Pe Drumul Crucii…

Arhimandritul Mina Dobzeu e unul dintre cei mai mari ierarhi români. Are părul şi barba albe ca ale vechilor patriarhi. Mai mult te ascultă decât îţi vorbeşte. Cuvintele lui, puţine, sunt grele de sens. La cei 90 de ani ai săi are mers greoi, se mişcă anevoios de la o carte la alta: când îţi vorbeşte parcă şi-ar căuta martori între cei care nu mai sunt printre noi, de un deceniu sau de milenii. Chilia lui de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi, al cărei stareţ a fost până în 1988, e plină de cărţi.

S-a născut la 5 noiembrie 1921 în satul Grozeşti, actualul raion Nisporeni, judeţul Lăpuşna al Basarabiei. Înainte de 1944 a fost călugăr la Mănăstirea Hâncu. După acest an s-a refugiat cu o carte de rugăciuni pe care o moştenise de la părinţi – unica sa avere – în România. Este tuns monah la schitul Brădiceni, în Episcopia Huşilor. Va fi condamnat de trei ori de către regimul comunist din motiv că ar crede în Dumnezeu.

Prima dată a stat închis în penitenciarul din Galaţi, după ce a răspândit foi volante prin care afirmase că „marxismul leninist îndobitoceşte omul”. Când a dorit să-şi ia cărticica de rugăciuni de la Grozeşti cu el în celulă, i-au smuls-o din mână şi l-au bătut cu capul de perete ca s-o uite. A regăsit-o când a ieşit din închisoare, având-o în preajmă, ca pe o candelă, până în 1959. În acel an când puterea comunistă din România a decis să desfiinţeze mănăstirile, a scris 13 scrisori prin care denunţa „antihristul”. A fost scos din monahism şi condamnat la 7 ani de detenţie la Jilava. A vrut să intre la zdup cu cărticica de rugăciuni ce-o avea din Basarabia, dar i s-a spus s-o lase la poarta închisorii, unui frate, lucru pe care l-a făcut acum mai uşor, pentru că o ştia pe de rost. Ultima dată a fost arestat în 1988, după ce i-a expediat lui Nicolae Ceauşescu şapte scrisori cerându-i „să respecte calendarul ortodox român şi poporul român”. De mai multe ori a fost ameninţat cu moartea, i s-a pus pistolul în piept, a fost bătut cu fruntea de ziduri, ca să se lase de Dumnezeu, iar dânsul n-a îndrăznit.

Mina Dobzeu

Azi despre Mina Dobzeu se spune că e un profesor pentru profesori, un duhovnic pentru duhovnici. A reeditat cărticica de rugăciuni moştenită de la părinţi, care l-a însoţit pretutindeni şi l-a ajutat să supravieţuiască, cu gând că îi va ajuta la fel şi pe alţii. E celebru în lumea monahilor prin faptul că anume el l-a botezat în închisoare pe evreul Nicolae Steinhardt, devenit ulterior unul dintre cei mai mari teologi ortodocşi: părintele Nicolae de la Mănăstirea Rohia. Nicolae Steinhardt îi face cu dexteritate de hagiograf portretul „cuviosului Mina”: „Călugărul meu e basarabean. E un om tânăr, condamnat pentru a fi avut vedenii… Viaţa de mănăstire (şi poartă rasa de când era flăcău) l-a pregătit de minune pe călugăr pentru închisoare şi l-a învăţat ceea ce este esenţial pentru a răbda: să ştii să taci, să nu te mire şi să nu te necăjească nimic, să fii surd, să fii hotărât a îndura totul fără a crâcni (fără a cârti zic monahii)…” (Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii”, Iaşi, Polirom, 2008, p. 253). Cel devenit ulterior părintele Nicolae Delarohia şi-a asumat suferinţa. Ca şi părintele Mina Dobzeu, una dintre personalităţile emblematice ale ortodoxiei române.

Într-o chilie de la marginea Huşilor nevoieşte unul dintre iluştrii monahi români – Mina Dobzeu – faptele vieţii căruia îl aureolează aşa precum evlavia le încununa frunţile sfinţilor din calendarele străvechi. Zilnic chilioara lui e asaltată de credincioşi, care îl caută pentru un sfat, pentru o rugăciune, pentru o binecuvântare…

– Despătimirea aduce bucurie lăuntrică şi pacea de care avem atâta nevoie, crede arhimandritul Mina Dobzeu, oşteanul ce a apărat cu preţul libertăţii sale Adevărul, cel care l-a apărat la rându-i, oşteanul care a învins, pentru că a ştiut să se învingă pe sine…

– Viaţa adevăratei Românii este aceea a României ortodoxe, afirmă sfinţia sa.

Ca şi părintele Nicolae Delarohia, el a cunoscut fericirea prin harul suferinţei…

P.S. Mă bucur de faptul că, prin fiica mea, Doina, care s-a căsătorit cu Ion Dobzeu, nepotul lui Mina Dobzeu, destinul m-a înnemuit într-un fel cu marele ierarh de la Huşi.

N.D.