Producţia de energie a României a crescut anul trecut cu 5%, faţă de 2016, până la 63,6 TWh, iar România a fost şi net exportator de energie, producţia fiind mai mare decât consumul local cu 4,6%, potrivit datelor Ministerului Energiei.
După ani la rând de dominaţie a apei ca principală sursă de producţie, iată că lignitul şi huila au revenit în fruntea podiumului. 27% a fost contribuţia cărbunelui în producţia de energie din România, în timp ce apei i-au revenit doar 22%. Urmează nuclearul, cu 18%, şi energia produsă în centrale ce funcţionează cu hidrocarburi (gaz, mai puţin păcură) – 17%. Împreună, energia eoliană şi cea fotovoltaică acontează doar aproximativ 13% din producţie, în ciuda faptului că există capacităţi instalate de mari dimensiuni în România, peste 4.500 MW, adică de două ori şi jumătate capacitatea Centralei Nucleare de la Cernavodă. Cum însă aceste surse de producţie regenerabile nu sunt constante, în fapt, funcţionând doar la un randament mediu anual de 15%, contribuţia lor în peisajul energetic local este departe de a fi semnificativă.
Un alt aspect este că, potrivit datelor ministerului, 44% din energia produsă în România anul trecut provine din surse termo, cărbune ori gaz, tehnologii blamate pentru că sunt poluante. Aşa cum arată însă azi România energetică, doar sursele termo pot asigura o predictibilitate şi o sustenabilitate a producţiei pentru întregul Sistem Energetic Naţional, indiferent de condiţiile meteo ori alţi factori perturbatori, precum avarii în centrale, exporturi mari în condiţiile unei cereri mari şi altele. „Cărbunele – care provine în principal din resurse autohtone – reprezintă un element de bază al asigurării securităţii energetice şi siguranţei în alimentare la nivel naţional (dar nu numai), în principal în perioada de iarnă şi chiar şi vară-toamnă, în condiții de secetă. În prezent, structura producţiei pe tipuri de resurse este una echilibrată în România, ponderea de circa 20-25% pe care o reprezintă cărbunele fiind un element pozitiv în ceea ce priveşte siguranţa în funcţionare a SEN. Pe termen mediu şi lung, această pondere se va reduce, pe măsură ce se vor implementa noi proiecte de eficienţă energetică şi promovare a resurselor regenerabile, dar cărbunele va continua să păstreze un anumit rol în acest mix, în principal din motive de siguranţă în alimentare. Rolul cărbunelui în viitor se va detalia în cadrul strategiei energetice în curs de elaborare la nivelul ME“, precizează reprezentanţii Energiei.
Bani din pământ…
Termocentralele din Oltenia şi Valea Jiului au avut un 2017 de excepţie, CEO realizând şi un profit, pe primele trei trimestre, de circa 230 milioane lei, după ani în şir în care pierderile se contabilizau cu sutele de milioane. Aceasta, pentru că anul trecut a fost unul atipic în energie. O suită de evenimente succesive, precum un frig extrem în iarnă, declaraţii panicarde privind iminenţa unei crize energetice făcute de fostul ministru al Energiei Toma Petcu, apoi seceta din vară au făcut ca preţul spot de piaţă al curentului să urce chiar şi cu 300% în prima jumătate a anului faţă de aceeaşi perioadă din 2016. Iar preţurile s-au menţinut la un nivel ridicat până în toamnă, ceea ce a făcut ca toţi producătorii de energie să aibă un an extrem de bun, în frunte cu Hidroelectrica – pe primele 10 luni, avea deja un profit realizat de 1,2 miliarde lei.
… cheltuieli pentru aer
2018 nu seamănă însă cu 2017. O iarnă blândă şi achiziţia din timp de către furnizorii de energie a cantităţilor necesare, fără a mai apela la Piaţa de Ziua Următoare (o piaţă de oportunitate), au calmat preţul curentului, care în prezent se comercializează la acelaşi preţ ca în 2016: 180-190 lei/MWh. De asemenea, şi Hidroelectrica are suficientă apă de uzinat, iar oficialii de stat nu au mai emis declaraţii panicarde. Prin urmare, cărbunele are în faţă o provocare. Pentru că CEO este rentabil abia de la un preţ al energiei ce depăşeşte 180 lei/MWh, iar CEH chiar de la peste 350 lei, conducerile celor două complexuri au în faţă o misiune grea în a se păstra profitabile şi în acest an. Mai ales că au şi obligaţii investiţionale de mediu de sute de milioane de euro de realizat. Până şi la nivelul oficialilor de stat, problema este recunoscută a fi una delicată. „Viabilitatea termocentralelor cu funcţionare pe cărbune depinde atât de competitivitatea preţului energiei obţinute pe baza acestei resurse pe piaţa internă şi europeană de electricitate, cât şi de respectarea cerinţelor de mediu, care devin din ce în ce mai stricte, în baza legislaţiei europene şi a angajamentelor asumate în contextul Acordului de la Paris. Eficientizarea centralelor pe cărbune şi, mai ales, implementarea proiectelor pentru respectarea cerinţelor de mediu necesită surse financiare semnificative pentru investiţii, care pot avea impact asupra competitivităţii acestor producători la nivelul pieţei de energie electrică“, transmite Ministerul Energiei.
România are o capacitate totală instalată de 21.500 MW, din care 9.000 MW reprezintă termo, iar 6.600 apă. În realitate însă, capacitatea disponibilă imediat în termo este cu cel puţin 30% mai mică, pentru că multe dintre termocentrale deţin capacităţi vechi, unele şi de 50 de ani, care intră mai mereu în revizii, sau CET-uri care sunt în conservare de ani de zile, fiind total ineficiente. Singura capacitate care funcţionează în bandă, tot timpul, mai puţin în cazul unor avarii, este Centrala de la Cernavodă.
Nori negri la orizont? Probabil e fumul de la carbune.