Nu este o glumă sinistră. La Tribunalul Bucureşti apar zilnic astfel de executări silite în peste 200 de dosare, încălcându-se ceea ce dreptul roman defineşte prin „audiatur et altera pars”. Despre ce este vorba? Dacă aţi făcut un împrumut de nevoi personale, cu un contract care nu prevede să oferiţi drept gaj locuinţa, ei bine, acest contract este încălcat din cauza unei legi date pe şest, fără dezbatere publică, în favoarea băncilor. Dacă intraţi în insolvenţă, pentru o sumă moderată, să spunem 6.000 de lei noi, prin neplata ratelor o perioadă de timp, banca vă va putea executa silit în privinţa locuinţei, deşi aceasta nu a făcut obiectul contractului iniţial.
Nu contează că nu poţi achita suma din motive medicale sau şomaj! Singura şansă e ca banca să-ţi permită reeşalonarea datoriei, dacă nu o face, legea e clară: "În cazul în care nu veţi achita sumele datorate în termenul arătat (poate fi şi o zi!) vom continua executarea silită conform legii, dacă va fi necesar şi cu sprijinul organelor de poliţie, jandarmerie sau altor agenţi ai forţei publice, urmând să suportaţi toate cheltuielile de executare, conf. disp. art. 371(7) C. proc. civ. Executarea silită se va face chiar şi în lipsa dvs. de la locul executării, prin deschiderea uşilor, în prezenţa noastră, cu asistenţa organelor de poliţie conf. disp. art. 412 C. proc. civ.”.
Trebuie să recunosc, abuzul nu are precedent în istoria noastră. Până şi în veacul fanariot, taxidarul se răfuia cu capul familiei. Doar în prezenţa lui era aplicată sancţiunea juridică din cauza neplăţii impozitului, să zicem. Dacă acesta lipsea, mulţi se ascundeau prin munţi, în păduri adânci, familia rămasă acasă nu păţea nimic şi nu era afectată. Apoi, în perioada modernă, dar şi interbelică, mai ales în perioada crizei economice, când mulţi debitori au intrat în insolvenţă, sumele restante au fost recuperate de către bănci pe o scară valorică diferită: erau licitate întâi bunurile de oarece valoare (maşina, bijuteriile, mobilierul etc.) sau uneltele agricole şi animalele în cazul plugarilor, bunuri aferente locuinţei. Dacă nu se recupera integral datoria, atunci se trecea la executarea silită pe locuinţă.
Nici în perioada stalinistă, miliţienii nu aplicau măsurile corecţionale, mă refer aici la naţionalizarea bunurilor şi a locuinţei, decât în prezenţa proprietarului, care trebuia să ia act şi să semneze de acest transfer de proprietate. Şi în cazul colectivizării reţeta era aceeaşi. Astăzi, executorii par a fi mai bolşevici decât staliniştii ortodocşi, folosindu-se de lege pentru a intra în locuinţele oamenilor în lipsă. Nu se pune problema dacă întâmplător acolo se va afla un copil sau un adolescent şi dacă acesta, singur fiind în casă, nu va rămâne marcat pe viaţă. Sau dacă cetăţeanul în cauză este internat în spital, fără posibilităţi de reacţie imediată pentru a-şi apăra familia. Când eşti jefuit în modul acesta, cine te va proteja? Nimeni.
O altă absurditate, deşi prevăzută în contractele semnate, se întâmplă în cazul maşinilor cumpărate în leasing. Dacă ai cumpărat o maşină de 6.000 de euro şi ai achitat 90% din sumă, iar apoi nu reuşeşti să plăteşti următoarea factură, eventual ultima, maşina îţi este luată din faţa casei fără a mai exista vreo posibilitate de recuperare a ei sau a unei părţi din suma achitată până în acel moment.
Statul este pe deplin atomizat. Nu le mai poate oferi cetăţenilor săi nici un fel de protecţie, lăsându-i expuşi bunului plac al oricărui satrap.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.