Nicolae Soreanu s-a născut la 3 iulie 1874 la București. După terminarea cursurilor liceale urmează în 1890 studiile de teatru la Conservatorul de Muzică și Declamație din București. Profesori i-au fost Ștefan Vellescu și Constantin I. Nottara, iar printre colege, Dora Gănescu, sora Constanței Gănescu-Demetriade, cea cu care se va căsători, mai apoi. În 1894 a absolvit Conservatorul de Muzică și Declamație din București, se înscrie în Noua Asociație Dramatică condusă de Nicolae Hagiescu și Ștefan Vellescu, joacă câteva roluri iar în 1896 a fost angajat la naționalul bucureștean.Vreme de câţiva ani, Nicolae Soreanu a fost distribuit în roluri de mică importanță, până când, într-o zi, se împrietenește cu Pepi Machauer,(machior al Teatrului Naţional) care l-a ajutat în compunerea unuia dintre personaje, pentru care, marele actor italian, Erneste Novelli, prezent la una dintre reprezentații, l-a felicitat.
În timpul directoratului lui Ștefan Sileanu, în 1903, Nicolae Soreanu a fost înaintat societar clasa a III-a, iar regizorul Alexandru Davila l-a avansat societar clasa a II-a, distribuindu-l în roluri de comedie, dramă sau operetă, în rolul Cerceluș, în opereta comică „Vagabonzii” de Ziehrer Carl Michael, în traducera şi conducera lui Paul Gusty, regizorul care a contribuit la formarea sa, ulterioară. Paul Gusty, în stagiunea teatrală din 1903-1904 regizează „Institutorii” de Otto Ernst Schmidt, o comedie în care personajele erau prezentate simplu, fără artificii, apoi Nicolae Soreanu, a dat viaţă personajului Inspectorul Perll, personaj construit dintr-un amestec al contrastelor, rol cu care, a realizat cea mai mare creație a sa.După acest succes, Paul Gusty îl distribuie în Heberlin din „Prostul” de Ludwig Fulga, Pristanda din „O scrisoare pierdută”, Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă”, Harpagon din „Avarul”, doctorul Micu din „Ciuta”, trecând astfel, de la comedia clasică, la drama psihologică, din piesele lui Moliere,la cele ale lui H. Ibsen, Bjornson, H. Bernstein.
Nicolae Soreanu devine profesor la Conservatorul Dramatic din București, în 1915, avându-i elevi pe: George Vraca, Nicolae Brancomir, Ion Finteșteanu, Jenica Athanasiu, Maria Botta, Alexandru Finți şi mulţi alţii.Directorul Pompiliu Eliade îl promovează societar clasa I-a, iar în 1925 Nicolae Soreanu, devine societar de onoare al Teatrului Național din București.
În perioada Primului Război Mondial Nicolae Soreanu a avut o bogată activitate, alături de Aristide Demetriade, care îi propune să devină director-delegat. A jucat în rolurile actorilor care se refugiaseră la Iași, pentru ca Societatea Dramatică să-și continue spectacolele, a continuat mai apoi să joace după război, iar în 1936 colegii de la Teatrul Național l-au sărbătorit pentru patruzeci de ani de activitate, Nicolae Soreanu aducându-și omagiul cu interpretarea rolului care îl consacrase, cel al Inspectorului Prell din „Institutorii”. Actor cu reale calităţi dramatice,Nicolae Soreanu a jucat şi în producţiile cinematografice, „Independenţa României” (1912) şi „Năbădăile Cleopatrei” (1925). Se stinge din viață în 1950, la București, lăsând posterității amintiri teatrale de neuitat.
Articol scris de Daniela Dumitrescu, muzeograf, Colecția C.I. și C.C. Nottara, Secția de Antropologie Urbană, Muzeul Municipiului București
Surse imagine: Nicolae Soreanu, Colecția C.I.și C.C.Nottara;
Bibliografie:
Maria Filotti, Am ales teatrul, Editura pentru Literatură, 1965, Colecţia C.I şi C.C. Nottara;
Lucia Sturdza-Bulandra, Amintiri, Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1965, Colecţia C.I. şi C.C. Nottara;
Victor Bumbeşti, Paul Gusty, Editura Meridiane, Bucureşti, 1963, Colecţia C.I. şi C.C. Nottara;
Ion Cantacuzino Momente din trecutul filmului românesc, Editura Meridiane, Bucureşti,Colecţia C.I. şi C.C. Nottara;
Victor Bumbeşti, Aristide Demetriade, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957, Colecţia C.I. şi C.C. Nottara;
Revista Teatrul, nr.3, anul II, august, 1956.
E bine sa ne cunoastem valorile culturale. Din pacate, generatiile postbelice nu l-au cunoscut.