Parisul şi lumea lui Ivan cel Groaznic

2010 este Anul Franţa-Rusia. O serie de manifestări culturale, menite să prilejuiască cunoaşterea istoriei Rusiei, se vor desfăşura de-a lungul acestui an la Paris. Primul eveniment de anvergură s-a produs la 2 martie. La Luvru a fost deschisă expoziţia “Sfânta Rusie”, ce cuprinde aproximativ 400 de icoane şi obiecte de cult, realizate de-a lungul a şapte secole, de la Prinţul Vladimir la Petru cel Mare.

Piesele au fost împrumutate din colecţiile muzeelor Ermitaj, Academiei de Ştiinţe, Kremlinului, Bibliotecii Naţionale a Rusiei de la Moscova, ale muzeului din Novgorod sau ale celui de Istorie, Arhitectură şi Artă din Pskov. Cele mai multe dintre exponate părăsesc pentru prima dată Rusia, iar unele n-au ieşit din colecţiile respective niciodată. Se spune că lucrările au fost asigurate pentru 900 de milioane de euro. La inaugurarea expoziţiei de la Luvru a participat chiar preşedintele Medvedev, alături de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy.

Icoane, manuscrise, textile, monede şi piese de argintărie dau o imagine complexă a istoriei religioase a ţării, începând cu botezul Prinţului Vladimir, care marchează trecerea Rusiei la creştinism, în anul 988, şi până la sfârşitul secolului al XV, când Ivan cel Groaznic a eliberat ţara de sub stăpânirea mongolă şi şi-a stabilit reşedinţa la Moscova, pe care o dorea “a treia Romă” şi “noul Ierusalim”, în acelaşi timp.

Punctul de plecare este marcat de celebra “Cronică a lui Razdivil”, piesă a Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg, care povesteşte începutul şi răspândirea creştinismului, pe vremea Prinţului Vladimir, când capitala ţării era Kievul. Până la cucerirea mongolă, acest oraş înfloritor oscila, din punctul de vedere al picturii de icoane, între stilul catolic occidental şi canoanele bizantine. Până în 1240, aici s-a dezvoltat o şcoală de iconografie şi de podoabe bisericeşti somptuoase, ilustrată în expoziţia pariziană, printre altele, de un “Colier” din aur şi email, inspirat de arta bizantină, remarcabil prin fineţea filigranului şi prin bogăţia de pietre preţioase ce încadrează fiecare figură de sfânt. După cucerirea mongolă, arta creştină decade. Renaşterea ei se produce abia în timpul lui Ivan cel Groaznic, la sfârşitul secolului al XV-lea. 

Noutatea acestei arte a determinat organizatorii să gândească un parcurs cronologic şi să însoţească exponatele de fişe informative detaliate. De la primele icoane realizate de călugări chemaţi din Constantinopol, cărora li se datorează, probabil, o serie de piese de factură bizantină, cum ar fi un “Cap de înger” din secolul al XII-lea sau un “Sfântul Dumitru” din veacul următor, la impresionante piese de virtuozitate, ca uşile de aur ale catedralei din Suzdal, cu sclipirea aurului pe negrul fondului şi încadrarea motivelor cu basoreliefuri realizate în piatră albă, această primă etapă a artei vechi ruseşti este menită să impresioneze un public puţin obişnuit cu canoanele iconografice ale Răsăritului.

O a doua etapă a expoziţiei are în centru Novgorodul, oraş ce înfloreşte începând cu secolul al XV-lea, în care scena cel mai des reprezentată este “Sfântul Gheorghe omorând balaurul”. O icoană din secolul al XV-lea, aparţinând Muzeului Naţional Rus din Sankt Petersburg, este piesa de rezistenţă a secţiunii, datorită capacităţii iconarului de a realiza o siluetă elegantă şi triumfătoare şi a cromaticii bazate pe contrastul între roşul-cinabru al fondului şi albul calului. Şi tot din această perioadă datează câteva fragmente de iconostas, provenind de la Mănăstirea Sfântul Chiril al Lacului Alb de la Vologda, cu compoziţii narative de mare simplitate şi culori vii, contrastante. Oraşul Vologda era, în timpul lui Ivan cel Groaznic, considerat al treilea centru important, după Moscova şi Iaroslavl, ţarul intenţionând chiar să-şi stabilească acolo reşedinţa de iarnă. El a decis construirea unei fortăreţe şi a Catedralei Sfânta Sofia din localitate. Zidurile fortăreţei şi cupolele catedralei şi ale bisericii mănăstirii au putut fi văzute în filme semnate de Eisenstein sau, mai recent, în pelicula “Ţarul”, regizată de Pavel Lunghin.

În acelaşi timp cu înflorirea Novgorodului, o altă şcoală de icoane se iveşte la Moscova, în jurul celebrului Andrei Rubliov, a cărui personalitate a făcut şi subiectului filmului omonim al lui Tarkovski. Este expusă la Paris ferecătura uneia dintre lucrările sale cele mai cunoscute, “Sfânta Treime”, care a marcat începutul umanizării artei religioase. Icoana a fost considerată prea fragilă pentru a fi transportată, dar ferecătura este o impresionantă piesă din aur şi argint filigranat, lucrată în tehnica niello, împodobită cu perle şi cu pietre preţioase.

Această excepţională operă de orfevrărie a fost dăruită, în 1600, Bisericii Sfânta Treime de către Boris Godunov. La capitolul orfevrărie se mai remarcă un pocal cu toarte din argint cizelat şi aurit, datând din secolul al XI-lea şi atribuit meşterului Constantin Kosta, şi un panaghiar, tot din argint aurit, decorat cu email, de la mijlocul secolului al XV-lea.

Atrage atenţia şi un portret “laic”, de fapt un portret votiv, realizat la începutul secolului al XVII-lea, înfăţişându-l pe ţarul Feodor al III-lea Romanov, purtând însemnele puterii acestei dinastii care a durat până în 1917.

Pictate în tempera pe lemn de tei sau de pin, icoanele expuse la Luvru oferă, pentru prima dată în Franţa, o imagine complexă a spiritualităţii vechii Rusii.

Dacă sunteţi în trecere prin Paris, nu pierdeţi ocazia de a viziona această splendidă expoziţie, deschisă până în 24 mai.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.