Opt miliarde de euro pentru decontaminarea terenurilor

În prezent, conform estimărilor oficiale, în România sunt 1183 situri potenţial contaminate şi 210 situri contaminate. Pentru reabilitarea acestor terenuri ar fi nevoie de peste opt miliarde de euro. Termenul la care remedierea siturilor contaminate ar trebui să fie finalizată este orizontul anului 2050. Aşadar, cel puţin opt miliarde de euro cheltuiţi în 35 de ani pentru a reface terenurile bolnave din cauza diverselor industrii – petroliere, metalurgice, chimice etc.

Legislaţia stufoasă acoperă indiferenţa autorităţilor

Guvernul a aprobat, prin HG 683 din 19 august 2015, Strategia Naţională şi Planul Naţional pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România. Aşadar, încă un document oficial, intitulat pompos “strategie”, alături de o legislaţie naţională în domeniu care a apărut încă din 1996 – OUG 195/2005 privind protecţia mediului, Legea 278/2013 privind emisiile industriale, Legea apelor 107/1996, HG 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, HG 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate, HG 53/2009 pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării, Ordinul ministrului APPM 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu, Ordinul ministrului APPM 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului. Tot acest cârnat de acte normative, alături de alte şase directive europene în domeniu, nu au reuşit, în aproape 20 de ani, să rezolve o problemă extrem de gravă – aceea a contaminării şi poluării pământurilor şi apelor din România ca urmare a fostelor industrii care acum sunt puse pe butuci de mult şi care au lăsat în urma lor un adevărat dezastru ecologic dar şi a unei lipse grave a controlului şi mai ales a sancţiunilor împotriva celor care continuă să polueze.

Surse multiple de otrăvire

Sursele majore de poluare a solului, subsolului şi a apelor subterane şi de suprafaţă sunt considerate:
– industria minieră şi metalurgică. Impactul principal asupra mediului din industria minieră provine de la iazurile de decantare şi de la haldele de steril, precum şi de la instalaţiile de prelucrare. Poluarea solului şi a apei subterane cu o varietate de poluanţi – ioni de metale grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate şi altele asemenea în zonele unde s-au desfăşurat activităţi miniere, infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă, emisiile în aer, au un impact major asupra calităţii factorilor de mediu.
– industria chimică. Poluanţii solului, subsolului şi apei subterane din acest sector sunt foarte numeroşi şi diverşi. Industria chimică, petrochimică şi farmaceutică a fost şi este foarte diversă în România, fiecărui proces de producţie fiindu-i asociate o diversitate de chimicale utilizate ca materii prime sau rezultate ca produse finale, produse intermediare sau deşeuri.
– industria petrolieră. Industria petrolieră poate fi caracterizată prin multiplele situri, respectiv câmpuri de sonde şi puţuri de extracţie, depozite, staţii de distribuţie carburanţi, rafinării, bataluri şi altele asemenea, fiecare având un impact semnificativ specific asupra mediului. Contaminarea solului şi freaticului asociată industriei petroliere constă în prezenţa poluanţilor de tipul hidrocarburilor uşoare şi grele şi a metalelor cum sunt plumb, zinc, cupru şi nichel.
– depozitele vechi de pesticide. Aceste depozite sunt amplasate în general pe suprafeţe relativ mici, dar care conţin substanţe foarte periculoase pentru sănătatea umană şi mediu.
În afară de industriile şi sursele enumerate mai sus, mediul a fost grav afectat şi de alte activităţi cum ar fi industria de prelucrare a metalelor, depozitele de deşeuri menajere neconforme, siturile militare, industria de prelucrare a lemnului, centralele electrice pe cărbune, activităţile de transport, activităţile de service şi altele asemenea.

Hunedoara, judeţul cu cele mai multe situri contaminate

Siturile contaminate şi potenţial contaminate sunt împărţite în trei categorii după tipul de proprietate: situri privatizate, situri în proprietatea statului şi situri orfane sau abandonate.
Lista cu siturile potenţial contaminate şi contaminate a fost întocmită pe baza datelor din inventarul naţional existent la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi în urma actualizării inventarului din noiembrie 2013.
Până în prezent nu există o evidenţă clară la nivelul ANPM câte din siturile contaminate au fost remediate şi cum a evoluat calitatea factorilor de mediu din zonele învecinate acestora. De asemenea, nu există o situaţie clară câte din aceste situri contaminate sunt în vecinătatea sau chiar în interiorul Reţelei “Natura 2000”.

Decontaminarea, nouă ramură economică

Interesant este că autorităţile spun că Strategia este un pas foarte important deoarece va pune bazele unei pieţe relativ noi, respectiv foraje, analizele chimice, consultanţa, antreprenorii pentru activităţi legate de mediu şi altele asemenea, şi va crea noi locuri de muncă.
Pentru exerciţiul financiar 2014 – 2020 pentru remedierea siturilor contaminate istoric a fost alocată suma de 126.595.745 euro de către Uniunea Euroepană şi se aşteaptă proiectele de remediere a siturilor contaminate. Rămâne de văzut dacă această nouă “ramură economică” a decontaminării nu va fi, la rândul ei, contaminată de corupţie, în cunoscutul stil românesc, având în vedere fondurile uriaşe puse la bătaie.

Stimulente fiscale pentru redezvoltarea siturilor contaminate

Deşi se anticipează că siturile contaminate vor fi remediate pe parcursul a 35 de ani, este probabil ca acest lucru să nu fie posibil în lipsa introducerii unor stimulente fiscale pentru încurajarea redezvoltării siturilor contaminate, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Se estimează că din numărul de situri contaminate mai mult de jumătate vor necesita acţiuni corective durabile pe o perioadă de 30 de ani.

Prea mulţi implicaţi pentru a fi o Strategie serioasă

Responsabilul pentru implementarea Strategiei este Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP), care va fi “spijinit” de Guvernul României, de ministerele şi de alte autorităţi publice centrale sau locale cu responsabilităţi în aplicarea acestei strategii: Garda Naţională de Mediu, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Administraţia Naţională “Apele Române”, autoritatea publică centrală penmtru sănătate publică, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, autorităţile publice locale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor Publice.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.