Mitul tehnocratului: înfrângerea e orfană, victoriile au mulți părinți OPINIE

Dinspre PSD este împins în ultimele zile numele de prim-ministru care ar putea rezolva criza politică. Nu este o persoană cunoscută în mediile politice, fiind discretă și cu background în zona economică: Delia Velculescu, cu carieră impresionantă la FMI.

Mereu cu mâna întinsă la politic

Deși poate fi văzută ca o calitate neutralitatea politică a unui prim-ministru tehnocrat, de fapt, aceasta e o problemă. Un prim-ministru tehnocrat nu are în spate niciun partid, iar majoritatea care îl sprijină e volatilă. Tehnocratul devine un guvernant care trebuie să negocieze, pas cu pas, fiecare decizie. Pentru că în caz contrar riscă să îi fie întoarse măsurile în Parlament.

Mai mult, una poate fi politica de la Palatul Victoria, alta de la Palatul Parlamentului. Două exemple din perioada singurului experiment tehnocrat.

Pe parcursul a doar șapte luni, Guvernul Cioloș a trebuit să atace de două ori la Curtea Constituțională adoptarea pensiilor speciale ale aleșilor locali. Prima dată în decembrie, apoi în iunie, după ce majoritatea controlată de Dragnea-PSD le trecuse în Parlament. Ultima încercare fusese exact înainte de alegerile locale.

Citește și: Trei erori tactice ale PSD în războiul cu Bolojan. Două au avut efectul greblă ANALIZĂ

Al doilea exemplu: lipsa marilor reforme. Tehnocratul Cioloș nu a putut demara vreo reformă majoră. „Un Guvern de tehnocraţi nu-şi poate asuma regionalizarea. Trebuie o decizie politică”, afirma Dacian Cioloș, în ianuarie 2016, după cum nota Adevărul, cu referire la reforma regionalizării, pe care PSD încerca să o împingă.

În schimb, ori de câte ori e trecută o măsură pozitivă, șirul celor care au contribuit la ea nu se mai termină. Pentru că fiecare a pus umărul necesar pentru deciziile bune, dar mai dificil este cu asumarea părții negative.

Garnitura a doua

O altă problemă este cea a echipei tehnocratului. Tendința generală a partidelor este de a își plasa cel puțin câțiva oameni de încredere. Unii reușesc, alții nu. În 2015, PSD a reușit să-l flancheze pe Cioloș cu Vasile Dîncu, pus vicepremier și ministru al Dezvoltării. Cealaltă tabără, adică a liberalilor, a eșuat în a-și pun un om cu forță. Mai mult, unii dintre tehnocrații ajunși miniștri pe parcurs s-au înscris în PSD, ca Patriciu Achimaș Cadariu sau Elisabeta Lipă.

Însă în Guvernul Cioloș și-au făcut loc și câțiva tehnocrați care cu greu să fi fost văzuți într-o zonă de partizanat. Pe de altă parte, orice tehnocrat ar fi pus, acesta nu are o armată de oameni care să asigure locurile de secretari și subsecretari de stat. Inclusiv în plan local e dificil cu prefecții și subprefecții. Știm prea bine exemplul Carmen Dan. Deși Dacian Cioloș ceruse atunci prefecților să nu facă politică și să nu candideze, Carmen Dan a mers și a candidat pe listele PSD la parlamentare.

Unde este luată decizia: la partid sau la Palatul Victoria?

În prezent, dar și în trecut, deciziile guvernamentale erau pregătite în ședințe politice ale coaliției. Din ele, în funcție de cum arăta Executivul, participau un număr de trei sau patru partide, la care se adăugau minoritățile. Așadar, conturarea deciziilor venea din ședințele coaliției, uneori trecute prin filtrul conducerilor de partid.

La Palatul Victoria ajungea doar transpunerea în limbaj juridic a deciziilor. Și, bineînțeles, asumarea formală. În schimb direcțiile erau pregătite în altă parte. Dar atât centrele politice de reflecție, cât și executanții, erau politici.

Citește și: Războaiele dintre palate în primul an de președinție ANALIZĂ

Un prim-ministru tehnocrat înconjurat de o echipa mai mult sau mai puțin tehnocrată va trebui de fiecare dată să ceară aprobarea politicului. Pentru că de politic depinde absolut fiecare reformă, măsură sau decizie guvernamentală.

Marele câștigător al tehnocratului

Politicianul care poate răsufla ușurat de povara guvernării e Sorin Grindeanu. În condițiile în care social-democratul a fost șeful unei părți a „crizatorilor”, acum responsabilitatea guvernării ajungea la acesta. Un prim motiv că a fost generator al crizei. Al doilea motiv: PSD e primul partid parlamentar.

Prin anularea rotativei, care trebuia să aibă loc în aprilie 2027, PSD pare să-și fi grăbit preluarea principalei voci la guveranre. În primăvara anului viitor, PSD urma să decidă pe cine trimite premier, un plan pus în paranteze inclusiv în interiorul conducerii, după cum a scris Cotidianul din ianuarie.

Numirea unui tehnocrat ar însemna că Grindeanu mai are un respiro până în momentul în care va da piept cu toate probleme economice ale României, dar și cu alte responsabilități pe termen lung, cum ar fi păstrarea reformelor din PNRR.