O fustă prea scurtă

După ce am absolvit Facultatea de limbă şi literatură română nu puteam să vin în România căci era lacăt pe ţară, astfel încât am lucrat o perioadă în Anglia. Am avut o slujbă unde de prima zi mi s-a comunicat că am cercei prea mari. A doua zi mi s-a spus că fusta mea era prea scurtă. A treia zi nu m-am mai dus la muncă. Era clar că nu ne potriveam, eu şi compania.

Mi-a venit în minte povestioara aceasta ieri când am citit o ştire din presa internaţională despre o bancheră care a dat în judecată o bancă din New York pe motivul că ar fi fost concediată pentru că era prea atrăgătoare şi bărbaţii nu puteau să se concentreze la locul de munca.

Debrahlee Lorenzana, 33 de ani, mamă divorţată de orgine din Puerto Rico, a primit o explicaţie gen „din cauza formelor trupului tău, hainele distrag atenţia colegilor de sex masculin”. I s-a interzis să poarte fuste sau costume şi pulovere mulate pe gât. Pentru un european, răspunsul la aşa ceva este „Oh la la! Ce chestie haioasă şi ridicolă!”

Argumentele ei erau că este o femeie latină care-şi face manichiură, se coafează şi se bucură că Dumnezeu a înzestrat-o ca femeie. M-am uitat la pozele cu ea. Am văzut o femeie atrăgătoare, îmbrăcată decent, dar sexy, fără fuste prea scurte sau culori stridente. Ea nu s-a adaptat stilului american „corporate.” Americanca aceea”corporate” se îmbracă cu „power suits” în culori terne la locul de muncă şi vine la lucru cu adidaşi în picioare.

Eu cunosc o româncă ce lucrează în domeniul universitar. Ea e deşteaptă şi arată bine şi vestimentaţia ei reflectă asta. Însă colegele ei se îmbracă în hainele casual, genul acela care ar sta bine pe un bărbat. Ştiţi voi stilul. Colegele se uită la ea strâmb şi bărbaţii se comportă ca nişte copii în faţa ei. Marele ei avantaj însă este că este bine pregătită şi fără cusur din punct de vedere profesional, lucru de care nu sunt sigură în cazul Debrahlee Lorenzana.

Eu lucrez la o companie americană şi pot să vă spun că există în America o cultură pudică. Ciudat, dacă ne gândim că revistele Hustler şi Playboy s-au născut acolo, dar aceasta are legătură cu dreptul la libertatea de exprimare, un lucru sfânt acolo. Ţara e extrem de diversă şi complexă.

Poate într-o altă ţară în afară de America, Debrahlee Lorenzana era ţinta bărbaţilor de la birou şi ar fi devenit victima lor, mai ales că era vulnerabilă, divorţata cu copii. Însă acolo „sexual harassment” (hărţuire sexuală) e luat foarte în serios, şi nici un bărbat cu capul pe umeri nu şi-ar risca cariera şi reputaţia pentru o asemenea abatere, orcât de apetisantă era doamna Lorenzana. Cu feminitatea şi sexualitatea ei,era o fiinţă periculoasă şi colegii ei au recurs la o altă armă şi au dat-o afară.

Eu cred însă că nu hainele feminine sunt probleme adevărate în acest caz. Ce deranjează este atitudinea ei. Femeia aceasta arată că are o libertate personală şi se bucura să se exprime prin haine. „Care e problema?” era atitudinea ei, „I dont give a damn sau Je m’en fiche”. Acolo e bai. Nu se conforma nici cu codul vestimentar scris, nici cu cel nescris al băncii. Asta îi deranja pe bancheri. Pun pariu că unii bărbaţi mai relaxaţi la Banca Citibank se bucurau de prezenţa ei, şi unii bărbaţi gay, care ar fi fost atraşi plăcut de stilul ei, şi s-ar fi distrat şi mai mult pe seama bărbaţilor agitaţi de colega latină.

În România, Elena Udrea a avut aceleaşi probleme cu vestimentaţia ei ultracomentată, fuste, pantofi, părul, totul este analizat sub microscop. Aici nu mă refer la Elena Udrea ca politician, ci ca femeie şi felul în care se exprimă. Nu aţi văzut-o pe Elena Udrea recent? Părul strâns, machiaj discret, privirea serioasă, bluze negre, cuminţi? Arată aproape ca o tocilară. Cred că nu a renunţat la tocuri, că nu ar mai fie Elena Udrea.

Ce a greşit Debrahlee Lorenzana este domeniul unde a lucrat. Băncile, mai ales în America, sunt locuri de muncă conservatoare şi angajaţii trebuie să se conformeze. După incidentul cu compania din Anglia, unde mi s-a spus că am fustă prea scurtă, am optat pentru ziaristică, o altă profesie care poate fi considerată o ocupaţie „liberal arts”, o meserie unde codul vestimentar e mai relaxat.

Chiar dacă a fost concediată, cred că Debrahlee Lorenzana va găsi cu uşurinţă o altă ocupaţie dacă vrea, cu faima ei internaţională. Poate o ocupaţie care i se potriveşte mai bine, unde nu va fi forţată să poarte o fustă până la mijlocul gambei, coşmarul (şi al meu) vestimentar.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.