' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Gabriel Mutu, senator PSD
Ceea ce m-a frapat cel mai mult la proiectul de revizuire al Constituţiei au fost mai degrabă declaraţiile preşedintelui şi nu proiectul în sine. Şi dintre acestea cel mai interesant a fost faptul că în accepţiunea domniei sale, mandatul popular, este precum un jeton în jocul de poker. Potrivit declaraţiilor preşedintelui, acesta în momentul în care se va duce la Parlament cu proiectul îşi va negocia mandatul în funcţie de anumite doleanţe.
Interesant, nu? Cu alte cuvinte, într-un stat de drept european, preşedintele ţării plusează în funcţie de moment, de viziune şi de interes cu ce să vedeţi? Chiar cu propriul mandat. Fiind conştient de faptul că maniera dezastroasă de guvernare a actualei majorităţi nu îi vor mai putea garanta protecţia necesară în momentul derapajelor de la litera şi spiritul Constituţiei, este dispus să renunţe la mandat.
Dar întrebarea care se pune este pentru ce renunţă preşedintele la 40% din durata celui de-al doilea mandat? Păi cred că o problemă importantă, care a fost neglijată în proiectul de modificare al Constituţiei este tocmai aceea a regionalizării. Preşedintele a precizat că nu se pune problema trecerii la regiuni, pentru că acest termen este de tristă amintire (chiar dacă sub termenul de regiuni sunt denumite în Europa) ci vom păstra denumirea de judeţ. Altfel spus, preşedintele ar putea negocia o anume formă, terminologie şi organizare a viitoarelor regiuni contra mandatului? Ar putea negocia inclusiv, numirea unui personaj politic actual din PDL, care se ocupă cu dezvoltarea regională, contra mandatului.
www.gabrielmutu.wordpress.com
