Operă americană în premieră mondială pe versuri de Marin Sorescu

Premiera mondială a avut loc la New York

Pe 25 iunie a avut loc la Brooklyn Academy of Music, în clădirea cea nouă, cunoscută sub numele de „Fishman Space”, premiera mondială a monodramei în două acte, intitulată “On the Threshold of Winter”/ “ În pragul iernii”, o operă modernă, scrisă de compozitorul american Michael Hersch pe versurile lui Marin Sorescu. Am aflat despre acest eveniment cultural şi artistic excepţional, pe ultima sută de metri, dintr-un e-mail primit de la Adam J. Sorkin, traducătorul atâtor poeţi români în limba engleză. Adam J. Sorkin a tradus împreună cu Lidia Vianu ultimele poeme scrise de Marin Sorescu, pe patul de spital, în ultimele lui cinci săptămâni de viaţă, când s-a luptat cu un cancer galopant, aflat în fază finală. Aceste poeme zguduitoare au fost publicate sub titlul „Puntea”, în limba română, tradus prin “The Bridge”, în engleză. La aproape două decenii care s-au scurs de la scrierea lor, poemele lui Marin Sorescu, propus în anul morţii sale 1996, din nou, la Premiul Nobel, au fost adaptate de strălucitul compozitor american Michael Hersch, devenind libretul unei opere. Partitura e scrisă pentru o singură voce şi opt instrumente. Muzica a fost compusă de Michael Hersch, care a descoperit în versurile marelui poet român un izvor dramatic impresionant, ca expresie a luptei vieţii cu moartea şi ca asumare a condiţiei noastre muritoare. O partitură muzicală excepţională, un libret de o poezie universală, o operă în premieră mondială care a fost comparată deja cu opera lui Francis Poulenc, “La voix humaine”, compusă în 1958, pornind de la piesa-monolog a lui Jean Cocteau. Comparaţia îi ajută pe cei mai puţin iniţiaţi să afle că există în istoria compoziţiilor numite operă cu un singur personaj sau “caracter”, considerate a fi mini-opere sau monodrame. Pe lângă partitura pentru o singură voce, de o complexitate rară şi de o dificultate deosebită, Francis Poulenc a scris desigur şi partitura pentru orchestră. În cazul operei create de Michael Hersch, la partitura dedicată sopranei, se mai adaugă partiturile create pentru cele opt instrumente din ansamblu, flautul, interpretat de Susan Palma Nidel, oboi cu Arthur Sato, Bb clarinet cu Vasko Dukovski, Mathew Gold, la percuţie, Matei Varga, la pian, Miranda Cuckson, la vioară, şi Julia Bruskin la violoncel. Spre deosebire de mini-opera lui Francis Poulenc, o operă cu un singur personaj, cum a mai fost definită, care durează patruzeci de minute, opera monodramă a lui Michael Hersch durează peste două ore, iar cele două acte au o construcţie muzicală proteică, alternând lirismul pur cu dramatismul, perplexitatea cu patetismul, refuzul de a accepta declinul şi trecerea punţii spre un Dincolo necunoscut cu asumarea condiţiei creatoare până la ultima suflare şi picătură de sânge vie.

Michael Hersch, compozitor

Imagine din spectacol cu soprana Ah Youngh Hong

Partitura sopranei şi a ansamblului de instrumente presupune o virtuozitate excepţională a interpreţilor şi capacitatea de a rezista, inclusiv fizic, la această provocare. O singură voce va cânta şi juca multiplele roluri ce definesc lupta interioară a personajului. Muzica lui Michael Hersch dezvoltă şi în partitura sopranei şi în aceea a celor opt instrumente versatilitatea continuă a stărilor sufleteşti şi a reacţiilor, trecerea atâtor praguri de suferinţă şi de neresemnare.

Compozitorul Michael Hersch

Adam J. Sorkin, traducător

Născut în 1971, compozitorul american Michael Hersch a semnat un număr impresionant de creaţii, fiind un nume cunoscut şi mereu inclus în programul Filarmonicilor din America sau din afara Americii. Creaţiile lui sunt cântate în săli de muzică de mare prestigiu, fie că sunt destinate unui unic instrument sau solist, muzicii de cameră, de operă, unor ansambluri sau orchestre. Lucrările lui au fost dirijate de nume sonore ale baghetei, precum Mariss Jansons, Alan Gilbert, Marin Alsop, Robert Spano, Carlos Kalmar, Yuri Termikanov, Giancarlo Guerrero, James dePreist, aflaţi la pupitrul marilor orchestre din Cleveland, Saint Louis, Pittsburg, Atlanta, Baltimore, Dallas, Cincinatti, Seattle, Oregon. Compoziţiile lui au fost interpretate de „String Soloists”, „Berlin Philarmonic”, Orchestra de cameră din Philadelphia, „Kreutzer Quartet”, „Blair String Quartet” şi ansambluri cunoscute pentru implicarea lor în promovarea muzicii noi. A scris muzică pentru solişti renumiţi precum baritonul Thomas Hampson, ce se bucură de o carieră internaţională strălucită, fiind invitat să cânte în cele mai mari săli de operă şi având peste 170 de înregistrări. Michael Hersch a compus pentru „Midori&Friends”, care au creat un program dedicat muzicii de înaltă calitate introdus în sistemul şcolilor publice din New York. A compus partituri anume pentru virtuozitatea de neegalat a marelui pianist american Garrick Ohlsson, al cărui repertoriu, de peste optzeci de concerte, este uluitor, tot aşa cum calităţile lui tehnice şi extensia celor două mâini pe claviatură sunt impresionante (12, la mâna stângă, 11, la mâna dreaptă). Compozitorul Michael Hersch a compus pentru regretatul violoncelist Boris Permanenschikov, pentru pianistul Shai Wosner, pentru regretatul clarinetist şi dirijor belgian Walter Boeykens, pentru violonistul Peter Sheppard-Skaerved, pentru renumitul violoncelist Daniel Gaisford şi pentru trompetistul principal al Orchestrei din Cleveland, Michael Sachs, autorul unei cărţi de referinţă, “The Orchestral Trumpet”, conducătorul catedrei pentru alămuri de la „Cleveland Insitute of Music”, numit recent director al Festivalului de muzică pentru coarde, „The String Music Festival” din Steamboat Springs, Colorado.

O capodoperă

Miranda Cuckson, vioară

Arthur Sato, oboi

Aceste câteva exemple ne pot sugera calităţile remarcabile ale partiturii scrise de Michael Hersch pe un libret adaptat, bazat pe ultimele poezii scrise de Marin Sorescu. Considerat una dintre cele mai creatoare minţi care au apărut în Statele Unite în ultima generaţie, compozitorul Michael Hersch a creat o capodoperă pornind de la poemele lui Marin Sorescu. Într-un amplu comentariu dedicat acestei opere muzicale, scris de Andrew Farach Colton, sub titlul “Fighting Against The Eternal Night”, aflăm că Michael Hersch a descoperit poemele lui Sorescu, traduse de Adam J. Sorkin, într-o perioadă de mare cumpănă a vieţii sale. Era în anul 2010. Michael Hersch îşi pierduse cea mai apropiată prietenă, răpusă la 36 de ani de cancer şi el însuşi trecuse printr-o luptă cu aceeaşi boală, reuşind s-o învingă. Descoperirea poeziilor lui Marin Sorescu a fost o miraculoasă întâlnire între doi mari creatori, poetul şi compozitorul. O profundă întâlnire emoţională, umană, cuibărită în sufletul fiecăruia şi în matca unor experienţe dramatice şi tragice similare. A fost vorba, în cazul acestei descoperiri, nu doar de afinităţile elective descrise de Goethe, ci de nevoia de înţelegere, vindecare şi răscumpărare a tragediei prin artă. Pe Hersch şi Sorescu îi leagă împărtăşirea aceleiaşi lupte cu moartea, trăirea aceluiaşi zbucium şi catharsis. Precum Schoenberg, cu care Hersch a mai fost comparat de Andrew Farach-Colton, “On the Threshold of Winter” este monodrama unei aşteptări terifiante, o operă pentru o singură voce. Creată în 1909, monodrama lui Schoenberg are un singur act. Premiera ei a avut loc la Praga abia în 1924, având-o pe Marie Gutheil-Schoder ca soprană. În 1931, chiar Schoenberg a fost dirijorul reprezentaţiei care s-a dat cu „BBC Orchestra”. Există o listă de soprane care au cântat în opera atât de modernă, cu atâtea meandre psihologice. Şi în opera lui Michael Hersch ascultăm vertijul psihologic, un sfâşietor şi eroic monolog interior, despre călătoriile şi întrebările sufletului.

Muzica sufletului

Julia Bruskin, violoncel

Benjamin Fingland, clarinet bas

Spre deosebire de opera clasică, unde ariile sunt partitura unor stări sufleteşti exprimate direct şi lapidar, în monodramele la care ne-am referit, ascultăm dilatarea clipei şi orchestrarea ei ca durată. Muzica sufletului e un travaliu, o maieutică sonoră. Dacă nu m-aş teme de simplificări, aş vorbi de psihanaliză prin muzică în direct… Michael Hersch a făcut României un dar universal. Opera monodramă “On the Threshold of Winter” va trebui adusă cât mai curând în România şi nu doar la Festivalul „George Enescu”. Poate aşa ne vom reaminti de un mare poet pe care mulţi pigmei vor să-l priponească în uitarea, ingratitudinea şi ignoranţa lor.

Concepţia regizorală a lui Roger Brunyate

Pianistul Michael Sheppard

Susan Palma Nidel, flaut

Regizorul acestui spectacol de operă unic, impresionant, răvăşitor se numeşte Roger Brunyate. A lucrat regie de operă pentru multe scene mari începând cu spectacolele regizate cu „English Opera Group”, „Glyndebourne Festival Opera”, Edinburgh, Florenţa şi „La Scala”. Din 1972 s-a stabilit în America şi a predat la „Florida State University”, la Cincinnati, „College Conservatory”, la „Curtis Institute” şi „Peabody Conservatory”. A fost director artistic la „Wolf Trap Opera”… Roger Brunyate a făcut un spectacol excepţional, un autoportret pe voci, în care decorul, luminile şi linia vieţii ce desparte cele două tărâmuri construiesc podul Marii Treceri, puntea dintre leagăn şi moarte. O frânghie, ca un odgon de corabie, desparte scena în două, viii şi morţii. Un simplu efect de lighting design va lăsa pe patul bolnavului în agonie o umbră tremurând ca linia oscilantă a seismografului, a electrocadiogramei, a monitorului de la terapia intensivă… Linia vieţii zvâcneşte pe trupul şi patul celui imobilizat de travaliul vieţii şi morţii. O linie a vieţii, gata să fie tăiată.

Vasko Dukovski, clarinet

Tito Munoz, dirijor

Roger Brunyate comentează şi povesteşte, în textul său succint cu care se deschide caietul program al spectacolului, despre întâlnirea dintre Prometeu şi Proteu care se petrece la nivelul personajului şi al semnificaţiilor. Despre şansa de a fi ascultat muzica lui Michael Hersch în atelierul unui sculptor american, Christopher Cairns, în Havertown, Pennsylvania. Acolo i-a venit ideea de a lucra cu sculptorul, populând scena cu aceste trupuri chircite de suferinţă, stând în picioare, reprezentate cu naturalismul lui Rodin, dus la extrem, şi cu influenţa ecorşeurilor, a crucificărilor. Figurile sculptate de Cairns, în anii ’80, sunt pline de narativitate. Sunt „caractere” având o poveste a lor şi fac parte din seria numită de sculptor “On Road”. Toate aceste figuri şi corpuri reprezintă condiţia umană, exprimând neînduplecarea eroică, sacrificiul, suferinţă, iubire şi moarte. Ele populează scena precum un cor împietrit şi amplifică, prin muţenia lor, vocea sopranei, Vocea destinului. Muzica trece prin glasul omenesc şi cele opt instrumente, de la interpelarea bruscă sau lină, la ingenue nedumeriri sau implorări, de la tânguire şi lamento, la dialogul cu marea şi muntele şi invocarea cerului în care înoată stelele şi se privește pe sine pământul. Sunt chemaţi în versuri mesteceni, păsări şi rechini, leagănul, boala ucigătoare, ce mistuie celulele trupului, tunetele şi lumina, pereţii spitalului şi ai lumii, noaptea eternă, instinctul vieţii şi geniul morţii, orizontul, salcâmii cu florile albe… Cuvintele poetului scrise mari pe ecran dublează cuvintele cântate creând o emoţie covârşitoare. Ultimele poeme create de Marin Sorescu au fost splendid trecute din versuri în partiturile scrise pentru flaut, oboi, clarinet, pian, vioară şi percuţie. Corul mut de statui a exprimat suferinţa acută, indiferenţă sau îndurare, revoltă, printre accesele de demnitate şi triumf, saltul de la curaj la jale, de la ţipăt şi spasm la înţelepciune.

Soprana Ah Young Hong

Matthew Gold, percuţie

Vocea ei sună ca o spovedanie. E conştiinţa unei morţi iminente şi refuzul morţii. E grea desprinderea de viaţă şi numai o suferinţă atroce îndeamnă trupul chinuit de boală să ceară sufletului ce-l locuieşte eliberarea. Această “voce interioară” a fost interpretată magistral de soprana Ah Young Hong, ovaţionată şi gratulată de specialişti, de cronicile din „The New York Times”, drept “strălucitoare şi plină de forţă”. Mobilă şi schimbătoare, vocea sopranei trece de la dulceaţa şi catifelarea unui registru la dramatismul şi gravitatea apropiate de cel al mezzosopranei. Performanţa realizată de Ah Yong Hong fost comentată laudativ şi în „The Washington Post”. Şi cronicile muzicale subliniază calităţile acestei soprane, fie că performează cu Opera „Laffayette”, cu „Rose Theater”, cu „Lincoln” sau „Kennedy Center” sau „Shakespeare’s Globe Theater”. Se pot scrie pagini întregi despre vocea şi jocul scenic al acestei soprane, care retrăieşte ca o muritoare destinul lui Prometeu din mitul celebru, răstignit pe stânca unde vulturul vine şi se înfruptă din ficatul său. Aceeaşi voce şi joc scenic ne dezvăluie şi un Proteu schimbător, polimorf, asemenea valurilor ce se înalţă şi se scufundă, într-o mişcare continuă, ritmică precum respiraţia sau oceanul dezlănţuit, în furtună. A fost aplaudată minute în şir şi interpretarea ei a fost considerată un triumf.

Dirijorul Tito Munoz a pus în valoare ansamblul de opt virtuozi

Roger Brunyate, regizor

Ansamblul a fost dirijat admirabil la premiera mondială de la BAM, „Fishman Space”, de Tito Munoz, numit de curând directorul muzical la „Phoenix Symphony”. A fost director muzical la Opera Naţională din Lorraine, la Orchestra simfonică şi lirică din Nancy. A dirijat orchestrele simfonice din Alabama, Indianapolis, Atlanta, Columbus, Eugene, Hartford, Houston, şi a avut şi are multe colaborări cu orchestre europene şi din Australia.

Sculptorul Christopher Cairns

Sculptură de Christopher Cairns

Spectacolul premierei mondiale a fost prezentat de NUNC, o companie extrem de dinamică având-o pe Miranda Cuckson ca director artistic, altfel o cunoscută şi talentată violonistă. NUNC vine de la sintagma latină „hic et nunc” şi traduce legătura dintre spaţiu şi timp. Este imperativul acţiunii în prezent, în muzica nouă, contemporană. Miranda Cuckson a interpretat partitura viorii cu acea muzicalitate inconfundabilă despre care s-a scris în „New York Times”, cu acea „stăpânire a liniei şi expresivităţii naturale”, evidenţiată de „Gramophone”, cu acel „arsenal de mijloace tehnice pe care-l posedă”, la care s-a referit „AllMusic Guide”.

Susan Palma Nidel, la flaut, a venit cu experienţa şi dezinvoltura unei tehnici impecabile, dobândită la „Orpheus Chamber Orchestra” şi la înregistrările pe care le-a realizat pentru creaţiile compuse de Elliot Carter, Mario Davidovski, Milton Babbitt sau înregistrările „Concertelor pentru flaut” scrise de Mozart.

Lidia Vianu, traducător

Afişul spectacolului

Arthur Sato, la oboi, a adus ansamblului de la premiera mondială bogata lui experienţă pe care a avut-o cu „New Jersey Symphony”, „Talea Ensemble”, „Orchestra of St. Lukes”, „Mark Morris Dance Group”, „Orpheus Chamber Orchestra” şi atâtea orchestre din SUA, cu care a colaborat şi colaborează. A studiat la „Indiana University” şi „Juilliard School”.

Marin Sorescu

Vasko Dukovski, la Bb clarinet, a avut limpiditatea şi sfâşierea unei partituri deopotrivă modernă, de avangardă şi selenară, cu uşoare inflexiuni de jazz abstract şi turbionări gipsy, interpretând partitura lui cosmică şi de zbucium uman. La bass clarinet, Benjamin Fingland a emoţionat prin spiritualitatea lui scăldată de umor. A pus în valoare astfel acea parte din poezia lui Marin Sorescu, aflată mai ales în volumul „La Lilieci”, coardă ironică şi bravarea colocvială. Remarcabilă violoncelistă, Julia Bruskin, o interpretă plină de entuziasm în alegerea partiturilor contemporane, a insuflat instrumentului o muzicalitate nouă graţie unei partituri generoase prin inovaţie şi interesante glisări şi colapsări de note ori prin izolarea şi dilatarea altora. Bruskin face parte din orchestra de la „Metropolitan Opera”. Mathew Gold a venit cu experienţa sa la percuţie din festivaluri şi concerte de muzică de cameră şi Michael Sheppard, un strălucit pianist, născut în Philadelphia, care a studiat cu Leon Fleischer şi Ann Schein la Peabody Conservatory, a intrat în ansamblul operei lui Michael Hersch cu talentul şi virtuozitatea lui recunoscute, cu arta lui răsplătită de un palmares important de premii, şlefuită de-a lungul atâtor recitaluri, zeci de înregistrări şi turnee în Europa şi Asia. Michael Sheppard e cunoscut şi în ipostaza lui de compozitor. A avut colaborări importante cu generaţia unor compozitori de prim rang, între ei Michael Hersch, fireşte, dar şi Nicholas Maw, John Corigliano, Christopher Theofanidis, Robert Sirota…
Michael Sheppard la pian a creat doza de reflexivitate, tenebrele, reveria romantică, dialogul în momentele lui repetitive, patetice, dar abordarea a fost modernă, strălucitoare, profundă. A fost pentru publicul venit la „Fishman Space” o premieră mondială, în lumea muzicii de operă ce va face istorie. Am auzit în memorie vocea mezzosopranei Christa Ludwig cântând liedul “ Der Tod und Das Madchen” de Franz Schubert. Liedul s-a transformat, pianului i s-au adăugat alte instrumente, astfel că opera „On the Threshold of Winter/În pragul iernii” de Michael Hersch a devenit o amplă lucrare simfonică pentru o singură voce, pe care am putea-o intitula, în stil schubertian, “Das Tod und der Mensch”. Remarcabilă această revenire a poeziei lui Marin Sorescu în conştiinţa valorilor care circulă şi ne impresionează. Graţie muzicii marelui compozitor american Michael Hersch.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.