O președinție istorică

”Americanii știu ca, într-o lume în care alții caută să cucerească și  să domine, țara noastră trebuie să fie puternică material și spiritual. De aceea Statele Unite își apără ferm tradițiile și obiceiurile care ne-au făcut să fim ceea ce suntem azi. La fel ca țara mea, fiecare națiune reprezentată aici își prețuiește istoria, cultura și moștenirea, pe care le apără și le celebrează,  iar acest lucru este o sursă unica de putere.

Lumea liberă trebuie să-și accepte fundamentul național. Nu trebuie să-l renege și nici să-l înlocuiască.

Uitându-mă pretutindeni pe aceasta minunată planetă, este ușor de observat un adevăr: dacă vrei libertate, mândrește-te cu țara ta. Daca vrei democrație, păstrează-ți suveranitatea. Dacă vrei pace, iubește-ți națiunea. Liderii înțelepți au pus mereu pe primul loc poporul și țara.

Viitorul nu aparține globaliștilor. Viitorul este al patrioților. Viitorul aparține națiunilor suverane și independente care își protejează cetățenii, își respectă vecinii și respectă diferențele care fac ca fiecare țară să fie deosebită și unică”, a spus președintele Donald Trump, în septembrie 2019, în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite.

Vor mai avea ecou cuvintele președintelui Trump după schimbarea de administrație din SUA. Nu, am putea spune, dacă este să ne uităm la membrii viitoarei administrații. Da, spune însă Pat Buchanan, pentru care președinția Trump a fost una istorică.

”În primele două decenii ale secolului 21, cel pe care acum președintele ales Joe Biden l-a nominalizat pentru portofoliul de secretar de Stat a susținut războaiele SUA din Afganistan, Irak, Libia, Siria și Yemen. Era un liberal intervenționist. Același Antony Blinken poate acum să-și petreacă primii ani ca secretar de Stat încercând să scape țara de războaiele nelegitime pe care le-a susținut înainte. Democrați ca Biden și ca Blinken vor ajunge să desfacă acum ceea ce au făcut în timpul precedentelor administrații”, scrie Pat Buchanan.

”Cine a provocat această schimbare uriașă în gândirea națională?

Donald Trump. Multe dintre cele ce se spuneau și se gândeau înainte ca el să ajungă în prim-plan, în 2015, nu mai sunt spuse și nici crezute de majoritatea americanilor.

Și nicio instituție nu a fost schimbată mai mult decât Partidul Republican.

Viziunea ”Noii Ordini Mondiale” a lui George H. W. Bush, lansată odată cu victoria în Războiul din Golf, a murit odată cu președinția sa. Cruciada pentru democrație globală, pentru a ”învinge tirania din lume”, lansată de George W. Bush, a fost uitată. Republicanii lui Bush nu mai au un cuvânt de spus în politica externă a partidului, în politica comercială și politica imigrației.

NATO nu va mai fi la fel, după ce Trump le-a cerut vehement națiunilor care primeau securitate pe gratis să-și plătească partea din apărarea colectivă, altfel americanii urmând să-și facă bagajele și să plece din Europa.

Generalul James Mattis, fostul sef al Pentagonului, poate încerca să îngroape sloganul „America First”. Nu va reuși. Pentru că acest motto național și motto al politicii externe a prins rădăcini în pământul american, deoarece este conform cu dorința majorității tăcute.

Indiferent ce gândește sistemul, globalismul a fost infrant în America în confruntarea sa cu naționalismul.

Mai mult, la fel se întâmplă în întreaga lume.

Oare Xi Jinping nu-și pune țara pe primul loc atunci când revendică insule aflate la sute de mile de coastele Chinei, în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud? Oare Vladimir Putin nu-și pune țara pe primul loc atunci când încearcă să readucă sub aripa Moscovei fostele republici ale URSS? Oare președintele Erdogan nu pune Turcia pe primul loc atunci când trimite arme și trupe pentru a susține interesele țării sale în Libia, Siria, Cipru, Caucazul de Sud și Mediterana de Est, unde se confruntă cu Grecia? Ce altceva ar putea fi pe primul loc pentru Bibi Netanyahu dacă nu țara sa, Israel?

Dacă pe primul loc în inima și mințile americanilor nu ar fi țara și poporul, ce altceva ar putea sa fie? Inexistenta Noua Ordine Globală? ONU? NATO? O adunătură de instituții globale?

Sub Trump, naționalismul economic a înlocuit globalismul liberului schimb ca politică comercială a partidului și a guvernului.

Elita Partidului Republican care l-a susținut pe Bill Clinton cu inițiativa Acordului de liber schimb nord-american (NAFTA), cea care a susȚinut o nouă Organizație Mondială a Comerțului transnațională, care a invitat China să se alăture acestui club, cea care a acordat Beijingului clauza națiunii celei mai favorizate, toată această elită este redusă la tăcere acum.

Fundamentalismul liberului schimb, care a fost dogma începând de la Dwight Eisenhower și până azi, a fost înlocuit cu tarifele care forțează deschiderea unor piețe și care îi pedepsesc pe prădătorii care profită de pe urma muncitorilor americani.

Partidul Republican nu se va mai întoarce la liberul schimb câtă vreme ”China First” va rămâne politica nedeclarată a Chinei, care astăzi ne-a dat jos de pe primul loc în rândul economiilor lumii.

Partidul Republican al lui George Bush și John McCain era pentru amnistierea imigranților ilegali. Partidul Republican de astăzi este pentru deportarea lor și pentru zidul lui Trump de la frontiera cu Mexicul.

Trumpismul a câștigat lupta ideologică în Partidul Republican, iar victoria aceasta a fost validată la alegerile din 2020. Trump a pierdut la limită în statele care i-au adus președinția în urmă cu patru ani, însă el a adus 10 milioane de noi alegători pentru Partidul Republican, a păstrat majoritatea republicană din Senat și a redus ecartul față de democrați în Camera Reprezentanților. Sunt realizări fără precedent pentru un președinte care pierde alegerile.

Trump nu a stabilit acea nouă relație cu Rusia pe care a promis-o și nici nu a pus capăt războaielor fără sfârșit din Orientul Mijlociu. Însă SUA sunt acum foarte aproape de o retragere din Afganistan, Irak, Siria și Yemen.

Cine poate să creadă că republicanii lui Bush și cei împotriva lui Trump mai pot reprezenta viitorul acestui partid, când ne uităm la reacțiile viscerale a milioane de americani până și la ideea că Trump ar putea să-și recunoască înfrângerea în aceste alegeri? După ce lucrurile se vor așeza, realizările lui Trump vor începe să fie recunoscute.

A redus taxele și a simplificat legislația federala, a reușit să ajungă la cea mai mică rată a șomajului, inclusiv în rândul americanilor de culoare și al minorităților etnice și rasiale. A reușit să schimbe configurația Curții Supreme și să obțină aici o majoritate constituțională de 6-3, un lucru pe care niciun președinte nu l-a reușit.

A zdrobit ISIS în Siria și a eliminat califatul de acolo. A retras SUA din acordul climatic de la Paris, din acordul nuclear cu Iranul și din Organizația Mondială a Sănătății. Inițiativa ”Operațiunea Warp Speed” lansată de el a ajutat la producerea, în mai puțin de un an, a două vaccinuri împotriva celei mai periculoase pandemii din ultimul secol. Și a dus indicii Dow Jones la 30.000.

Este un bilanț impresionant, dar elita din presa nu va recunoaște vreodată asta”.