„Orbul găinilor” cu efigie Nobel

Multe lucruri pot fi înţelese pe lumea asta ori măcar „înghiţite” chiar dacă cu noduri şi cu extremă surprindere. Am înţeles, de pildă, că Republica China, în poziţia de mare putere economică, trebuia să aibă şi un laureat Nobel pentru literatură ca recunoaştere a dimensiunii ei culturale contemporane. Am înţeles şi că, de câţiva ani, Comitetul Nobel îşi diseminează prezenţa şi recunoaşterea valorilor în cele mai exotice şi neaşteptate ţinuturi ale globului, de multe ori cadorisind şi consacrând anonimi! Numai că din momentul acordării Premiului Nobel pentru Pace, pe anul în curs, Uniunii Europene, mintea refuză să mai înţeleagă ceva, iar imaginaţia începe să o ia razna, debusolată ca înseşi criteriile mult îndepărtate de justa măsură a lucrurilor şi a instinctului, a bunului-simţ colectiv, ajuns la momentul ultragierii.

Mă gândesc că Academia regală poate chiar a vrut să instituie un premiu şi pentru încurajare şi în grabă şi criză de timp, aşa, într-o doară, i-a spus premiului „pentru pace”, omagiind Europa pentru faptul că n-a pornit un război decât cu ea însăşi! Dacă nu cumva a fost o eroare de comunicare de pe urma căreia ar trebui să aşteptăm o erată, recentul premiu pentru pace acordat Uniunii este fie o ironie subtilă, fie o politicoasă, dar fermă punere în gardă, fie, pur şi simplu, o năstruşnică bătaie de joc scandinavă. Căci, altminteri, pentru ce Premiul Nobel pentru Pace acordat Europei, cică, unită?

Pentru „pacea” socială de pe străzile şi pieţele din Madrid, Lisabona, Roma, Atena şi Bucureşti?

Pentru milioanele de şomeri „pacificaţi” cu dictatul austerităţii, iar, după caz, cu bulanul punitiv ori gazele lacrimogene?

Pentru tensiunile încă paşnice, dar cât se poate de reale şi provocatoare existente între naţiuni care îşi dispută încă în surdină ascendentul hegemonic într-o Europă tot mai atentă la „siajul” istoriei?

Cumva, pentru „pacea” kosovară plină de erori şi orori?

Pentru „pacea” de la Bucureşti, versiunea 2012, şi victoria ruşinoasă asupra poporului român obţinută la masa verde a târguielilor?

Pentru „pacea” de la bursele continentului „săgetate” cu roşu?

Pentru „pacea” separatiştilor flamanzi ai domnului Rompuy, dornici să rupă lacătul şi să deschidă Cutia Pandorei?

Atunci, nu înţeleg, dar deloc, din care motive n-ar fi putut fi la fel de eligibili aspiranţi la Premiul Nobel pentru Pace şi următorii posibili candidaţi:

– insurgenţii libieni şi tunisieni care au făcut pace în ţările lor ori trupele NATO care i-au sprijini!

– „Frăţia musulmană” din Egipt pentru că a înlăturat un dictator şi a instaurat „pacea” în ţară aşa cum este foarte posibil ca tot „Frăţia” să fie câştigătoarea „păcii” şi în Siria!

– trupele OMON şi ale Miliţiei Federaţiei ruse, vajnice susţinătoare ale celei mai arzătoare „păci” cu Putin(ţă)!

– Viktor Bout, care a făcut „pace” cu anchetatorii americani contribuind la efortul de eradicare a traficului ilegal cu arme!

Se vede treaba că Alfred Nobel, posibil într-un testament secret, neştiut, a lăsat cu limbă de moarte ca dinamita să rămână şi la atât amar de ani după dispariţia sa, chiar la nivel pacifist şi festiv, o sursă continuă de controverse cu potenţial exploziv!

Dacă Norvegia ar fi fost membră a Uniunii, aşa cum, spre fericirea şi liniştea ei, nu este, ar fi instituit de mult timp, peste voinţa lui Nobel, un premiu „Zmeura”. Pe anul 2005 ar fi acordat premiul fără drept de apel lui Udrea Elena, iar pe anul în curs, Uniunii Europene, care, ca să vezi coincidenţă, are întocmai iniţialele numelui ei! Aflată însă departe geo-politic de turbulenţele şi zgomotul continentului, îşi permite, din când în când, să aibă, dintr-o pornire aproape zeflemitoare, chiar şi „orbul găinilor”!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.