cum se produce o marfa de succes si cum trebuie asezonat garajul.In acest mod s-a construit noua finanata progresista.Un sir de compromisuri atat de bine contabilizate de „fauritorii de istorie” incat patronii nici nu trebuie sa fie apelati la o adica ,ei isi ofera serviciile singuri pentru ca:nu se stie niciodata.
O gogoasa asemanatoare este SpaceX, companie privata care rupe lumea cu NASA cu tot in materie de tehnica astronautica…..In realitate SpaceX e nascuta de Statul american pentru a scuti NASA de esecurile inevitabile unei asemenea industrii riscante. Daca pica navele lui Soace X nu e o problema, onoarea Statului american ramane nepatata….Dar daca pica Navetele NASA….e mare rusine pentru Stat…..Jmecheria e veche, insusita pana si de Rusia prin compania Wagner. Cand opera doar Wagner in teren Rusia era parfum….privat. Cand se baga si recrutii Statului in ciorba parfumul incepe sa puta…..Prostimea are si ea un rost, sa ajute jmecherii sa jmechereasca mai usor.
Relocarea fabricatiei occidentale in China, Coreea, Japonia a adus Occidentului beneficii financiare mult mai mari decat crearea tehnologiei…Pentru ca fabricarea in serie presupune munca multa si platita prost, resurse energetice imense, poluare imensa….Este imposibila relocarea productiei din China inapoi in Occident…. De exemplu Germania a renuntat sa faca in Germania marea fabrica de baterii electrice pentru ca este energofaga…Fabrica ramane in China care are energie din Rusia…
Vai de mine, sunt tulburat… ce spune eu tulburat, sunt de-a dreptul șocat; adică și în occidentul luminos și preacinstit e(sic) oligarhi ca la medievalii ruși?
tare articol, in sfarsit cineva spune adevarul. ( unii din noi, fara falsa modestie, il stiam de mult dar e cu totul alta sa il vezi scris la ziar… ) ma rog partea cu Evelyn e foarte discutabila dar restul e beton.
Oficial familia Rotschild are o avere de 12 miliarde, tot neamul, in realitate au vreo 25 000 de miliarde
Visul american se implineste doar la cateva mii de americani din cei 300 milioane de visatori. Continuati … a face permanent acelasi lucru si a astepta rezultate diferite este definitia nebuniei !
Internetul, la inceput, a fots un sistem militar de comunicatii. Cerinta era ca sa functioneze si , daca, 60% din retea era distrusa fizic (atac nuclear) .
Pentagonul a cumparata pnan la urm,a RITA (sustem francez) si a lasat I(nterntul sa caza in zona civila… Asta ma frace sa banui ca , totusi, Oentagonul mai se foloseste din cand in cand de Netu civil (in localitatea turistca vin 3 barbati maturi, 9ntsariti insototi de 3 june . Petrecareti cu secretare? Sau … un general doi colonei insotiti de 3 tehniciene militare in misiune in teritoriul eventualuli inamic? Cam nsspa ptr gazda nu?!) )