Opera „Micul Prinţ”, în premieră absolută

Opera din Lausanne anunţă pentru începutul lunii noiembrie premiera mondială cu Micul prinţ, al compozitorului Michael Levinas.

“Desenează-mi o oaie”, cere Micul Prinţ. Compozitorul Michael Levinas i-a “desenat” o operă, iniţiatică şi minunată, după părerea criticilor care au văzut-o până acum.

“Cu acest text am simţit nevoia să mă destăinui total. Micul Prinţ m-a obligat să renunţ la reflexele şi la relaţiile interzise unei apropieri teoretice sau la noţiunea de avangardă pentru a accepta să-mi consider muzica drept o limbă maternă”, afirma Michael Levinas într-un interviu acordat publicaţiei Le Monde.

Micul Prinţ, de Saint-Exupéry, este cartea cea mai vândută din lume de la apariţia ei în 1942. Dacă adaptările pentru ecran şi pentru teatru în diferite limbi nu s-au lăsat aşteptate, i-a revenit lui Michael Levinas obligaţia de a o transpune în muzică. Creată la comemorarea a 70 de ani de la moartea lui Saint-Exupéry, opera lui Levinas va fi prezentată la Operele din Lausanne şi apoi din Lille (înte 3 şi 7 decembrie), din Geneva (6-10 ianuarie 2016) şi la Théâtre du Châtelet (9-12 februarie 2016).

Michael Levinas a creat opera la cererea lui Éric Vigié, directorul Operei din Lausanne, care şi-a imaginat un spectacol despre acest copil misterios şi despre lumea lui populată de deşert, de singurătate, de vid, de planete, de întrebări şi răspunsuri. Dorind o muzică profundă şi creatoare, el s-a oprit la Michael Levinas, compozitor cu o mare experienţă lirică, dacă ar fi să amintim numai Metamorfoza după Kafka din 2010 sau mai vechea Les nègres după Jean Genet (2004).

Compozitorul a mărturisit că întotdeauna a auzit muzică în textul acestei cărţi adresate copiilor. “Să compui o operă pornind de la un text cunoscut de toată lumea generează un fel de complicitate între scenă şi public. Doresc întotdeauna ca operele mele să se adreseze unui public larg, tinerilor şi adulţilor. Şi, din acest punct de vedere, Micul Prinţ are pentru mine sens şi pe plan estetic”.

Născut în 1949, Michael Levinas, fiul filosofului Emmanuel Levinas, a studiat la clasa lui Olivier Messiaen şi, apoi, cu Tristan Murail şi Gérard Grisey. El a fondat, la începutul anilor ‘70, curentul numit “spectral”, care viza lărgirea paletei şi a culorilor muzicii prin intermediul tehnicilor instrumentale sau al electroacusticii.

Această producţie cuprinde o parte de muzică electronică, asigurată de Augustin Muller, o parte orchestrală şi o distribuţie unică.

Compozitorul o consideră o experienţă unică şi, probabil, un punct de cotitură în cariera sa. Desenele şi textul lui Saint-Exupéry l-au influenţat în această creaţie care este o reflecţie asupra adevăratelor valori. “Micul Prinţ nu salvează umanitatea, dar spune adevărul”.

Punerea în scenă i-a fost încredinţată regizorului elveţian Lilo Baur, iar decorurile şi costumele sunt concepute de Julian Crouch.

Lilo Baur s-a pasionat de universul oniric, emoţional, care cizelează dialogurile textului original, de cântul liber şi inventiv care permite interpreţilor să treacă dincolo de cuvinte şi care lasă un spaţiu larg corporalităţii. Baur restituie naivitatea şi oniricul poveştii, decorul şi costumele respectând în detaliu, imageria lui Saint-Exupéry.

Editura Gallimard şi Fundaţia Saint-Exupéry şi-au dat acordul pentru această adaptare lirică, cerând însă să fie respectat conţinutul şi ca personajele să se inspire din desenele autorului lor.

În felul acesta, Micul Prinţ devine un univers scenic în care familiarul şi ineditul stau alături, în care fiinţe ieşite dintr-o carte veche evoluează în sunetele muzicii de astăzi.

Libretul lui Levinas este fidel textului lui Saint-Exupéry, iar rafinamentul celor două este evidenţiat de Orchestra de Cameră din Geneva, sub bagheta lui Arie van Beek, cu combinaţii în care muzica electronică accentuează stranietatea. Un zgmot de motor izbucneşte din fosă extrem de realist, bâlbâielile Beţivului sunt redate de instrumente…

Distribuţia este şi ea un atu al acestui spectacol, începând cu tenorul Vincent Lièvre-Picard, care realizează un portret viril şi sensibil al Aviatorului, continuând cu soprana Jeanne Crousaud, în rolul titular, un rol redutabil, punctat de dificultăţi interpretative gândite de compozitor. Ea realizează un personaj savuros, dificultăţile fiind date, de exemplu, de cascadele de râs, reuşind să redea perseverenţa copiilor în întrebările lor, cu ar fi “De ce soarele e galben?”, dar şi sinceritatea şi melancolia mai ales în laitmotivul apusurilor de soare.

Li se alătură Catherine Trottmann, în rolul cochetului şi fermecătorului Trandafir, Benoît Capt întrupându-l pe Vanitosul, care agită o cutie cu aplauze, Rodrigo Ferreira, care dă glas Vulpii şi Şarpelui, Alexandre Diakoff (Lampagiul).

Rolul Naratorului este jucat de actorul Patrick Lapp.

Toate personajele pe care le-a imaginat scriitorul se află pe scenă.

“Am scris şi am compus pentru copiii şi adulţii din toate culturile o operă care cântă textul şi mesajele Micului Prinţ. Mitul teatral al Micului Prinţ are o dimensiune aproape mozartiană. El exprimă în acelaşi timp miraculosul, graţia, dar şi fragilitatea şi gravitatea faţă de realul uman nemilos: în aceasta rezidă forţa lui paradoxală”, scria Michael Levinas.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.