Ajuns anul acesta la cea de-a doua ediție, proiectul „Microistoria. Povești adevărate spuse pe viu“ își propune să arate care au fost experiențele cele mai puternice după 1989 pentru oamenii obișnuiți din România.
Echipa care își dă întâlnire azi, de la ora 20.00, la Arcub (Centrul Cultural al Municipiului București, strada Lipscani nr. 84-90), a trimis invitații către 100 de persoane, cu rugămintea de a le povesti „Cum au supraviețuit tranziției (de la comunism la capitalism)?“, și sunt în curs de selectare a celor mai interesante dintre acestea: „Vom alege poveștile care aduc un punct de vedere personal, unic și semnificativ pentru traseul unei persoane, având credința că fiecare dintre noi este relevant pentru tabloul mai mare din care facem cu toții parte“, notau inițiatorii demersului.
Energia mărturisirilor
„De aproape 30 de ani ne aflăm pe drumul de la un regim la altul, dinspre comunism înspre capitalism, sau înspre ce a mai rămas din el. Am trecut cu toții prin etapele tranziției: momentul Revoluției din 1989, tulburii ani ‚90, schimbările percepute după intrarea României în Europa, în anul 2007, prin momente bune și prin momente de declin ale societății“, spun organizatorii, dar poveștile individuale scapă de foarte multe ori: „ne amintim cu toții etapele macro, dar ce se întâmplă cu cele micro? Cum am parcurs fiecare dintre noi acest drum și ce impact a avut el asupra vieții noastre personale și asupra familiei din care facem parte?“. Confesiunile oamenilor obișnuiți sunt orientate și pentru a „da energie pentru reimaginarea propriei existențe.“
Potrivit descrierii oficiale, proiectul „Microistoria. Povești adevărate spuse pe viu“ își propune să arhiveze povești ale oamenilor obișnuiți, spuse live chiar de ei, și capabile să-i inspire și pe alții. Oameni din toate categoriile sociale, etnice, de vârstă și de gen care trăiesc azi în România povestesc live pe scenă o întâmplare din timpul perioadei de tranziție care le-a marcat viața. Fiecare poveste e adevărată și fiecare voce care o spune este autentică, deci spectacolele se plasează între documentar și teatru. Rezultă o imagine a României așa cum arată ea astăzi, după 100 de ani de existență.
Autoarea conceptului, Cristina Modreanu, a spus pentru Cotidianul: „Avem pe scenă, pentru a doua oară, o Românie în mic, privită la microscop sau la firul ierbii, așa cum rar ne uităm la ea. Sunt povești de viață foarte personale, dar în același timp cu o mare relevanță simbolică pentru întreaga societate. Mie personal îmi sună întotdeauna foarte dubios când aud pe cineva spunând «noi, românii», fiindcă sunt sigură că nu ne cunoaștem unii pe alții atât de bine, încât să spunem asta. Poate și de asta încercam, prin acest proiect, să redăm o frescă a societății românești așa cum arată ea, la 100 de ani de când România există în această formă“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.