Am avut răgazul necesar unei lecturi a transcrierii emisiunii de la B1 TV. Respectiva emisiune e întoarsă pe toate feţele în mass-media. Şi e citită destul de corect. Un lucru a scăpat la analiza acestei discuţii lejere, în acelaşi spirit a la Traian Băsescu. Ea a fost dominată de acelaşi pronunţat spirit epic, cu accente de ironie sau de băşcălie, cu problematizări simple. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar de o bună bucată de vreme acest gen de bârfă prezidenţială plictiseşte îngrozitor. Este colorată, captivantă, dar infinită. Poate să ţină şi 20 de ani. Preşedintele a trecut prin toate subiectele la zi. De la Cătălin Voicu la Costel Căşuneanu, de la Guvern la PDL, de la tragedia din Polonia la criza din România. La fel de bine ar putea vorbi şi despre profesorii săi, despre colegii de voiaj, despre alţi oameni ai Securităţii pe care i-a cunoscut, despre verzi şi albastre, despre cum s-a întâlnit el cu cutare politician străin.
O listă de 200 de personalităţi ar face din Traian Băsescu un interlocutor pentru o emisiune de televiziune de cel puţin 100 de ore. Ei şi? Se opresc lucrurile din degradarea lor? Are idee Traian Băsescu de un plan care să ne dea un pui de speranţă? Nici vorbă!Preşedintele este genul de om care se pricepe la găsit vinovaţi. Şi îşi asumă responsabilitatea, ba chiar recunoaşte că a greşit, mai ales în situaţii care nu contează. Dar de propus soluţii, de animat România cu o idee măreaţă, nici pomenire.
De fapt, Traian Băsescu este un excelent povestitor. La restaurant, la partid, la televiziune sau pe mare. La dezbinat oameni e chiar artist. Mai este şi un actor politic desăvârşit. Dar România nu duce lipsă de nici una dintre aceste talente. De la marginea oraşului Tecuci până în Parlament şi în vama Borş, ţara este plină de palavragii şi de spectacol. În această perioadă, ţara are nevoie de un om care să mobilizeze, să întreţină flacăra unui ideal, să unifice, să declanşeze energii nebănuite pentru diferite proiecte. Să genereze încredere şi optimism.
Din păcate, mandatul al doilea al preşedintelui a început cam în aceleaşi stil ca şi primul. Scandal, acuze, ameninţări, utopii, proiecte pe hârtie, moarte din chiar clipa în care pornesc în călătorie spre români. Poveşti! Unele grave, altele mici, de nivelul bârfelor. Dar toate trădând aceeaşi vizibilă neputinţă de a genera unitate, energii creatoare, instituţii puternice şi onorabile.
În afară de poveşti şi strâmbe, Traian Băsescu nu iradiază nimic. Dimpotrivă, preşedintele adânceşte dezbinările. Mai nou, aplică aceeaşi strategie propriului său partid. Îl împinge în postura de ţap ispăşitor. Pare chiar hotărât să scape de bogaţii PDL-ului pe care nu-i mai poate controla. Şi nici opri în felul în care folosesc puterea în interes propriu. Traian Băsescu joacă rolul politicianului furios pe o echipă pe care a promovat-o şi care gestionează acum dezastrul economic al României.
Într-un moment nefericit pentru ţară, preşedintele este supărat pe guvernul care nu-i execută ordinele. Se preface chiar supărat pe micuţul premier care, cu vocea lui de capră, ne amuză şi ne duce cu vorba, dar nu izbuteşte să diminueze cheltuielile bugetare şi să echilibreze situaţia economică a ţării.
În fapt, preşedintele interpretează o partitură stranie. Cea a scandalului fără sfârşit. Un fel de revoluţie permanentă la scara unei sporovăieli româneşti. Asta în vreme ce România merge din rău în mai rău.
Ştiu că scrisul rămâne. Glumele, ironiile şi flecărelile din emisiunile de televiziune se duc ca umbrele. Dar scrisul are puterea unei mărturii. Cu riscul de a stârni nedumerirea sau iritarea celor care ne citesc, scriu aici, negru pe alb, că, din păcate, Traian Băsescu nu este omul de care România are nevoie în aceste momente!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.