Noutăţi pe simezele toamnei

Magnolia pictorului Ioan Iacob, la Muzeul Cotroceni

Muzeul Naţional Cotroceni va vernisa expoziţia Magnolia a pictorului şi graficianului român Ioan Iacob, stabilit în Germania, dar cunoscut publicului bucureştean din două expoziţii memorabile, una la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, cealaltă la Galeria Curtea Veche.

“În 2006, organizam la Curtea Veche, prima personală din România a lui Ioan Iacob. Au urmat ani de colaborare şi prezenţa tot mai consistentă a acestui autor aparte în galerii şi muzee importante din ţară. Astăzi, ne face plăcere să vă invităm la vernisajul expoziţiei de pictura Ioan Iacob – Magnolia, ce va avea loc joi 25 septembrie, la ora 18.00, în sălile Muzeului Naţional Cotroceni”, explică Marius Nicolescu, curatorul Galeriei Anticariat Curtea Veche.

India – mister şi culoare

India Mihaelei Cocheci

În perioada 17-22 septembrie, Institutul Cultural Român găzduieşte expoziţia de pictură India – mister şi culoare a artistei Mihaela Cocheci. La vernisajul de miercuri, 17 septembrie, la ora 18.30, vor fi prezenţi, alături de autoare, E.S. Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei la Bucureşti, şi jurnalistul Marius Tiţa. Organizată sub înaltul patronaj al Ambasadei Republicii India la Bucureşti, expoziţia reuneşte 35 de lucrări de mici şi mari dimensiuni, uleiuri pe pânză.

„În 25 de ani, de când străbat meridianele şi paralelele acestei planete minunate, cu dorinţa de a cunoaşte, înţelege şi dobândi cât mai multe informaţii despre lumea în care trăim, am descoperit spectacolul încărcat de lumină şi culoare al tradiţiilor, istoriei şi culturii diferitelor popoare. Am făcut o pasiune în a reprezenta pe pânză momente unice surprinse de mine în acest periplu planetar. După Peru şi Bolivia, China şi Tibet, Canada şi Japonia, acum a sosit momentul INDIA. Expoziţia încearcă să surprindă o mică parte din miracolul indian”, mărturiseşte Mihaela Cocheci.

Pictor, grafician, ilustrator, Mihaela Cocheci este membră a Uniunii Artiştilor Plastici – filiala Bucureşti. De-a lungul timpului, lucrări ale sale au putut fi văzute în peste 40 de expoziţii personale şi 35 de expoziţii de grup. A obţinut şase medalii de aur la Saloane Internaţionale şi o medalie de argint şi Cupa Oraşului Cannes. A participat la Expoziţii Internaţionale în Belgia, Olanda, Franţa, Portugalia, Italia, Liban, România.

În lucrările sale, „datele naturii sunt înlocuite cu forme deloc surprinzătoare, unduitoare, pline de lumină şi culoare. Ele pornesc din adâncul fiinţei mele, căpătând dimensiuni astrale. Toată această combinaţie de linii şerpuitoare, privite şi gândite în adâncul lor, conduc la ceea ce eu numesc un nou curent artistic, ondulism“, scrie autoarea.

„Mihaela Cocheci este o artistă al cărei spirit creativ nu încetează să ne surprindă. Foarte apreciată de juriu, talentul său a fost admirat de numeroşi vizitatori francezi şi străini. Calitatea operelor sale a contribuit la reuşita Salonului Internaţional de la Cannes“, afirma Rosemonde Solbes, preşedinte al Monde de la Culture et des Arts, din Franţa

„Artista este creatoarea unui stil personal – ondulismul –, un stil care creează armonie între om şi mediul în care trăieşte astfel încât generează cea mai bună reprezentare a realului, abstractului şi cognitivului”, scrie Serge Mercier, în publicaţia La Provence.

Vernisajul va fi urmat de un recital de muzică indiană, interpretată la sitar de Victor Marius Beliciu.

Sensus Propero

Ştefan Radu Creţu şi Sensus Prospero

418 Contemporary Art Gallery are plăcerea să vă invite la expoziţia Sensus Propero, semnată de Ştefan Radu Creţu. Artistul se află la cea de-a doua sa expoziţie personală în spaţiul galeriei, care îl reprezintă din 2011. Prima expoziţie, Paratarrasius Hibridus, a avut loc în 2012 şi a fost curatoriată de Liviana Dan.

Expoziţia se poate vizita până la data de 15 noiembrie. Cu ocazia noii expoziţii va fi lansat un catalog cu lucrările recente ale artistului şi texte critice.

Ştefan Radu Creţu s-a născut în 1983, în Câmpina. Locuieşte la Sibiu, a studiat la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca şi a absolvit secţia Ceramică-Sticlă-Metal în 2006. În 2005 a obţinut o bursă Erasmus pentru o perioadă de un an de zile la Academia de Arte Frumoase din Wroclaw, Polonia. În 2008 şi-a luat diploma de master în cadrul departamentului de Sculptură al Universităţii de Artă, Bucureşti. Din 2011 participă la workshopurile anuale Cetate Arts Danube la conacul Barbu Drugă, organizate de Fundaţia Joana Grevers.

“Ludicul este o dimensiune a artei de multe ori neglijată în detrimentul profunzimii sau tragicului. E o dimensiune care rămâne tributară unei epoci a experimentului şi a şansei, iar până la Dada, era de neconceput ca arta să fie luată în derâdere. Tranziţia de la conservatorism la modernism a fost una brutală, iar artiştii, aceşti copii teribili, au explorat cu sete şi curiozitate toate aspectele care nu mai fuseseră luate în considerare în epocile precedente. Cum secolul al XX-lea a fost unul al vitezei şi al marilor descoperiri radicale, secolul XXI, până acum, e o prelungire fastă şi selectivă a unei lumi a tuturor posibilităţilor. Lupta pentru libertate sau drepturi s-a rafinat, libertatea de expresie este, aparent, nelimitată, iar artiştii au totul la dispoziţie, de la material la idee. Doar filtrele şi selecţiile diferă.

În acest carusel al tuturor posibilităţilor, Ştefan Radu Creţu s-a oprit asupra unor subiecte şi tehnici mai puţin explorate – lumea animalelor şi circuitele electrice – rezultatul fiind unul neaşteptat, o combinaţie de desen liniar, volume tridimensionale, materiale sintetice intens colorate şi circuite electrice rudimentare. Lucrările cu care s-a remarcat până acum poartă titluri latineşti inspirate din lumea animalelor şi insectelor, ce îi îndeamnă pe neavizaţi să pună mâna pe dicţionarele de termeni zoologici/entomologici. Să fie pasăre, să fie animal? Sau poate insectă? Ne întrebăm uimiţi de formele plate tăiate ascuţit, semiabstracte, bricolate pe volume misterioase şi grele. Sau la formele hidrodinamice, suspendate şi mobile. Surpriza unui teritoriu terminologic necunoscut creează iniţial confuzie, iar apoi interpretare nelimitată. Ca atunci când auzim pentru prima oară o limbă străină şi încercăm să dăm sens sunetelor noi şi să le apropiem de ceva familiar. Chiar dacă ai uitat titlul instantaneu, rămâne imaginea întipărită mult timp. Monştrii şi creaturile fantastice nu au neapărat un chip până nu vedem o ilustraţie, iar după ce am văzut-o, asta e! Rămâne arhetipul şi toate variaţiunile descoperite mai târziu sunt comparate instinctiv cu prototipul. Pentru privitorul neavizat, Coccinella nonpunctata e mai întâi lucrarea lui Ştefan Radu Creţu şi abia apoi devine buburuză, cazul repetându-se de fiecare dată.

Arta cinetică îşi are originea în plină avangardă şi este sincronă cu progresele ştiinţei şi inserţia spiritului Dada în conştiinţa artiştilor. Cinetismul se referă atât la iluzia mişcării, cât şi la mişcarea propriu-zisă, generată voluntar de circuite şi impuls electric, aşa cum este cazul artistului nostru. Un precursor al cinetismului ca iluzie optică este Marcel Duchamp, cu celebra pictură Nud coborând o scară (1913), însă pe acelaşi palier experimental regăsim şi futuriştii italieni, activi în anii precedenţi – Boccioni, Balla, Carra, preocupaţi de redarea vitezei şi a dispersiei cu mijloace picturale. Mai târziu, Alexander Calder, Jean Tinguely sau Eduardo Paolozzi au experimentat iluzia mişcării în operele lor.

Dincolo de conotaţia metafizică a mişcării în artele vizuale (care sunt considerate, prin definiţie, statice), arta cinetică are o dimensiune pur fizică, comensurabilă şi dinamică. Spre deosebire de modernii amintiţi, Ştefan Radu Creţu nu lucrează cu iluzia mişcării, ci cu mişcarea însăşi. Un plus de inovaţie şi un plus de detaşare faţă de sculptura consacrată. Lucrările sale nu se venerează, nu se îmbrăţişează (pot înţepa!) şi nu se ţin minte aşa cum ţinem minte lucrurile omeneşti. Sfera devine labirint. Lumina nu învăluie şi ascunde, ci disecă şi înşală. Artistul e o prelungire a operei, e portretul unui inventator-sportiv roşcovan şi excentric, care a învăţat mecanică reparându-şi bicicleta. Dacă roata de bicicletă a lui Duchamp a modificat percepţia asupra artei pe soclu, Pegas-ul lui Ştefan i-a transformat dălţile în şurubelniţe. «What goes around, comes around», cum zice englezul. Paranteza forţată e menită să puncteze un specific, nicidecum să creeze un panteon al cineticii. Cu siguranţă, chiar acum, în câteva mii de puncte de pe glob, simultan, câte un băiat îşi repară bicicleta”, scrie Simona Vilău.

Sunt fiica răsfăţată a unui om politic

Flavia Lupu expune la Victoria Art Center

Victoria Art Center anunţă vernisajul expoziţiei Flaviei Lupu, ce are loc astăzi, la ora 19.00. Expoziţia este curatoriată de Olivia Niţiş.

Sunt fiica răsfăţată a unui om politic este rezultatul unui proiect al cărui prim episod – Upper Class Supervised – a fost prezentat în luna iunie a acestui an la Galeria Calina din Timişoara.

Proiectul autoreferenţial încearcă să ilustreze nu doar asumarea unui statut şi a unei/unor identităţi la graniţa dintre public şi privat pe fondul unor realităţi politice implicit accesibile, ci şi procesul de asumare al unui discurs despre relaţiile de putere dintre cele două sfere în contextul transferurilor permanente şi influenţelor politicului asupra vieţii personale.

Fiica unui om politic, deputat de Constanţa, Flavia Lupu îşi plasează şi interogează identitatea confruntată cu rupturi şi tensiuni, între mediul artistic şi cel politic, viaţă privată şi publică, presiuni familiale şi presiuni sociale. Expoziţia este o asumare foarte tranşantă a dezbaterilor pe marginea construcţiilor identitare într-un context particular, acolo unde interesul pentru arta politică se naşte prin experienţă directă şi prin interiorizarea unui mecanism de control social şi politic.

Atitudinea proactivă a artistei vizează întâlnirea cu propria biografie, cu naraţiunile tip tabloid, cu oglinda socială şi politică a lumii din care face parte cu miza citirii de către privitori a unor layere diferite care au la bază încercarea unei dificile armonizări personale, dar şi expunerea unui segment politic local simptomatic.

Flavia Lupu ridică cortina defilând pe o scenă reală unde invitaţia la transfer nu are loc din perspectiva unei artiste care îşi înscenează un context după un model vizitat de nenumărate ori în mediul artistic internaţional, ci din perspectiva unei artiste direct conectate la realiatea politică locală şi asupra căreia această realitate se răsfrânge cu efecte dintre cele mai riscante. Filmul expoziţional nu este inspirat de personaje şi fapte reale, ci dezvăluie personaje şi fapte reale. Curaj artistic şi/sau strategie, indiferent de receptare, accesul la un asemenea material de lucru şi utilizarea lui asumată şi riguros controlată vizual reprezintă un moment complicat şi subtil care articulează un document deloc neglijabil în contextul producţiei artistice contemporane.

Cina cea de taină este un eveniment care modifică iconografia culturală în arhitectura gândirii, o piesă care încheie parcursul autoreflexiv, fiind o paradigmă politică al cărei sens iconografic tensionează relaţia dintre gen şi putere, artificial şi autentic. Un cadru concret, fără actori şi cosmetizări în photoshop. Cu atât mai relevant.

subREAL: Serving Art 1 (1997-1999)

La Cluj, grupul subReal

Grupul subREAL a fost înfiinţat în 1990 de către Călin Dan (istoric de artă şi artist) şi Dan Mihălţianu (artist), cărora li s-a alăturat la scurt timp Iosif Király (arhitect şi fotograf). Mihălţianu părăseşte grupul în 1993. subREAL este considerat unul dintre cele mai influente grupuri aristice româneşti, fiind primul a cărui activitate a fost recunoscută internaţional. Practica artistică a grupului – în domeniile fotografiei, video-ului, instalaţiei şi performance-ului – explorează traumele, miturile şi clişeele istoriei (recente) româneşti şi impactul acestora în societate şi în artă. Lucrările lor utilizează un vocabular post-conceptual şi neo-avangardist ce pune în discuţie – într-o cheie radical critică şi ironică – realitatea politică, socială şi culturală ca o modalitate de a „exorciza reziduurile deceniilor opresiunii comuniste”.

Serving Art 1 (1997-1999) este o instalaţie foto cuprinzând peste 700 de fotografii alb-negru (18 x 24 cm) montate pe pereţii galeriei. Fotografiile sunt făcute după negativele găsite în arhiva fostei reviste Arta, publicaţie de artă oficială în România între 1953 şi 1989. Imaginile reprezintă lucrări de artă (picturi şi sculpturi) fotografiate pentru tipar. Însă aceste imagini cuprind şi contextul „aural” al lucrărilor fotografiate – obiecte, recuzită, personaje ce ţin o pânză în fundal etc. -, astfel dezvăluindu-ne o parte din universul lor de atunci, dar şi ceva din mecanismele de fabricare a discursului artistic oficial. În acest sens, seria Serving Art 1 este o modalitate elaborată de a înfăţişa şi dezbate în ton critic convenţiile estetice, paradigmele politice, relaţiile de putere, dar şi capacitatea fotografiei de a a reda fidel realitatea şi, în acelaşi timp, de a fi un instrument eficient de manipulare şi control.

Expoziţia, curatoriată de Horea Avram, poate fi vizionată până în 7 noiembrie în Spaţiul INACT, Fabrica de Pensule, din Cluj Napoca.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.