În zori nu știu care a încercat să ne lase fără Dumnezeu. Uite-așa a încercat. A venit Temistocle să-mi plângă pe umăr. El, îmi șoptește Temistocle, el a venit din Damasc cu gând să ne lase fără Dumnezeu. Cine? Chiar el! Aha, Temistocle, zic eu. Vine și madam Calomfirescu pusă de poporanii din Piața Chibrit. Și ea, la fel, plânge în hohote pe umărul meu. Vin și alții, vine moș Gheorghe din Adjud, plângând în pumni.
Mai vin niște țărani din Aiud. Vin și niște unguri înfocați din Covasna. Vin și niște călugări din Botoșani. Vin și niște catolici din Olt, din Buzău, din Brașov, din Șumuleu Ciuc, din Oradea. Vine lume buluc, speriată foarte. Plânge lumea asta de ți se rupe inima. Bre, zic eu, credeam c-au tăbărât marțienii peste noi și ne fac felul, așa zic eu să-i mai fac să râdă. Nu râde nimeni. Stăm așa, buluc, grămadă. Începe să plouă, plânge Dumnezeu, zice unul mai hâtru, acolo. Omul din Damasc tot strigă-n stânga și-n dreapta, ne amenință, zice de toate, acolo, și el, săracul, pe la televiziunile otrăvite. Că ne pleznește Apocalipsa și tocmai de aia trebuie să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Nu e Satana, bre, zic eu, e un om acolo, venit din Damasc, s-a pripășit. Acum poporanii se opresc din plâns. Trece o cometă. Se aude că întreg parlamentul o să fie arestat de niște miliții populare. Bre, zic, ia vedeți că-s zvonuri. Și stăm așa acolo, grămadă, așa, grămadă națională, un singur suflet, din mii și mii de suflete, un suflet mare, frumos, creștin. Vine și fierarul Apetrei din Pungești, și alde Marcu din Curtea de Argeș și frații Vartolemei de pe Valea Bistriței. Și zici că nu e chiar Satana? Așa mă întreabă ei cu ochii plânși.
Nu e bre, Satana, e un om acolo, pripășit de prin Damasc. Așa zici? Așa zic. Și de ce să ne atace el, știi?! Cine să știe ce are omul ăsta din Damasc de i-a cășunat pe creștini, așa pe nepusă masă! Noi l-am omenit cu pâine și sare și el ne bagă-n sperieți că ne prăbușim în Apocalipsă! Lasă-l să se creadă în fel și chip. Nu e nici primul, nici ultimul care s-a pripășit peste vremuri pe meleagurile noastre. Așa e, băi, nu ni-l scoate nimeni pe Dumnezeu din inimă, frate, soră, unchiule, cumnate, bunicule, mătușico, cumetre, creștine! Păi sigur că nu ni-l scoate! Dar zici că partidele astea s-au lăsat păcălite de omul din Damasc? I-a păcălit pe toți politicienii, uite-așa i-a păcălit, le-a adormit vigilența, bravo lui. Păi atunci îi merge mintea. E băiat deștept, tare deștept. Ce păcălicios, omul din Damasc. Deștept dar vezi, săracul, s-a păcălit, a atacat prostește religia creștină. Adică vrei să spui că omul ăsta din Damasc, vai de capul lui, nu ne cunoaște deloc. Păi nu ne cunoaște, n-a ajuns să ne cunoască.
Dar a venit de mulți ani la noi. Păi așa a venit, că l-au trimis ai lui de mic copil. Să ne cunoască. Să ne găsească punctul slab. Și tot n-a fost în stare să priceapă ce fel de poporani suntem. Păi n-a înțeles. N-a priceput. Uite-o cometă! Ba-s două! Și steaua! Uite a răsărit steaua noastră! Vin vremuri smucite, vai de noi! Ba nu-s smucite pentru noi, că noi suntem cu Dumnezeu. Și zici că omul din Damasc s-a păcălit până la urmă pe el însuși. Cam așa. Adică el crede că ne-a lovit în inima credinței și când colo nu e așa. Păi nu e, băi, Temistocle pentru că noi îl avem pe Dumnezeu acolo în inimă. Trec alte comete. Cade un asteroid în Rusia, o godzilă face vraiște America, China o ia razna, are chef de mardeală, noi stăm așa, buluc în stradă, iubindu-l pe Dumnezeu. Așa, și zici că omul din Damasc a luat țeapă, vezi bine da. Adică el crede că ne oropsește lovindu-ne în credință și, de fapt, noi ne întărim credința în Dumnezeu.
Exact așa, madam Calomfirescu. Păi atunci se cheamă că e bine și că biserica noastră e mai întărită ca oricând. Păi cam așa. Și stăm acolo, în piață, adunându-ne încet cu miile, purtând lumânările noastre creștine să ne luminăm adormiții, ne adunăm mii și mii, atât de mulți că nimeni, dar nimeni de pe lumea asta nu ar îndrăzni să ne mai suduiască, să ne bage la gherlă, să ne rupă-n bătaie, să ne canonească, suntem mii și mii, străluminați de lumina lumânărilor, ca o singură inimă, ca un singur suflet, într-un singur Dumnezeu.
Ceva imi scapa,un detaliu lipseste..