Pensii absurde, indemnizaţii, dictatură în devenire

Nu mai sunt bani la fondul de pensii, iar eternele şi fabuloasele împrumuturi externe, pentru a depăşi incapacitatea de plată, nu mai pot să fie fundamentate de nimeni. Această criză financiară generalizată, dacă nu am fi avut un sistem preferenţial şi clientelar, ar fi putut fi evitată. Fondul naţional de pensii a fost devalizat tocmai de activarea acestor pensii speciale, în fapt şi drept ilegale, imagine a statului construit pe uzurparea legalităţii şi Constituţiei. Retribuirea unor categorii de persoane cu pensii nemeritate face parte din absurditatea care cuprinde, în egală măsură, şi sistemul salarizării. Discriminarea s-a instalat peste tot unde operează sistemul actual fără a fi incriminată în numele democratizării.

În societatea românească, abuzul s-a stabilizat drept normă acceptată unanim. Bugetul României a fost lipsit de disciplină şi încă se află în această dramatică situaţie. Transparenţa cheltuielilor publice este la fel ca situaţia viaţii politice, unde legile sunt concepute după criterii contradictorii, constituindu-se în adevărate epicentre antisociale. Banul public este pus la dispoziţia unei clientele care menţine şi dezvoltă actuala stare de lucruri pe căi tot mai explicit frauduloase. Cu asemenea ordonatori de credit, având un comportament de particulari cheltuind banii altora după bunul-plac, bugetul public este personalizat pentru a fi expus vandalismului. Pensiile speciale creează nu doar un sistem incorect de recompensă, ci perspectiva piramidală a unui stat realmente exterminant care îşi formează clientela de presiune. Sunt domenii unde se acordă indemnizaţii, de la fondul de pensii, şi unde respectivele categorii de beneficiari s-au aglomerat cu persoane lipsite de calitatea de a fi beneficiari iar criteriile de stabilire a acelor indemnizaţii au punct de calcul nivelul de salarizare din activitatea profesională, care nu are şi nu poate avea nici o legătură cu raţiunea de-a primi acea indemnizaţie. O persoană cu un salariu uriaş, care a scris trei epigrame multiplicate la fosta Securitate drept opoziţie mascată, va primi o pensie dublată prin apartenenţa la unele structuri culturale, în timp ce un artist adevărat riscă să nu primească aproape nimic, iar această lege, chipurile, sprijină oamenii de artă.

Reglajul legislativ nu se poate face cu jumătăţi de măsură şi abuzuri în folosul unora sau altora, aşa cum se întâmplă acum. Avem din nou ilegalişti, revoluţionari şi multe alte categorii sub juridiscţii vădit anticonstituţionale, ilegale. Bugetul public nu mai poate fi utilizat pentru pensii speciale decât dacă unii doresc transformarea românilor în cotizanţi captivi. Aşa cum pensiile pentru revoluţionari, exceptând victimele şi urmaşii, ar trebui retrase, şi pensiile speciale pentru parlamentari vor trebui puse în dezbatere publică spre a fi eliminate. Există în acest moment un întreg mecanism care compromite statul de drept, mediul instituţional şi drepturile persoanelor prin aceste pensii speciale. Cei care le doresc au la dispoziţie fonduri private unde pot cotiza pentru a se asigura în perspectiva unei senectuţi prospere. Nostalgia statului comunist, ai cărui ilegalişti şi susţinători aveau avantaje imense, este materia primă a celor care au reuşit deja să se situeze deasupra cetăţeanului european. După mediul infracţional care a pus între paranteze democraţia şi economia, a apărut la suprafaţă „elita” care l-a susţinut, pregătindu-şi o bătrâneţe de lux.

Lipsa de reformare a statului a dus la o înlănţuire a beneficiilor nemeritate, frauduloase, spre toţi cei aflaţi cu degetul pe butonul liftului instituţional. Statistic, la merite închipuite, România se află peste nivelul a câteva continente şi nu sunt semne că lucrurile se opresc aici. Clinchetul tinichelelor se aude deja ca un fel de ecou de pe un câmp de luptă medieval. Maladie socială, politică, deviere mentală produsă de propagandă? Toate acestea la un loc şi multe altele, care dacă vor fi luate în serios, drept parte a unei analize punctuale, vor putea opri acest delir nefast al degradării alarmante a democraţiei şi vieţii sociale.

Pensiile de lux, indemnizaţiile şi alte sporuri nemeritate de la Fondul naţional de pensii sau de la Bugetul public fac praf şi pulbere România.

Despre Ioan Vieru Articolele 126
Author