O voce în pustiu

Alina Mungiu-Pippidi are multă experiență civică și multă cunoaștere a realităților politice. În lumea academică din Germania este considerată o somitate. De doi ani, vocea sa sună disident în mediul nostru civic.

Tema ei centrală: controlul serviciilor secrete asupra civicilor și politicilor, asupra marilor contracte cu statul și asupra contractelor pe bani europeni, dar mai ales controlul serviciilor asupra Justiției și președinților țării.

Vocea ei sună disident și față de mediile noastre intelectuale. Pustiul în care vorbește aici, în România, este desăvârșit. Media românească nu știe să profite de prezențele ei la București. Interviurile care i se iau sunt zăpăcite de zăpăcealaa din capul intervievatorilor.

După opinia mea, ea este ultimul intelectual din țară care mai crede în democrație, știind mai bine ca alții ce nu este democrația.

Ea a înțeles mult mai bine ca alții cum reușesc serviciile noastre să păcălească intelligence-ul din SUA: umflând peste măsura realităților pericolul rusesc aici, în România.

Are mereu inițiativă.

A oferit expertiză lideeilor de dreapta, preeședinților, premierilor.

A fost singurul expert al dreptei care a criticat demonizarea lui Dragnea și a înțeles de ce Johannis a ales calea acestui fel de politică mult prea parsonalizată.

Da, dar în opinia mea, n-a înțeles până la capăt „cazul” Dragnea.

Acestui lider i-a fost scrisă sentința imediat după alegerile parlamentare din 2016.

Cauza principală? Nu frica lui Johannis că șeful PSD ar fi de neînvins la prezidențiale a fost această cauză, ci înțelegerea expertă a programului său deguvernare.

În țară, puțini l-au înțeles de la bun început. Analiștii marilor corporații da, ei l-au înțeles încă din campania electorală. Era un program naționalist și anticorporatist.

Miza pe apărarea Justiției a fost doar acoperirea adevăratei ținte: blocarea deciziilor antiglobaliste (moderate, totuși) pe care le intenționa coaliția PSD-ALDE. Cea mai importantă era blocată deja când a fost arestat Dragnea: Fondul de Investiții și Dezvoltare.

Cuprilejul acestui „meci” s-a văzut prea puțin că adevăratul reformator al Justiției nu Dragnea a fost, ci Johannis: el a permis aflarea secretului protocoalelor, el l-a demis pe Coldea după ce l-a invitat să-și dea demisia pe Maior, el și-a luat mâna de pe Kovesi (ceea ce n-a mai făcut în cazul Augustin Lazăr). Dragnea a fost obună mascare a pașilor făcuți de Johannis în demantelarea statului paralel.