Pactul secret Băsescu – Orban

Băsescu a observat uimit zilele trecute că la foarte multe case din judeţul Harghita drapelul secuiesc se află lângă cel al Ungariei şi că lipseşte cel al României, ţară pe al cărei teritoriu se întâmplă aşa ceva; tot el a aflat abia acum că liderii unor partide şi oficialităţi ungureşti, printre care şi premierul Viktor Orban, şi-au făcut „autostradă politică” în Transilvania – ca să citez un excelent jurnalist din Târgu Mureş – de pe care fac declaraţii antiromâneşti cu duiumul; şi tot el a luat act doar recent de declaraţiile provocatoare ale lui Tokes Laszlo. Să-l credem? Nici pe departe, întrucât îi cunoaştem bine trecutul şi ştim la ce jocuri murdare se pretează.

Din această perspectivă, nu mă regăsesc printre cei extaziaţi de declaraţiile prin care Băsescu se vrea lider regional al combaterii revizionismului ungar sau crede că l-a pus la punct pe Gabor Vona, liderul partidului ultra-naţionalist ungar Jobbik, care, ca şi alţi conaţionali de-ai săi, se răsfaţă de ani de zile la tot felul de şcoli de vară din Transilvania cu afirmaţii revizioniste ori şovine. La fel am perceput o altă aşa-zisă punere la punct – cea a lui Tokes, dar fără a-l nominaliza -, întrucât ştiu că totul nu este decât o făcătură, un nou troc la care se dedă preşedintele României, aflat în campanie preelectorală (!?), care şi l-a luat ca aliat pe premierul Ungariei, Viktor Orban. Este o înţelegere tacită între cei doi, din care fiecare câştigă pe plan electoral naţional.

Nu ţin să-l combat cu orice preţ pe Băsescu, dar trecutul său politic nu este altceva decât o colecţie de mostre ale unui joc politic murdar, prin care şi-a sacrificat cu o voluptate teribilă colegii de partid (cazul Petre Roman este antologic), colegii de guvernare (cazul celor din PNŢCD, din anii 2006-2010), colegii de alianţe (cazul lui Tăriceanu) şi pe alţii, ştiuţi ori neştiuţi. Ar trebui să mai reamintesc nenumăratele episoade ale exceselor politice antiromâneşti la care s-au dedat, îndeosebi în Transilvania, membri ai Guvernului de la Budapesta, parlamentari unguri, lideri ai amintitului partid Jobbik, care, recunosc ori nu oficiali ai Cabinetului Orban, sprijină respectivele autorităţi de dreapta, atât în Parlament, cât şi cu alte ocazii. La cele de mai sus se adaugă acţiuni revizioniste concrete, cu caracter provocator, pe care, nu o dată, le-am criticat în cotidianul.ro, semnalând cu mare îngrijorare LIPSA DE REACŢIE perpetuă a preşedintelui Băsescu şi, de asemenea, a Cabinetelui Boc. În timpul lor s-au consemnat cele mai multe declaraţii antiromâneşti sau gesturi revizioniste. Unde erau Băsescu şi Boc când liderul extremist Csibi Barna dădea foc portretului lui Avram Iancu sau când membri ai partidului Jobbik celebrau netulburaţi de nicio oficialitate locală ori centrală împlinirea a nu ştiu câţi ani de la intrarea triumfală în Sfântu Gheorghe a trupelor ungureşti avându-l în frunte pe fascistul Horthy? Cum au reacţionat ei când oficialităţi din UDMR sfidau Constituţia României sau, când de 1 Decembrie, purtau doliu la rever? Ce a făcut Băsescu când oficialităţi ungare şi udemeriste îl glorificau în delir în Transilvania pe criminalul de război ungar Vass Albert? A zis el atunci sau ulterior ceva? NU! NU! NU! Iar explicaţia este de un politicianism ordinar: portocaliii aveau nevoie de UDMR ca de aer la guvernare. Pentru asta au făcut aşa încât să se ajungă la disoluţia autorităţilor statului din anumite judeţe transilvănene, sacrificând astfel românii de acolo şi acceptând ca viaţa lor să le devină un calvar. Cât priveşte acţiunile antiromâneşti ale pastorului Tokes, ele sunt vechi, stridente şi de tristă notorietate – fără ca nimeni dintre autorităţi şi oficialităţi – Guvern portocaliu sau Băsescu – să fi luat vreodată atitidine, nici măcar de ochii lumii.

Băsescu fie ne crede pe toţi ramoliţi, fie, în vechiu-i obicei, ne sfidează făţiş memoria. Altfel cum se explică faptul că ignoră felul în care, alături de servicii, l-a făcut europarlamentar pe Tokes, cum în urnele din judeţele sudice ale ţării apăreau sistematic 10-20 de voturi pro-pastor, fără ca 99% dintre votanţii respectivi să ştie cine e acesta! Tot la fel se explică faptul că el şi prietenul său politic din Partidul Popular European, Viktor Orban, l-au propus pe Tokes ca vicepreşedinte al Parlamentului European, iar principalii lui votanţi au fost europarlamentarii unguri şi portocaliii din Bucureşti! Adică oamenii preşedintelui care ţine azi un discurs naţionalist, pornind de la premisa că trebuie câştigat electoratul respectiv, ce nu este de neglijat. Ştiind că, în general, electoratul are memorie scurtă, el mizează pe ultima impresie şi a început cu coarda naţionalistă şi cu denunţarea acţiunilor revizioniste ungureşti pe care, când le criticau alţi lideri politici români, el tăcea chitic.

Înţelegerea sa tacită cu Orban e evidentă, funcţionează nu de ieri de azi. Ea şi-a arătat roadele când, vara trecută, aflat în Transilvania la momentul potrivit, Orban le-a cerut maghiarilor să nu iasă la referendum, salvându-şi astfel colegul de coterii politice. Unde s-a mai văzut în Europa ca şeful unui guvern să meargă într-o ţară vecină şi să facă nestingherit campanie electorală pentru un aliat? A încercat, în 2012, Angela Merkel pentru Nicolas Sarkozy, dar reacţia dură a presei germane a calmat-o. Aşadar, Transilvania a devenit un paradox naţionalist din care ambii combatanţi vor să câştige: Băsescu punctând la un capitol la care nu se referise până acum, iar Orban la fel, în an preelectoral, el întreţinând vie contestarea Trianonului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.