ÎNCOTRO? Nu s-au stins ecourile alegerilor noastre parlamentare şi, dacă la începutul săptămânii am notat câte ceva din prezenţa online a vechilor generaţii, acum ne vom îndrepta atenţia (şi uneori îngrijorarea) către cei care vin din urmă. Ia să vedem: ce urmează?
Hulitul şi votatul Partid Social Democrat nu a schimbat prea mult oferta electorală. Au mers înainte cu liste pline de puşcăriabili, ba chiar preşedintele partidului este condamnat penal, definitiv şi irevocabil. E adevărat că a fost condamnat „cu suspendare“, dar Liviu Dragnea este un infractor dovedit şi va avea, pentru totdeauna, cazier penal, ăsta nu se mai şterge.
Am căutat în multitudinea de cetăţeni care s-au ales un personaj care să merite totuşi a fi subliniat ca un început de altceva. L-am găsit (greu!), pe locul 11 la Camera Deputaţilor, la Bucureşti. Iată-l: Petre Florin Manole, tânăr, ţigan, lăieş la bază, rom din partea mamei, de prin părţile Ialomiţei de loc, istoric, activist pentru drepturile omului, iubitor de trabuc şi manele. Nu prea ai ce să îi impuţi, deocamdată, lui Manole (mai puţin asocierea cu partea întunecată a forţei, Partidul Social Democrat, însuşi, dar asta e o altă analiză).
Tânărul rom (33 ani) a fost consilier local la Sectorul 5, pe vremea lui Vanghelie, a ucenicit prin Ministerul pentru Dialog Social şi Relaţia cu Societatea Civilă (pe vremea ministeriatului doamnei Aurelia Cristea, iniţiatoarea legii antifumat) şi, mai târziu, a fost membru în Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (de unde şi-a luat concediu legal de odihnă în perioada campaniei electorale). A trăit bine acolo, cu casă de la stat, cu tot ce trebuie.
I-am urmărit prezenţa lui Manole în online în ultimii ani. A debutat în forţă pe blogurile unui cotidian central, şi-a anunţat chiar singurătatea ca om de stânga într-un partid înclinat tot mai spre conservatorism şi nu numai. Manole e – pe hârtia virtualului – cu drepturile minorităţilor, cu persoanele din comunitatea LGBT, cu stânga europeană, civilizată. În concret, e tot cu alde Dragnea (cazier penal) de la Teleorman la masă.
Manole şi-a făcut şi site, nou, frumos: www.petreflorinmanole.ro. L-a accesabilizat persoanelor cu dizabilităţi, ceea ce este, din nou, un pas înainte faţă de nivelul site-urilor de politicieni din ţara noastră. Chiar dacă nu e mult, măcar a armonizat vorba cu fapta.
Câte ceva despre „Drepturile Omului“
Venit din lumea organizaţiilor non-guvernamentale, romul Manole a avut, până acum, presă bună, căci n-a pus mâna şi a sărit în ajutorul gazetarilor care s-au ocupat în ultimii ani de problemele romilor şi, în general, ale oamenilor săraci.
Şi zice Manole la el pe site (nu are diacritice, ceea ce îi place lui Google, dar din păcate nu aşa se scrie în limba română; aici, la ziar, i le punem noi): „Începuturile social-democraţiei româneşti s-au legat de Cercul de studii sociale «Drepturile Omului» şi apoi revista cu acelaşi nume. După un secol marcat de dictatură, de fascism şi comunism, în noua democraţie românească, stânga trebuie să revină la acele principii adaptate la prezent şi la noile realităţi sociale – drepturile omului trebuie sa revină în centrul agendei politice“.
Asta zice Manole că vrea să facă în Parlament: să readucă drepturile omului în centrul agendei politice. Tocmai pentru că până acum s-a comportat constant ca o speranţă onestă, vom sta şi mai abitir cu ochii pe activitatea dumisale. Veţi mai auzi de acest cetăţean: intimii îi spun Obama, iar ambiţia sa – mai mult sau mai puţin declarată – este să devină primul preşedinte ţigan din istoria românilor.
De la liberali, am reţinut prezenţa domnului Ovidiu Raeţchi (vicepreşedinte PNL, la Bucureşti). A candidat în vară la locale, a vrut să fie primar la sectorul 5, în locul lui Vanghelie, dar nu s-a ales. A mai prins un mandat de deputat, acum, în decembrie. E activ pe facebook, blogăreşte, are şi bogată activitate publicistică, ba chiar scrie şi cărţi. În vechiul Parlament a fost chiar colegul de bancă al lui Theodor Paleologu. Stăteau ei acolo, ca intelectualii, şi discutau de-ale lor.
Cazul Bibulus
Ovidiu Raeţchi e cu anticii
Ovidiu Raeţchi a făcut şi niţel traseism politic la viaţa sa (a trecut şi pe la defunctul partid al lui Dan Voiculescu, mogulul din puşcărie), dar în online combate exemplar. E prompt, are replică şi reach. Carevasăzică, e prizat, e citit, e apreciat şi distribuit. Ultimul său post pe site-ul personal www.ovidiuraetchi.ro (nici el nu umblă cu diacriticele) este despre – atenţie! – Francesco Petrarca şi Giordano Bruno. Asta după ce a intrat în Cameră. Înainte de asta, cel mai recent post era despre Bibulus (Raeţchi e cu anticii). Cine este Bibulus acesta, vă veţi întreba, şi veţi avea dreptate să vă întrebaţi. Deputatul explică: „Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat că cel mai grozav lucru pe care îl poate face este să devină rivalul şi oponentul lui Cezar. Că asta l-ar pune pe el, aşa, într-o lumină bună: definirea ca principal inamic al lui Cezar şi o continuă comparație cu acesta. Şi asta nu spre 44 î.C, când mulţi îl urau ideologic pe dictator, ci mult înainte, atunci când Iulius Cezar era un politician de elită, dar cu viitor încă neclar. E relativ simplu să ne imaginăm cum a sfârşit bietul Bibulus după ce a realizat că avusese tragica neinspirație să îşi aleagă drept rival cel mai eficient politician şi general din istoria Romei: a înnebunit“. (Vezi Michael Gray-Fow, The mental breakdown of a roman senator: M. Calpurnius Bibulus).
Mă gândesc mereu, cu drag, la Bibulus când văd opţiunile de autodefinire adversativă de pe scena publică românească. Ospătarii patrioţi care îl învaţă pe Pleşu gramatică. Guşaţii roz care o învaţă pe Halep tenis. Impostorii academici care îl învaţă fonduri europene pe Cioloş. Secretarii-executivi adjuncţi din Botoşani care îl execută o oră la TV pe preşedinte („acest individ“) ca să-şi trăiască apoi gloria deplină pe scara blocului: „Ce bine i-ai zis-o, vecine!“. România – o simfonie a inadecvării, o nesfârşită hărmalaie „bibulusiană“.
Senatoarea feministă cu condei
Unul dintre noii politicieni aleşi este şi Florina Presadă, de pe listele USR. Florina Presadă vine tot din mediul oengistic (de la CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică).
Trentagenara Presadă a avut o activitate publicistică interesantă (am reţinut câteva admirabile poziţii feministe pe site-ul www.sereniti.ro).
Şi povestea noua femeie politică: „Am fost supusă diferitelor forme de hărţuire sexuală în atâtea contexte, profesionale şi personale, și de atâtea ori, că am avut nevoie recent de doi ani de terapie că să înţeleg că nu era vina mea şi nici a ceea ce purtam sau spuneam, ca să pot începe să port fuste şi tocuri din nou. În adolescenţă circulam des cu troleibuzul de la mine din cartier spre centru, unde era liceul meu, şi înapoi. Şi se mai întâmpla să nu am abonament sau tichet. Într-o seară, am rămas singură în autobuz cu o echipă de cinci controlori. Odată ajuns troleibuzul la capăt, şoferul a închis toate uşile şi a plecat, cred fără să ştie ce se întâmplă, iar eu am rămas cu cei cinci care au început să mă caute de buletin şi bani prin toate buzunarele, începând cu buzunarele de la haină până la buzunarele de la spate de la pantaloni. Altă dată a trebuit să iau interviu unui «artist» cunoscut, lucram în timpul liceului la Radio România Tineret. Acesta m-a invitat în atelierul lui într-o seară. După câteva minute, s-a apropiat de mine şi pur şi simplu m-a întins pe patul lui din atelier. După facultate, am avut diverse slujbe de secretară în diferite firme. Într-o seară, rămasă singură cu unul dintre directori într-o astfel de firmă, acesta îmi cere să vin la el în birou, să îi pun un pahar de whiskey şi să încui uşa biroului după mine, că am nişte ciorapi mişto. Şi tot aşa. Şi tot aşa. (…)“.
Florina Presadă continuă curajos şi se exprimă răspicat împotriva oricăror forme de hărţuire, abuz şi violenţă contra femeilor. O voce atipică, deci, care nu se teme să se vulnerabilizeze textual în slujba unui ideal, o voce care va conta în noul Parlament, aşadar. De urmărit.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.