O scrisoare a ajuns la destinatari după 2000 de ani

Păi știi de ce peneliștii, pesediștii, useriștii, auriștii, unepereștii, peremiștii, udemeriștii s-au certat între ei cum, care să cumpere Poșta Română? Am aflat asta când ne-am dus la noaptea muzeelor, să știi. Ne-am dus, cu mic, cu mare la noaptea muzeelor după ce am aflat o istorie ciudată. S-a dat și la ziar, s-a dat și la televizor, au scris și pe bloguri, unii, alții. Au mai fost nopți din astea. Dar acum e altceva. Gara de Nord e plină ochi, aeroporturile și ele, drumurile naționale și europene gem de mașini care abia se târăsc.

Toată lumea se înghesuie la Muzeul Țăranului Român.

Vasile cel Mare mă trage de mânecă, e groasă rău, unde dispar atâtea sute de mii de români, uite-i cum se scurg înlăuntrul muzeului, e lună plină, zic eu, se scurg românii ceva de speriat, vin din Ialomița, din Caracal, din Banat și Moldova, din Bistrița, din Făgăraș și Giumalău, din Botoșani și de la Târgu Frumos.

Serviciile secrete sunt depășite de situație, DNA dă faliment, se închid frontierele, așa, în disperare, BOR se abține de la orice comentariu, partidele politice de stânga sunt dezorientate, partidele politice de dreapta acuză o revoluție bolșevică, studenții dispar rapid de pe străzi, mitingurile se anulează în mod subit.

– Crezi că a mai rămas vreun român în România? mă întreabă vesel-îngrijorat Vasile cel Mare ținându-se după mine.

– Nu-ți fă griji, trage ușa după tine, nu te speria, nu te agita, nu te fâstâci, o să trecem acum, cu toții, printr-un nod temporal, înțelegi? Întreg poporul român e acum, aici, înăuntru, la Muzeul Țăranului Român, stai liniștit.

– Mă fierbi, mă fierbi, dragă domnule Brâncuși, zi-mi, ce o să se întâmple acum, nodul ăsta temporal e așa, precum Coloana Infinitului?!

– Acum, noi toți, cu toții, o s-o luăm de la capăt, și vom face Istorie adevărată!

Cine zice? Ce să zică, zice domnul Brâncuși care a aflat și el despre tărășenia cu scrisoarea care a ajuns la destinatari după 2000 de ani.

Păi cam așa ar fi povestea, trebuia să ajungă o scrisoare trimisă acum 2000 de ani la niște destinatari, adusă de Poșta Română, în sfârșit. Politicienii, peneliștii, pesediștii, useriștii, auriștii, unepereștii, peremiștii, udemeriștii, care mai de care, au tras sforile în Parlament ca să cumpere, ei și numai ei, Poșta Română. Astfel că scrisoarea a ajuns la alți destinatari, așa, după 2000 de ani. Și ăștia toți, peneliștii, pesediștii, useriștii, auriștii, unepereștii, peremiștii, udemeriștii și așa mai departe, au năvălit într-o altă noapte, pe Muntele Sinai, după ce au primit scrisoarea, re-adresată prin manevre politice ticăloase. Au stat acolo toată noaptea, așteptând cu sufletul la gură. Și ce crezi? A coborât de fapt o navă extraterestră și extratereștrii au ieșit din vana lor extraterestră și i-au mâncat pe loc pe toți care năvăliseră acolo, da, ei, politicienii, re-adresanții, săracii de ei.