Din multe motive, Școala de la Frankfurt este azi în atenția filosofilor, esteticienilor, oamenilor politici, presei. Niciuna nu a anticipat și abordat mai acut crizele modernității târzii. Niciuna nu a dat atât de multe personalități și opere ce au schimbat cursul gândirii. Nici una nu este mai aproximativ cunoscută – odinioară atribuindu-i-se inspirarea mișcărilor studenților din 1968, recent „progresismul” și alte radicalisme.
Motivele erau suficiente pentru ca Editura Meteor Press din București să solicite profesorului Andrei Marga, format la generația a doua a acestei școli și autor al unor monografii consacrate școlii (Filosofia critică a Școlii de la Frankfurt, 2014, și Filosofia lui Habermas, 2022), să realizeze un bilanț. Rezultatul este volumul Școala de la Frankfurt în fața istoriei (Meteor Press, București, 2023, 400 p.), care lămurește în ce constă școala și care sunt contribuțiile ei de referință universală.
Redăm mai jos un fragment din Introducerea cărții și copia copertei.(Reporter)
„Nu există şcoală relevantă de filosofie, economie, estetică, sociologie, drept, psihologie, comunicare, lingvistică, chiar de teologie, care să nu se raporteze la scrieri semnate de Horkheimer, Adorno, Marcuse, Fromm, Pollock, Benjamin, Neumann, Habermas. Ele au explorat lumea într-o manieră proprie şi au elaborat concepte noi, ce nu pot fi ocolite de cel care doreşte cunoaştere. Pariul Şcolii de la Frankfurt – libertatea şi drepturile imprescriptibile ale fiinţei umane sunt condiţie sine qua non a unei vieţi demne de om – i-a întreţinut vigoarea.
Şcoala de la Frankfurt a intrat în polemici ardente cu pozitivismul, raţionalismul critic, existenţialismul, marxismul dogmatic, funcţionalismul structural, noua metafizică a subiectivităţii, relativismul. Cei care au alimentat nazismul au întâmpinat din partea şcolii o respingere energică. Stalinismul a fost criticat necontenit. Cedările de la democrație au fost combătute prompt.
Acest profil orientat spre analiza situaţiei date a umanităţii şi critica justificărilor a pus Şcoala de la Frankfurt în situaţii nu o dată dificile în contextele politicii. Astăzi – pe fondul creat de criza economică a acestor decenii, pandemia începută în 2020 şi războiul început în 2022 – sunt tot mai evidente scindarea lumii şi, totodată, dezorientarea într-o lume devenită nesigură. Radicalismul unor mișcări în a înlocui fundamentele civilizaţiei moderne, printr-o nouă corelare a erosului şi raţiunii, şi de a liberaliza moravurile şi a schimba până şi sexul oamenilor, profitând de mijloacele oferite de genetică, stârneşte discuţii.
Școala de la Frankfurt nu este sursă a acestui radicalism, chiar dacă unele dintre tezele unuia sau altuia dintre adepți sunt exploatate, rupte de ansamblul teoretic din care fac parte. Optica şcolii este inversă – aceea a promovării şi, la nevoie, a salvării umanismului modern bazat pe individualizarea vieţii în societatea în care libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului sunt temelia.Peste toate, „progresismul” actual susţine o seamă de schimbări – ale naturii, inclusiv ale naturii umane. Dar diferenţa rămâne netă. În concepţia Şcolii de la Frankfurt, orice progres presupune raportarea la întregul societăţii. Este opţiunea hegeliană fundamentală a concepţiei şcolii! „Progresismul” nu ajunge la asemenea abordare. El vine mai degrabă pe temelia unui liberalism libertarian – neoromanticul Emerson, cu tema schimbării naturii, şi Michel Foucault, cu apelul la ieşirea de sub ampriza puterii, fiind corifeii.
Şcoala de la Frankfurt conţine o critică inclusiv de sine. Aceasta i-a alimentat spiritul creativitatea. Ea a elaborat o filosofie, a construit ştiinţe sociale, a lansat cercetări şi a efectuat cercetări factuale şi teoretice sub titlul de „teoria critică”. Bazele ei au fost puse în anii treizeci, la Institutul de Cercetare Socială creat în 1923, pe lângă universitatea din oraşul de pe Main. Sub conducerea energică a lui Max Horkheimer (1895-1973), un grup de tineri care absolviseră diferite universităţi şi specialităţi, a lansat, în 1932, cercetarea interdisciplinară a destinului individului în condiţiile declinului liberalismului clasic, din punctul de vedere al şanselor de promovare în continuare a idealurilor moderne de libertate. Şcoala de la Frankfurt a fost şi este o conştientizare a crizelor, nu însă un program politic practic. Ea a rămas mai degrabă la critica realităţilor, reticentă la angajări politice.
Este de spus din capul locului că poziţia generală a Şcolii de la Frankfurt în constelaţia ultimului secol este aceea a unui liberalism periclitat, a unui „liberalism în situaţie de graniţă”, concentrat asupra lămuririi destinului individului. Acesta a fost abordat cu mijloacele unei culturi temeinic stăpânite. Şcoala nu a părăsit niciodată această poziţie, chiar dacă, în opoziţia la nazismul anilor treizeci, a apelat la resurse de gândire ale tradiţiei socializante din Europa şi a reacţionat la evoluţii postbelice apelând, prin unii adepți, la un radicalism neoromantic.
De-a lungul istoriei ei, ce se apropie de un secol, reprezentanţii Şcolii de la Frankfurt au pus tratarea problemei destinului individului în legătură cu fapte istorice circumscrise, ţinând de istoria tumultuoasă a acestui timp, pe care le-au interpretat într-un fel propriu. Anume, monopolizarea economiei, începută deja la încheierea secolului al XIX-lea, a fost interpretată ca eroziune a bazelor economice ale libertăţii individuale; preluarea de către stat a unor pârghii economice, odată cu New Deal-ul american al anilor treizeci, a fost privită ca indiciu al trecerii sistemului social sub protecţia directă a factorilor suprastructurali şi al stabilizării durabile a sistemului concurenţial; trecerea la totalitarism a unor state europene în anii treizeci ar denota existenţa unor factori de mediere între criza din societate şi conştiinţa politică, ce permit manipularea nemulţumirii; aplicarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice în producţia de bunuri, ce lua avânt la sfârşitul anilor treizeci, care antrenează producţia de masă şi creşterea economică, ar face ca aceasta din urmă să nu mai depindă de nevoile pieţei; creşterea economică ar genera, prin mecanisme de manipulare şi condiţionare a conştiinţei, înseşi nevoile şi ar favoriza astfel dezvoltarea conformismului pe seama spiritului critic al liberalităţii clasice; odată ce se trece la scientizarea organizărilor, modernitatea ar lua un curs nou, în care afirmarea specificului uman în viaţa oamenilor ar ceda imperativelor administrative; ştiinţele au permis stăpânirea crescândă de către oameni a naturii, dar prin aplicarea care se face a ştiinţelor s-ar ajunge ca oamenii înşişi să fie stăpâniţi.
Cu siguranţă, Şcoala de la Frankfurt a captat în tematizările ei ceea ce a afectat cel mai mult destinul individului în societăţile avansate ale ultimului secol şi, prin implicaţie, în alte societăţi. Unele dintre interpretările ei au intrat deja în cultura generală a noilor generaţii. Abordarea multor teme ale vieţii umanităţii actuale, începând cu libertăţile, dreptatea, justiţia, creativitatea, a fost iniţiată în cadrul şcolii.
Ca orice abordare, şi abordarea Şcolii de la Frankfurt are concurenţi, poate suscita discuţii şi a trebuit să fie modificată. Această abordare a fost însă mereu una organizată, dar principial deschisă spre învăţare din noi experienţe.Anticiparea cea mai profundă a Şcolii de la Frankfurt a fost aceea că o dezumanizare a vieţii va marca deceniile ce urmează şi va crea dificultăţi câtă vreme rezolvarea generală – un umanism deschis la realităţile lumii şi o democratizare ce permite persoanei conştiente de irepetabilitatea vieţii să se manifeste – va fi atacată, falsificată sau, oricum, evitată. Şcoala a argumentat că, oricâte expediente se vor găsi, nu există soluţie în sistemele ce cresc în complexitate ale timpurilor noastre în afara democraţiei mature.
Tinerii reuniţi la înfiinţarea Institutului de Cercetare Socială de pe lângă Universitatea din Frankfurt am Main, din 1932 încoace, în care a luat startul Şcoala de la Frankfurt, aveau diferite ascendenţe. Unii, precum Max Horkheimer, în pesimismul metafizic al lui Schopenhauer, alţii, asemenea lui Theodor W. Adorno, în Kierkegaard şi Hegel. Unii, cum era Herbert Marcuse, descindeau din mediul neohegelianismului şi al fenomenologiei lui Heidegger, alţii, ca Walter Benjamin, din cercurile neokantienilor. Erich Fromm venea din mediul psihanalizei lui Freud. Unii, ca Franz Neumann şi Otto Kirchheimer, veneau din cercul lui Carl Schmitt. Toţi veneau din şcoli filosofice sau de ştiinţe sociale (istorie, economie, drept, psihologie, antropologie etc.) de primplan ale lumii de atunci, în care Germania şi Europa mai conduceau elaborarea de viziuni.
În timp, Şcoala de la Frankfurt este reprezentată, cu scrieri competitive la cel mai înalt nivel al culturii universale, de trei generaţii. Prima a fost reunită în jurul lui Max Horkheimer, a doua l-a avut pe Jürgen Habermas ca vârf de rezonanţă mondială, a treia are în Axel Honneth exponentul de notorietate. Focusul teoretic s-a schimbat – de la „critica economiei politice”, la „critica rațiunii instrumentale”, al primei generații, la „teoria comunicării nedistorsionate”, a celei de la doua, și la „teoria recunoașterii”, din scrierile celei de a treia. Discipolii sunt, fireşte, tot mai mulţi şi răspândiţi azi pe glob, unii adoptând noi formule.
Cei care au fondat şcoala şi au format la începutul anilor treizeci prima ei generaţie s-au întâlnit în intenţia de a cerceta destinul individului în modernitatea ce intra în crize. Ei aveau o vastă cultură, începând cu o temeinică cultură ştiinţifică. În condiţiile crizei zdruncinătoare a timpului, ei aveau şi convingerea importanţei operei lui Marx ca bază a teoriei societăţii moderne, fără să facă dogmă din această idee şi din opera însăşi. Exponenţii şcolii nu au agreat comunismul, dar au participat la valorificarea teoriei înstrăinării, şi a teoriei reificării. Ei s-au opus leninismului, interpretării economiste a marxismului şi stângismelor timpului în numele primordialităţii democraţiei. Școala a discutat „materialismul istoric”, dar nu a înţeles niciodată dogma fixată de Engels și urmașii săi, ca „materialism dialectic şi istoric”, ce stârnise reacţia lui Marx, care spunea că în acest înţeles el nu este „marxist”.
Școala a arătat, în premieră că în filosofia demnă de respect discuţia începe cu cunoaşterea efectivă a realităţii şi a concepţiilor inevitabil diverse și că Marx nu este de ajuns. Ţinta Şcolii de la Frankfurt nu a fost niciodată urmarea unei tradiţii de gândire consacrate ori a unui autor sau altul. Şcoala nu a fost niciodată simplu epigon. Ţinta ei a fost lămurirea asupra vieţii trăite de oameni. Şcoala de la Frankfurt a argumentat constant convingerea că umanitatea a intrat într-o situaţie istorică nouă, ce reclamă o filosofie nouă.
Devreme, Şcoala de la Frankfurt a fost luată la ţintă de autorităţile naziste care preluau puterea în Germania. Constrânsă la emigraţie, ea a poposit pentru scurt timp în Elveţia, după aceea la Paris şi Londra, unde a făcut repede discipoli, pentru a se stabili apoi în SUA, unde audienţa ei a devenit şi mai largă. Unii dintre membrii ei au devenit profesori în universităţi americane sau funcţionari în administraţie, câţiva au lucrat în serviciile secrete ale SUA alocate analizei situaţiei din Europa. Spre sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, Max Horkheimer a lucrat la întocmirea raportului privind viaţa intelectuală din Germania în timpul lui Hitler, care avea să fie pus în aplicare ca bază în politica denazificării.
De la apariţia ei, Şcoala de la Frankfurt a avut soarta înnoitorilor. Membrilor ei nu le putea fi contestată înalta calificare şi nimeni nu a contestato. Dar se ataca, adesea fără examinare precisă şi deformându-se ceea ce spuneau.
Atacurile la adresa Şcolii de la Frankfurt au venit de la început şi fiindcă marea parte a membrilor ei din prima generaţie erau evrei – majoritatea din familii prospere ale Germaniei de după emanciparea evreilor în statul german. Toţi erau împinşi însă la solidarizare, odată cu atacurile antisemite declanşate de Hitler.
Toţi membrii Şcolii de la Frankfurt erau integraţi culturii germane şi s-au înţeles drept germani. Niciunul nu a denunţat vreodată ascendenţa sa în cultura germană. Precum în alte cazuri din epocă, nazismul i-a constrâns să-şi asume că sunt de fapt evrei.
În anii treizeci, germanilor de provenienţă evreiască le era tot mai limpede că societatea germană îi marginalizează şi îi persecută. Astfel că exponenţii Şcolii de la Frankfurt au fost deosebit de sensibili la condiţia proletarului în societatea modernă.
În timp, tot mai mulţi intelectuali cu origini neevreieşti – Habermas este doar cel mai celebru – au aderat la analizele şi vederile şcolii, încât ea a devenit un bun al culturii universale. Şcoala de la Frankfurt a elaborat o filosofie reprezentativă a modernităţii, care a ştiut să valorifice cel mai convingător osmoza germano-evreiască din tradiţiile impunătoarei culturi a Germaniei. Şi care a fost capabilă să dea sinteze de referinţă cu proteica ascensiune a Americii.
De la formarea ei, în anii treizeci, şcoala a înregistrat mii şi mii de aderenţi, din diferite naţiuni şi comunităţi etnice. Ca urmare, oarecum inevitabil, au apărut diferenţieri, încât, dincolo de un mănunchi de opţiuni fundamentale, nu poţi atribui şcolii în întregime ceea ce a susţinut cineva aflat, totuşi, undeva la marginea ei. Cum se petrec azi lucrurile, când unii nu au citit vreo carte a lui Horkheimer, Pollock, Adorno, Benjamin, Marcuse, Habermas, Honneth, dar vorbesc dezinvolt despre Şcoala de la Frankfurt! Evident, în joc nu-i doar eroarea pars pro toto, ci şi meteahna vorbirii fără citit, de care s-a umplut viaţa de azi.
Una dintre sursele de confuzii este şi felul nou de înţelegere şi practicare a filosofării adus de Şcoala de la Frankfurt. În filosofia secolului al XX-lea, felurile caracteristice de filosofare au fost: „diamatul” şi „histomatul”, care au aplicat scheme de interpretare preluate dogmatic din Marx şi Engels; filosofarea asupra semnificaţiei acţionale a cunoştinţelor, iniţiată de Charles S. Peirce; filosofarea asupra sensului cunoştinţelor, iniţiată de Edmund Husserl; filosofarea asupra prealabilului existenţial al cunoaşterii creată de Martin Heidegger; neoromantismul critic al lui Oswald Spengler; filosofarea ce reafirmă neotomismul pe fond existenţial şi eclesial a lui Romano Guardini; filosofarea asupra cunoaşterii pozitive, experimentale, iniţiată de Moritz Schlick şi reprezentată de Rudolf Carnap; filosofarea asupra condiţiilor de validare a teoriilor ştiinţifice, lansată de Karl Popper.
Şcoala de la Frankfurt se inserează în acest şir cu relansarea la un nivel nou, sincronizat, a trei teme: tema criticii cunoaşterii, tema libertăţii şi tema reificării. Particularitatea concepţiei şcolii a fost examinarea factualităţii istorice a valorii libertate a persoanei din perspectiva hegeliană a totalităţii. Odată cu Școala de la Frankfurt filosofarea nu a mai rămas exerciţiu reflexiv în sine, ci a intrat în materia dificilă a realităţii”.
Volumul Școala de la Frankfurt în fața istoriei examinează concepția celor trei generații ce reprezintă Școala de la Frankfurt și pune cititorul, prin comentariul a 45 de cărți de rezonanță universală ale reprezentanților școlii, în situația de a le cunoaște nemijlocit conținutul. Totodată, se evocă impactul școlii asupra analizelor de azi ale societății și asupra reformelor democratice – analize ce l-au avut în față pe Vaclav Havel. Volumul se încheie cu expunerea liniilor majore ale filosofiei lui Andrei Marga, „pragmatismul reflexiv”.
Școala de la Frankfurt =Frankfurter Schule-școală de teorie și filozofie socială asociată în parte cu Institutul de Cercetări Sociale al Universității Goethe din Frankfurt, înființată în timpul perioadei interbelice, formată din dizidenți neo-marxiști neconfortabili cu sistemele capitaliste, fasciste sau comuniste existente la acea data.
Subversiv prin natură sa, Institutul este o agregare a forțelor ‘intelighenției internaționaliste iudeo- socialiste, care înțeleg că lupta cu frontul occidental, eșuată fiind sub raport militar după 1919, trebuie purtată NU de un proletariat revoluționar clasic-model bolșevic, a cărei „ridicare” este de altfel problematica sub raport social și politic, ci de o avangardă „științifică” ce prin demersuri persuasive asumă o conducere „iluminată” spre comunizarea statelor aflate sub influență.
modelul social transformist al Școalii de la Frankfurt este actualmente instaurat în majoritatea societăților occidentale, sub forma corectitudinii politice, ca dogmă a societăților democratice, care sunt pe cale să își piardă modelul identitar creștin și să se prefacă într-un tot comunizat supranațional, realizând astfel visul artizanilor săi a „societății fără clase”, dar și fără Dumnezeu, căci precum remarcă Fiodor Dostoievski, „omul fără țară e și fără Dumnezeu”
principalele personaje ale Scolii de la Frankfurt: Georg Luckacs (Löwinger György Bernát) a fost evreu, Herbert Marcuse (1898– 1979), cel ce a lucrat la Office of Strategic Services (OSS, predecesorul CIA) a fost evreu, Theodor W. Adorno (alias: Theodor Adorno-Wiesengrund, nascut Theodor Ludwig Wiesengrund) a avut tată evreu, Walter Bendix Schönflies Benjamin (1892– 1940) a fost evreu, Bertolt Brecht (Eugen Berthold Friedrich „Bertolt” Brecht, 1898– 1956) a fost evreu, Johanna „Hannah” Arendt (1906-1975)a fost evreică, Arnold Franz Walter Schoenberg (Schönberg, 1874–1951) a fost evreu, Karl Kraus (1874–1936), cel numit de evreul Stefan Zweig (1881-1942) „maestrul ridicolului veninos” si nominalizat de trei ori la premiul Nobel pentru literatura, a fost evreu, Hanns Eisler (1898–1962), cel ce a compus imnul RDG, a avut tata evreu. Fratele sau a fost un ziarist comunist iar sora a fost lider al Partidului Comunist German, Otto Hans Adolf Gross (1877–1920), cel cu comunitatea Ascona, a fost evreu, Siegfried Kracauer (1889–1966), a fost evreu, Max Horkheimer (1895–1973), a fost evreu, etc.
De asemenea monografii este nevoie pentru a cunoaște cum se cugetă în lumea timpului nostru. Pe gândirea universală și pe gândirea din România. Excelentă inițiativa Editurii Meteor.
Minciuni, bade Margelatu. Copierea ta din articole de denigrare a unei școli de referință universală îți demască doar reaua credință și ignoranța. Dacă cineva este evreu nu înseamnă că nu poate avea dreptate. Antisemitismul tău, cunoscut, nu merită decît dispreț. Citește cărți înainte de a vorbi. În prezentarea volumului ai toate cele de trebuință, ca să înțelegi ceea ce te depășește. O examinare a unui curent în fața istoriei se face în lume și la școala lui Kant, și la cea a lui Hegel, și la cea a lui Marx, și la cea a lui Peirce sau Wittgenstein sau Heidegger. Spui simple enormități. Lukacs nu era în școală, nici Schonberg etc.. Școala nu a luptat cu Occidentul, ci cu minți mărginite ca a taȘcoala a gândit situația libertății individuale și a liberalismului. De aceea este studiată la Harvard, Chicago, Paris, Munchen, Tokyo, Sydney etc.. Corectitudinea politică actuală nu e de la școală. Școala este critică. Ateismul actual nu are legătură cu Școala. Membrii ei erau religioși. Horkheimer a spus că salvarea este religia. Minți, bade Margelatu, din ignoranță și proastă creștere. Cum îți spune și prezentarea volumlui: doar meteahna de a vorbi fără citit. Mi bine te ocupă de mersul trenurilor.
Puțin fundal, fundalului. Spre sfârșitul anului 1922 la inițiativa lui Lenin a fost organizată o întâlnire la Institutul Marx-Engels din Moscova pentru de a da un efect concret revoluției cultural-marxiste. Printre cei prezenți s-au numărat Lukacs (un aristocrat maghiar comunist, fiu de bancher; un bun teoretician marxist care a dezvoltat ideea pansexualismului freudian) Munzenberg (a cărui soluție a fost criticismul distructiv al valorilor) „A fost”, a spus Ralph de Toledano (1916-2007), autor conservator și co-fondatorul al „National Review”, o întâlnire „poate mai dăunătoare civilizației occidentale decât însăși Revoluția bolșevică”. Lenin a murit în 1924. In acel moment, Stalin începea să-i privească pe Munzenberg, pe Lukacs și pe cei ca ei, ca „revizioniști”. În iunie 1940, Münzenberg a fugit în sudul Franței, unde, la ordinul lui Stalin, o echipă NKVD l-a prins și l-a spânzurat de un copac. În vara anului 1924, la al 5-lea Congres al Kominternului, Lukacs s-a mutat în Germania, unde a prezidat prima întâlnire a unui grup de sociologi de orientare comunistă, adunare care urma să ducă la întemeierea Şcolii de la Frankfurt. Scriind în 1992 în revista Fidelio, [The Frankfurt School and Political Correctness] Michael Minnicino a observat cum moștenitorii lui Marcuse și Adorno domina complet universitățile, „învățându-și propriii studenți să înlocuiască rațiunea cu exerciții rituale „corecte din punct de vedere politic”. Există foarte puține cărți teoretice despre arte, litere sau limbă publicate astăzi în SUA sau Europa, care nu își recunosc deschis datoria față de Școala din Frankfurt. Vânătorile de vrăjitoare din campusurile contemporane este implementarea conceptului lui Marcuse de „toleranță represivă” – „toleranță pentru mișcările din stânga, dar intoleranță pentru mișcările din dreapta”
Cum să fie, zisule Margelatu (ar fi mai bine Măcelaru), cum să fie antiOccident o școală ai cărei exponenți au fost consultanți ai guvernului SUA, inclusiv la înființarea CIA? Cum să fie cînd șeful ei, Horkheimer, a fost readus în Germania de cancelarul Adenauer și numit rector? Vorbești prostii, nene. Neștiință de carte completată cu proasta educație! Școala a criticat degradarea libertăților, care se vede că matale, fiind incult, îți place. Să discutăm concepțiile, dar să ne uităm și la noi înșine, biet impostor!
cititi-t„Școala de la Frankfurt”: de la distrugerea moralității la „corectitudinea politică”:))))))
‘lenesul la toate zice ca nu poate ‘
Asta cu corectitudinea politică a școlii de la Frankfurt e o gogoașă pentru inși fără lecturi. O școală care consideră că misiunea cugetării este critica situațiilor și justificărilor nu poate fi corectitudine politică. Este inversul acesteia. Tot felul de impostori, ca acest Margelatu, copiază de pe siteuri prostii și le dau ca și concluzii. Obicei deja infect, căci nu se înțelege că și wikipedia e scrisă prin contribuții ale oricui. Contribuții de ignoranți și manipulatori nu sunt excluse. Corectitudinea politică vine din cu totul alt loc, amărît ignorant!
Scoala a avut o concepție liberală despre lume. Să nu confundăm ce spun despre ea cei care nu agreează un liberalism sănătos. Colpotrtorii manipulează. mai bine să citim cărțile școlii de la frankfurt și apopi să gîndim orice. Fără gîndire, doar cu parul, nu merge. Sau merge la proști.
Chestiunea cu Lenin, Lukacs ca precursori este complet falsă. Școala vine pe o concepție Schopenhauer, Kierkegaard, Hegel, tînărul Marx, Freud. nicidecum pe Lenin, Lukacs etc. Vă că se falsifică citate din Zweig, Kraus etc. Falsificarea – arma prostului, se știe!
De ce nu citiți, băieți de mingi de cîrpe, măcar ce este tradus în România? De ce nu citiți generația Habermas și generația Honneth a școlii?
Se vede că nu stăpînești noțiuni simple, Margelatu. Distrugerea moralității este un clișeu de atac al inșilor incapabili să cugete. Vezi că s-au tradus în Româniavolumele Minima Moralia, al lui Adorno, și mi Morala comunicativă a lui Habermas. Honneth a fost la Timișoara și București, ca invitat.Înțeleg că nu înțelegi, dar prostia e prostie. E adevăra că nu te doare!
Mesianismul secular al Scolii propune o munca centrată pe condițiile instituționale care permit schimbarea socială.
“Revoluția nu se va întâmpla cu arme, ci se va întâmpla treptat, an de an, generație după generație. Ne vom infiltra treptat în instituțiile lor de învățământ și birourile lor politice, transformându-le încet în entități marxiste pe măsură ce ne îndreptăm către egalitarismul universal”. Max Horkheimer, unul din liderii evrei ai Scolii.
“Socialismul este tocmai religia care trebuie să copleșească creștinismul. … În noua ordine, socialismul va triumfa prin captarea mai întâi a culturii, prin infiltrarea în școli, universități, biserici și mass-media, prin transformarea conștiinței societății”. Antonio Gramsci, filosof neo-marxist și membru fondator al Partidului Comunist Italian.
cei care vor informatia ar trebui sa citeasca si postarea ‘Margelatu III’nu crezi,mai cenzura ?ai pierdut postarea..
„Școala” recomandă, printre altele:
1. Crearea infracţiunii de „rasism”;
2. Continua schimbare pentru a crea confuzie generală;
3. Învățarea copiilor în cadru didactic a aspectelor ce țin de sex şi homosexualitate;
4. Subminare autorității şcolilor şi a profesorilor;
5. Imigraţia intensă cu scopul de a distruge identitatea națională;
6. Promovarea consumului excesiv de alcool;
7. Golirea bisericilor;
8. Un sistem juridic nesigur, duplicitar față de victimelor infracţiunilor;
9. Dependenţa de stat și de alocațiile de stat;
10. Controlul şi amuţirea mass-media;
11. Încurajarea distrugerii familiei.
(După studiul «The Frankfurt School: Conspiracy to corrupt» al lui Timothy Matthews)
Nici o şcoală din lume, nici o academie, nici o filozofie şi nici un curent ştiințific, cultural, social, politic sau ideologic nu au putut cuprinde în scrierile şi acțiunile lor, viața în esențele ei iar efectul pe care l-au produs a fost întotdeauna opus celui scontat: Denaturarea vieții de la dimensiunile ei. Astfel se şi explică faptul că au existat şi există atât de multe utopii. Asemeni jocului de şah unde cel mai bun sau mai puternic jucător, complică cât mai mult posibil jocul pentru a învinge, şi în filozofie sau alte ştiințe, cel care complică „jocurile”, va fi întotdeauna cel care va câştiga, neavând niciodată interesul de a le simplifica. Este adevărat că nu am un nivel de cunoştințe filozofice comparabil cu al multora dintre cei care susțin sau promovează valorile acestei şcoli însă, mărturisesc sincer că nici nu îmi doresc. Nu am încredere în ea şi în scopurile ei. Fiecare este liber să creadă ce vrea şi să trăiască cum vrea sau cum poate. Aceasta este filozofia care nu necesită nici o altă filozofie. Restul este propagandă pentru a adormi vigilența mulțimilor.
În cadrul Școlii de la Frankfurt s-au pus bazele distrugerii programatice a Occidentului, de la credință la artă și cultură.
Theodor Adorno, de exemplu, cel de la care Andrei Pleșu a plagiat cu nesimțire titlul cărții «Minima Moralia», a pus la punct un plan de pervertire a muzicii, care trebuia să fie – cum a și ajuns azi – fără linie melodică, fără tonuri, „pentru că numai muzica urâtă ne spune adevărul despre urâțenia existenței noastre mizerabile”. Walter Benjamin, unul dintre idolii populari ai „Școlii”, a susținut eliminarea bucuriei din artă. Scopul artei este să exprime pesimismul pentru că „a organiza pesimismul nu înseamnă altceva decât a expulza metafora moralității din politică”, se arata într-un studiu asupra subiectului, din 1993, intitulat «The Evil Philsophy Behind Political Correctness».
Cea mai importantă realizare a Şcolii consistă în conştientizarea faptului că monstruoasele lor teorii pot deveni dominante în cultură, că rezultat al schimbărilor din societate, aduse de, ceea ce Benjamin a numit „era reproducerii mecanice a artei”.
Sursa:
Noua eră „întunecată”. Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică”de Michael Minnicino (I şi II) Traducere şi preambul de Mircea Tănase după ediția iarnă, 1992 a „FIDELIO Magazin
Sa mai spuna cineva ca la Cotidianul nu se fac DISCRIMINARI IDEOLOGICE MARXISTOID/BOLSEVICOIDE, daca dupa ce la articolul lui Nea Cornel cu „Manechinul…” mi-a fost dimineata publicat in sfarsit un comentariu reprodus partial, blocat in mod repetat ieri, azi la 10:30 mi-a fost din nou blocat, aici, comentariul postat imediat dupa MarGealatul in dublu exemplar si alatrinezul „cititor constant”, tot in dublu, adica si ca „cititor cunoscator”…
ANTISEMITUL/CARE URASTE ATAVIC EVREII MarGealatul, o CLONA ORDINARA din HAITELE reunite ale Secu forumului conduse de Cpt core/ Core, a putut dejecta in dublu RASTALMACIND cu REALITATEA din „Istorie” preluata din internet, in timp ce mie care INFATISEZ CORECT aceasta REALITATE a IMPLICARII ILEGALILOR Comintern sub bagheta CRIMINALULUI CONTRA UMANITATII Lenin, mi se blocheaza comentariul!!!
@Daiana: eu sunt nepoata Eunicia ,nu tu, o (editat)
Școala din Frankfurt pare să fie ca un alt think tank Big Illuminati. Principiile Școlii sunt în concordanță cu ideologii false și dogme precum alopatia, ateismul, autoritarismul, comunismul, darwinismul, educația pentru sclavie, fascismul, feminismul, încălzirea globală, multiculturalismul sau sionismul.
Un exemplu despre modul lor de gândire, din partea Manipulatorului Stiințific a Realității noastre, Mister Bertrand Russell din cartea „The Scientific Outlook”
„Educația într-o societate științifică poate fi, cred, cel mai bine concepută după analogia educației oferite de iezuiți. Iezuiții au oferit un fel de educație pentru băieții care urmau să devină oameni obișnuiți și alta pentru cei care ar trebui să devină membri ai Society of Jesus. În același mod, conducătorii științifici vor oferi un fel de educație pentru bărbații și femeile obișnuite și alt fel pentru cei care urmează să devină deținători ai puterii științifice. Se așteaptă ca bărbații și femeile obișnuite să fii docili, harnici, punctuali, nepăsători și mulțumiti. Dintre aceste calități probabil mulțumirea va fi considerată cea mai importantă. Pentru a o produce, vor fi aduse în joc toate cercetările psihanalizei, comportamentului și biochimiei umane.”
Să nu spuneți că nu vă sună asta familiar si că nu vă confruntați permanent cu rezultatul educației intermediate de diferite scoli, rezultat întrupat în acest om nou. obișnuit
Andrei Marga nu se dezminte , rămâne ideologul de serviciu , oricând pregătit.
va imaginati cat dispretuieste germanistul Marga poporul roman
Ce bine era dacă nu era! Școala de la Frankfurt, la ea ma refer! Apropo, Obama la ce „scoala” a fost format? Ce se intampla în universitățile și societatea americana, canadiana și chiar si in cea vesteuropeana, sunt consecințe ale cărei „scoli”? A ajuns și la Cluj, la Babeș Bolyai deja! Rector format la matură prin universități americane, …
prostia … : Poate uraste germanistul Marga poporul roman , dar duce o viata de boier , de huzur , din munca acestui popor rabdator ! Nu refuza nimic ! Chiar si pt. valul de carti pe care le semneaza , tot poporul roman munceste , el taie copacii , el face hirtie , el le tipareste !
O carte documentată complet, cu profunzimea înțelegerii filosofice, sociologice și juridice – cartea Școala de la Frankfurt în fața istoriei. Trăiți din minciuni, Margelatu Măcelarul, Baba Cloanța, Prostul îngropat de prostie, Ideologul decrepit. Nu ați putut da un citat, măcar unul! din scrierile școlii. Doar clișee de propagandă ieftină și minciuni privind istoria. Școala a susținut libertățile și drepturile omului în împrejurări dificile. Vaclav Havel știa despre ce este vorba cînd a făcut din scrierile Școlii bază de acțiune. Naziștii atacau cu aceleași aberații, ca voi, Școala. Vi se văd, bieți impostori, tresele ignoranței! N-ar fi rău pentru voi să citiți măcar cele traduse în românește din Adorno, Marcuse, Habermas, Fromm. Fiind de nivelul unui idiot consacrat, inepția cu germanistul urăște se dezminte singură. În Ungaria traduceri din Școală sunt mult mai multe, idem din Polonia, Cehia, Slovenia, Croația, etc. Bănuim că nu-i socotiți că urăsc concetățenii pe cei care cunosc oprele școlii și le traduc. Aveți ocazia să vă ispășiți de păcate – cartea profesorului Marga vă oferă rezumatul a 45 de volume de referință mondială din scrierile Școlii. Vă ajută să vă dumiriți după baia de prostie în care vă scăldați.
@Moshe Dayana; esti in masoneria feminina sau esti aiurea travesti,Hoandra?
carte doctă, puternică, de valoare pe un subiect delicat. Am citit-o deja și știu anvergura ei.Pe de altă parte, într-adevăr, bună probă de prostie mai sus, a acestor Margelatu, Baba, Prostul, Ideologul! Să nu citești e scuzabil, căci nu se poate citi totul. Dar să debitezi zglobiu minciuni elementare e blamabil. Nimic din ce susțin acești impostori nu nu stă în picioare. Dar nu ei ne preocupă, ci nivelul jos la care s-a ajuns. Puține traduceri din filosofia contemporană, și acelea necitite, puține cunoștințe ce să asigure înțelegerea textelor, vulgarități câte vrei și nu vrei. Nici măcar în Ucraina și Albania nu s-a ajuns aici privind Școala de la Frankfurt. Se vede că libertatea funciară a individului nu interesează. Dar se folosesc aserțiunile nazismului împotriva Școlii. Absolut stupid!
Ah, încă o zi frumoasă, încă o ocazie cu care niște extremiști de dreapta pretinde că din cauza Școlii de la Frankfurt există extrema dreaptă, extrema stângă, feminismul și toate celelalte isme incomode sau pretins incomode. Tot din cauza frankfurtienilor cică muzica ar fi ajuns „fără linie melodică, fără tonuri” (huh?). Ceea ce este evident absurd, Adorno nu era de acord cu muzica pop a epocii sale, darămite să fi fost de acord cu cea de azi, care oricum nu e lipsită cu totul de linie melodică, e doar simplificată și reciclată.
Pretind* că
multumim lui Teodor,Daiana,Charlie,Gelu,ProAdevăr,cititor cunoscator pentru alaasa pretuire si respect pentru ultima capodopera a domnului Marga,exceptionala’Gara de la Frankfurt’gara,pardon,scoala care propavaduieste Cultural Marxism si bolsevismul in lume
Clișee de prost, Familie de escrocași și vulgarități! Bolșevismul, cultural marxism, corectitudine politică etc. sunt pentru inși fără lecturi, cunoștințe, fără bună creștere. Cum să fii acestea, cînd Școala s-a opus, cu cărți, fiecăreia? Prostii de infantili! Adevărul este că Școala de la Frankfurt se studiază în orice universitate de referință din lume: Paris, Londra, Madrid, Roma, Harvard, San Diego, Rio de Janeiro, Stanford, etc. Nu sunteți obligați să cunoașteți Școala de la Frankfurt, loazelor! Lăsați că sunt interesați tinerii americani, germani, francezi și alții. Cartea foarte bine elaborată, Școala de la Frankfurt în fața istoriei, v-a rezumat zeci de scrieri ce se studiază oriunde în lume. Să nu citiți, loazelor! Ocupați-vă de măscării! Studiază Școala de la Frankfurt tinerii polonezi, cehi, maghiari, albanezi, sîrbi etc. Da, Vaclav Havel a făcut din scrierile Școlii reper. Nu cumva să vă contaminați de Havel, de democrație și bună creștere, biete loaze!
„Şcoala de la Frankfurt” e ca si MAFIA
doar o „GLADIO” prin care cei care-au invins in WW2 au incercat sa-si asigure in filosophic dainuirea !
daca MAFIA era pentru finantarea GLADIO
GLADIO era pentru blocarea armata a unei insurectii comunistoid anti-americane (vezi FRANTA si anti-americanismul lui DE GAULLE al epocii scolii din Frankfurt!)
„Şcoala de la Frankfurt” … a fost ce americanii (in timpul ala sordid) au scos ca „cultura”
pentru a stavilii prin asemanare dialectica
comunsimul rusilor !
„Şcoala de la Frankfurt” … precizez ca mega-destept din motive IQ-genetice …
mai e doar o absurda religie fara enoriasi azi !
NEO_MARXISMUL e pentru un cunoscator inteligent si CRITIC(!) al marxismului iudeo-marxist primordial,
doar o caricatura construita pentru a face lehamite de realitatea-simtita care contrazice pana la durere … ideologia imperialista(?)
yankeie actuala !
USA azi = DEMAGOGIE PURA ! 😐
QUO VADIS USA … acum stapanita temporar (si vizibil-prost) de … IUDEI ?
SE MONDIAL VEDE 🙁 ! AZI ! 😐
„NINGE PE FED!” … toate bancile mari in USA-UE au cazut TESTUL-DE-STRESS! 🙁 🙁 🙁 !
„„NINGE PE FED!” … toate bancile mari in USA-UE au cazut TESTUL-DE-STRESS! 🙁 🙁 🙁 !”
___________________
De unde sti tu de-astea … nene ! 😮 😮 😮
[oricum esti foarte straniu si-n putinul si imbaxitul pe care-l probabil, acoolizat 🙁 scri 😀 ! Genialitatea-ti razbate oricum ❤️ ! Un margaritar in troaca porcilor … tot margaritar ramane ! Un rahat pe batz insa nu va deveni vesnic o … acadea ! 🙁 GENELE conteaza ! ]
O carte solidă, bazată pe parcurgerea completă a operei analizate, cu asocieri cu științele, filosofia, arta, religia de azi. Într-adevăr, Școala de la Frankfurt a dat opere de referință ale secolelor XX și XXI. Horkheimer, Adorno, Marcuse, Habermas sunt, alături de Heidegger, Dewey, Wittgenstein, printre cei mai mari filosofi ai timpului. Că unii confundă filosofia cu folosirea sau atacarea ei propagandistică este știut.Este însă noroc că adevărul și dreptatea privind filosofia nu intră pe mâna ignoranților. Că ignoranții de mai sus repetă reacțiile lui Hitler la adresa primei generații a Școlii nu ne miră. Nazismul circulă.
Zarvă mare la proști, care nu se ostenesc să citească ce spune în scrieri Școala de la Frankfurt, dar dau cu bîta. În prima generație Școala a criticat exploatarea și manipularea oamenilor și a respins hitlerismul și stalinismul. Nu vă plac acestea – critica și respingerea dictaturii – loazelor? În a doua generație Școala a spus simplu: o societate normală este una cu democrație, în care fiecare om și argument contează, și a respins socialismul din Răsărit. Nu vă place democrația? Cu generația a treia Școala a pus problema recunoașterii fiecăruia ca cetățean și ca om. Nu vă plac aceste valori?
„Teodor spune:
13 DEC. 2023 LA 17:14”
TEORIA EPICICLELOR a fost o teorie mai reala decat cea a „SCOLII DIN FRANKFURT”
Ti-o spune un iudeu-roman ! Deageaba citeti o carte DACA … NU TE DUCE CAPUL ! 🙁 [IQ=?]
🙂
trebuie sa stiti,cand auziti sau cititi despre Political correctness ,e scutul marxistilor in blana de oaie de astazi,din care Marga Internationalistul,face parte
Termenul de corectitudine politică a apărut pentru prima dată în vocabularul marxist-leninist după Revoluția Rusă din 1917. La acea vreme, era folosit pentru a descrie respectarea strictă a politicilor și principiilor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Herbert Kohl, educator american,arata în 1992,că un număr de ‘neoconservatori’de circumstanta care au promovat folosirea termenului „corect politic” la începutul anilor 1990 erau foști membri ai Partidului Comunist și, ca urmare, familiarizați cu utilizarea expresiei în marxism. El a susținut că, făcând acest lucru, au intenționat „să insinueze că ideile democratice egalitare sunt de fapt autoritare, ortodoxe și influențate de comuniști, atunci când se opun dreptului oamenilor de a fi rasiști, sexisti și homofobi”
pericolul este ca astfel de oameni, fosti profesori de marxism,se erijeaza azi in parintii patriei,insinuindu-se in cugetul oamenilor slabi,gata sa puna botul la orice prostie,cum e ‘suveranismul’
Ar merita discuția privind Școala de la Frankfurt – moment cultural de importanță crucială în istoria recentă. Numai că diversiunea este la post, de dimineață până seara. Acest nimeni în drum, Prost îngropat de propria prostie, încurcă datele istorice. Corectitudinea politică veche era a bunicilor voștri. Marxismul a ieșit din scenă odată cu Solidarnost, în anii 1980.Corectitudinea politică de astăzi este neoliberală. Profesorul Marga a predat totdeauna Istoria filosofiei contemporane și Logica generală. Minți în tot ce spui, simplă lichea! Scrierile dînsului au lansat tematica suveranismului actual, la nivelul teoriei relațiilor internaționale, filosofiei și sociologiei.Citește cărțile Explorări în actualitate (1992), Die kulturelle Wende (2005), România actuală (2009), Guvernanța (2014),Identitatea națională și modernitate (2018). Asta cu internaționalismul este falsă, ca tot ce are Prostul în cap. Bine se zice că acum atacă comunismul cei care sunt cu el, atacă Rusia cei care sunt cu ea, atacă internaționalismul cei care nu știu altceva, iar suveranismul îl atacă Proști îngropați de propria prostie. Concepția profesorului este sistematică, proprie, în cărți recunoscute internațional. Se pot citi, de pildă, The Destiny of Europe (2011), Realitate și compexitate (2022) etc. Dacă cumva se știe citi.
SUVERANISMUL .. e doar atunci o prostie cand vrei „LEBENSRAUM” („SPATIU-VITAL”)
cand nu ai decat pretentii firesti e … NATIONALISM !
Sunt americanii nationalisti , sunt francezii francophili ? 😛
MDA !
Am cumpărat cartea Școala de la Frankfurt în fața istoriei la Târgul de carte și am citit-o. La noi puțini au citit filosofie contemporană. Se și vede ușor și la aceste Comentarii. Este excelentă ideea cărții de a rezuma 45 de cărți în prezentări.În acest fel poate că se va știi ce a spus și spune această Școală.Nu ar trebui dată importanță la ignoranți precum Prostul îngropat de prostie, de mai sus. Ignoranții pe limba lor pier. Important este că România, cu această carte, procedează la o actualizare a ideilor. Sunt prea puține traducerile, iar în reviste se dezbate infim ceea ce este important. Oricum, sunt de felicitat editura și autorul
Biet Prost îngropat de prostie, vezi că nu stăpînești nici cele mai simple noțiuni. Ții oamenii de vorbă avînd gol în cap. Pune-te pe citit și cugetat, că te prinde seara. Ți-a spus cineva că se leagă acum de comunism inși care pricep doar comunismul, cum se vede la tine, atacă Rusia inși care nu sunt la nivelul acesteia, cum ești. Eu îți repet doar că Școala de la Frankfurt a pus, odată cu fondatorii, temele libertății și umanismului, în opoziție cu Stalin și Hitler. A doua generație s-a opus socialismului din Europa răsăriteană și a creat teoria comunicării în societate. A treia generație, de care ține, biografic, și autorul articolului, a creat teoria recunoașterii fiecărei comunități și persoane. Te opui, biată loază, la aceste valori? Sau ești doar un ignorant dezlînat, care nu merită vreun cuvînt? Ceea ce confirmi cu fiece cuvînt.
Se poate învăța de la savanții din Frankfurt că libertatea persoanei este intangibilă, iar dreptatea ține de umanitate. Restul este evoluție în funcție de istorie. Numai proștii nu evoluează. Îi vezi și pe la Comentarii, mai spus, cu idei fixe, înguste, de nivel jos.Școala de la Frankfurt, cum foarte bine a observat domnul Andrei Marga, a început cu o observație simplă: odată cu monopolizarea economiei, dispare baza economică a libertății individuale. Thomas Jefferson a spus la fel. Școala a interogat continuu situația libertății individuale și a dreptății în societate. Căci libertatea nu se poate fără dreptate.
Observ cu regret cum specialişti peste specialişti se înghesuie cu fanatism să apere valorile excepționale ale acestei aşa-zise şcoli pe care eu prefer să o numesc doar curent de gândire sau opinie şi nimic mai mult. Aş spune chiar unul care conține foarte multe erori sau defecte. Cu astfel de curente ideologice sau filozofice, indiferent cum le numim, se instalează sau se poate instala încet dar sigur şi pe nebăgare de seamă, o epocă a sclavagismului modern. O epocă în care sclavii pot trăi atât de liberi încât vor crede că sunt, că pot spune sau face orice numai că aceasta nu va fi decât o iluzie. Iluzia libertății în care „stăpânii de sclavi” nu vor avea doar plantații ci vor deține tot. Absolut tot. Începând de la sclav la Dumnezeu, de la Pământ la Univers şi invers. Din acest motiv afirm că această aşa-zisă şcoală, este fie incapabilă să înțeleagă asta, fie este complice direct sau indirect al uneia dintre părți. Ştim foarte bine cine visa şi propăvăduia o lume fără de Dumnezeu iar ea este pe cale să se împlinească cu sau prin participarea „noastră” directă, nu fără de ea. Îşi poate imagina cineva vreodată cum ar putea fi o astfel de lume, când, avându-L încă pe Dumnezeu, ne aflăm totuşi atât de jos? Vă propun să facem doar un exercițiu de imaginație şi atât.
Vorbești din văgăuna propagandei, Escule. Un curent este mai mult decît o școală. Dar dacă tu vrei curent, fie! Școala de la Frankfurt este axată pe eliberarea de sclavie. Ea începe cu tema libertății individuale, pe care o vede periclitată odată cu economia modernă, apoi cu nazismul și stalinismul, mai târziu cu neoliberalismul și socialismul din Răsărit. Nici o altă școală nu a cheltuit mai multe energii pentru apărarea libertății individuale. Școala este a unui umanism modern. Citește ceva din scrierile școlii – de pildă Dialectica iluminismului (1947) sau Teoria estetică a lui Adorno sau Omul unidimensional al lui Marcuse, sau Schimbarea structurală a sferei publice. Citește cuprinzătoarea analiză din cartea Școala de la Frankfurt în fața istoriei, a domnului profesor Marga. Apoi spune ce vrei. Să mai și citim înainte de a vorbi, Escule! Și mai ales să cugetăm, căci a gîndi pare peste puteri!Altfel, vorbe de clacă ale propagandei pro sau contra umplu lumea.
” VORBESTI DIN VAGAUNA PROPAGANDEI , ESCULE . ” !!! Aceasta propozitie simpla spune multe despre individul care se ascunde dupa pseudo. profesor, diana , fabian , strasburg .
Stimate Domnule Profesor. După cum sper că ați observat deja, spre deosebire de dumneavoatră, eu nu sunt escu cu E mare ci ..escu. Pseudonimul ales vrea să spună că nu încerc şi nu caut să pun accentul pe persoana mea. Eu am puterea să recunosc că sunt irelevant în aceste comentarii în raport cu dumneavoastră sau cu oricare alt cititor care are un punct de vedere contrar. Dumneavoastră puteți?
Școala de la Frankfurt-cea mai nociva inventie bolsevica anticrestina, m-am informat.Institutul a fost fondat de cărturarul marxist Carl Grünberg evreu basarabean cetatean si roman în 1923 și finanțat inițial de un alt milionarul ‘marxist’iudeo-argentinianul , Felix Weil. Totuși, Școala de la Frankfurt este cunoscută pentru un anumit brand de teorie neo-marxistă axată pe cultură – o regândire a marxismului clasic .ce\
Frankfurt Schulle este extrem de nociva pentru umanitate o vuvuzea a devizei sionismului marxist’scoala-te tu,sa ma pun eu’
spionul Richard Sorge dintr-o familie de comunisti germani (Friedrich Sorge) a trecut pe acolo
Tot pe arătura inculturii, amărîți Ben Hur, escu și alte figurine! Nu ar fi mai bine pentru voi și cetățeni să vă informați cu acuratețe și apoi să grăiți? Savantul care a creat ambele, curentul neoliberal și pe cel marxist în economia de azi, era din Focșani.Ce e rău că așa profesor a fost? Marxismul trebuie cunoscut, apoi criticat. Altfel se spun idioțenii, cum faceți și voi. Sunt vreo cinci marxisme – habar nu aveți despre ce vorbiți! Școala de la Frankfurt a fost prima care a spus că marxismul nu mai face față istoriei. A dat teorii în consecință. Puteți voi da, nu teorii, că vă depășesc, ci o observație benignă? Nu ar fi cazul să vă uitați la voi, lătrătoare la vînt? Comunism este altceva decît crezi biet, plagiator de prostii Ben Sur! Luați-vă o oglindă, ignoranților, înainte de a pune mâna pe clape!
Mergeți, mă băieți de curățat vase și citiți ceva din Scoala de la Frankfurt! Ați citit vreodată două pagini din Adorno, Horkheimer, Fromm, Pollock, Benjamin, Neumann, Marcuse sau vorbiți ca ignoranți sadea, care ciripesc și ei prin fundul grădinii? Nu vă e rușine să vreți discuție cînd habar nu aveți? Cum să fie normală această cultură cu impostori fără lecturi?
Tataie , Scoala de la Frankfurt este proprietatea ta , mostenire de la ai batrini , ceva ? Nu are nimeni voie sa vorbeasca despre ea , ” dacit ” tu ( vorba unui mare ginditor din Teleorman ) ? Apropo , vezi ca se spune taste , nu clape . Si lasa mai tataie cititorii sa comenteze , pt. ca unii sunt deosebit de interesanti , de cultivati , de adecvati la realitate mai ales . Libera exprimare este si pt. ei , nu doar pt. tine . Nu mai abuza !
A exclude pe Dumnezeu din creație, este echivalent cu a exclude omul, oamenii, lucrurile, fenomenele, viața şi viețuitoarele din natura lor, din cauzele şi temeiurile care au condus şi conduc la formarea, manifestarea, existența şi existențialitatea lor. A arunca o privire rațională în sensul opus creației, începând din punctul, locul şi momentul în care te afli nu este deloc ieşit din comun. Trebuie doar să vrei, să poți şi să încerci. Până unde poți să ajungi cu mintea în această îndeletnicire perfect naturală ṣi legitimă, este altă discuție. Nimeni nu are nevoie de acordul sau aprobările nimănui. Eu am propus doar un exercițiu, un act voluntar în care există o frumusețe aparte. O taină şi o gingăşie zdrobitoare pe care nu poți să le percepi fără să simți că tinzi spre o dezintegrare aproape totală la capătul căreia te aşteaptă un Salvator în brațele căruia să vrei, să poți şi să încerci să… adormi.
Pesemne că din Văgăuna propagandei, ignoranții sadea nu ies decât tot cu propagandă. Le e acum în sînge mințirea despre oameni, în loc de comentarea de opinii. Șmecheria sare în ochi. Vă zbateți, strîmbe unelte ale întunericului, dar nu merge fără citit, cugetat, bună credință. Tot la sărăcia voastră bezmetică, a minții și a vieții, veți ajunge. Trăiți din ea, foarte bine! Dar ce căutați la comentarea cărților pe care vădit nu le-ați citit, ale unora dintre gânditorii vremii? Trebe ca românii să stea sub ignoranț și vătafi cu misiune? Ca orice școală majoră, Școala de la Frankfurt este un bun al umanității, cu merite și scăderi. Mai mult decât oricare alta, ea a propus critica luminată a realității ca atitudine. Critica deranjează totdeauna, dar în vreme ce în alte țări se discută cultivat, voi faceți din Comentarii loc de gunoaie ale minților sărace. Faceți-o, nenicilor, dar libertatea nu înseamnă a fi prost, cum o luați. By the way, nu sunt tataie, căci am sub patruzeci de ani. Fiți, însă, siguri că senilitatea voastră de necitiți și needucați se vede lesne.
Mai tataie , mai vagauna propagandei ( expresia ta!!! ) , ce ai tu cu ceilalti comentatori ? Ca tu esti tot un comentator , un postac . Tu aici traiesti , la comentarii . Te crezi dirigintele comentatorilor ? Nu mai scapa omul de tine ca de riie . AI un vocabular de 25 de cuvinte anacronice , batrinesti , dar esti inepuizabil .Auzi…filolog iesean !
Tu ce cauți la prezentarea de cărți de prim plan, ale unor profesioniști veritabili, Văgăuna propagandei ce te dai, evident fals, @filolog ieșean? Mai ales că nu ai nimic de spus decît niște măgării de infantil, de dimineață pînă seara, ca să împiedici discuții pe articole excelente. La popota usr doar asta vă învață? Minte de tataie, care te obsedează, care a dat în mintea copiilor. Și a uneltelor diversiunii.