Și-a scos pălăria. Tocmai el care a dezvăluit toate ticăloșiile din Parlament. A cerut un rând de rachiu. Ne-a privit nepăsător. Şi-a întins braţul de sticlă peste tejghea şi-a mormăit că mai vrea un rând. Pentru noi toţi.
Apoi ne-a spus nişte poveşti. Ne-a ţinut până seara târziu. Unii spun că ar fi dormit sub podul lui Grimmbils. Alţii zic, convinşi, că ar fi înnoptat în sus, pe râu, la moara lui Bon.
A doua zi a venit iar.
Braţul de sticlă i se înroşise din cauza frigului.
Omul şi-a scos pălăria. I se albise părul peste noapte. A zis, încet, că vine din Burggos.
Nici măcar Garibbaldi, grămăticul, nu auzise vreodată de oraşul ăsta, Burggos.
N-ar fi fost aşa, un oraş obişnuit. Plutea printre nori şi era stăpânit de o nouă rasă de oameni. Grimmbils a râs de noi că eram nişte proşti şi nişte neştiutori. Bon ne-a făcut cu ou şi cu oţet. Până şi Humble, sergentul de stradă, şi-a bătut joc de noi şi ne-a ameninţat că o să ne bage la răcoare.
Până la urmă, omul din Burggos a şters-o într-o noapte ploioasă luând cu el matricea energetică a lui Garibbaldi.
Noi am scotocit prin cuferele grămăticului. N-am găsit mare lucru. Nişte hârtii fără valoare, un pergament, o lunetă spartă şi un glob de cristal. Nimic despre ticăloșiile din Parlament. Dar erau dovezile pe undeva.
Mama Mare a luat globul. În vreo două rânduri ne-a zis că în glob se zăreşte uneori misteriosul Burggos, dar n-a crezut-o nimeni pe cuvânt. A mai zis că-i vede pe parlamentari cu fură de zvântă din averea țării. Dar cine s-o creadă pe cuvânt?
Alt mod de raportare la totalitate şi univers nu cunoaştem. Ne raportăm liniar şi discontinuu. Semnele de punctuaţie, moartea, piramida, mărirea. Deşertăciunea, foaia albă de hârtie. În plus, încercăm Politica cu noi texte pe care ni le dăruim mişeleşte spre interpretare, inventând ştiinţe defuncte spre a le descifra sau încifra. E ca şi cum n-am observa încercările la care ne supune Politica ca autoritate a textului fundamental.
Căci manipularea este tocmai a noastră, expresia perversităţii noastre. Limită în fond.
Suntem limitaţi, îngrădiţi. Am fost arestaţi prin interpretare. Aproximăm anumite semne ale Politicii. Celebrăm fastul fiinţării umane prin tone da scrisori, ne îngrămădim în e-mai1 şi zumzăim retro prin firele de telegraf rămase în insule. Sigur că vărsăm tone de cerneală dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însă insule. Suntem propoziţii ale Politicii. Dar ne preamărim. Ne proslăvim şi ne adulăm şi ne lăudăm unii pe alţii fără neruşinare.
Uneori, nici nu contează textele dăruite spre interpretare. Contează faptele, micile întâmplări, biografiile. În tot acest timp enciclopedia se umflă, dospeşte, crapă. Ar părea că am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text, câmpuri informaţionale remanente. Informaţia face să pălească lumina, se mişcă infinit mai repede. Tocmai de aceea propoziţiile Politicii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaţia şi iluminarea pălesc în faţa universităţii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.