Cozmin Guşă zice acum fr-o două săptămâni la televizor – “Intelectualii noştri sunt inutili”. Intelectualii se execută mintenaş.
Dacă este să-l cred pe Vîntu, care se plânge că SRI-ul i-a furat televiziunea, atunci e gata, m-am lămurit definitiv şi cu intelectualii de caimac stătut.
Studiu de caz:
17 feb. 2017, la Realitatea TV: „Noi, după ’89, nu am mai avut intelectuali utili, ci intelectuali inutili – intelectuali care au preferat, atunci când au ajuns la putere sau în anumite funcţii, să devină sinecurişti, să nu mai aibă conştiinţă, să nu mai aibă rigoare sau intelectuali care, atunci când nu au mai fost la putere, au preferat mereu să critice fără să prezinte proiecte noi”, a declarat Cozmin Guşă. Consultantul politic afirmă că suntem într-o perioadă în care nu avem soluţii pentru ţară, iar intelectualii români suferă de ”sindromul intelectualilor inutili”, preferând să critice fără să vină cu rezolvări. ”Dacă te uiţi în toate editorlalele celor care analizează extern sau intern nu vezi decât umori. Deşi au citit foarte mult, nu exprimă sinteza lecturilor lor acolo, deşi sunt foarte bine informaţi de ce se întâmplă în exterior, nu vin să spună cam ce ar trebui să facă România, ce i s-ar potrivi în noua construcţie europeană sau cum ar trebui să dirijeze între Washington şi Moscova. Nu auzim asemenea lucruri de la intelectualii noştri. Intelectualii noştri sunt inutili. Suferă de acest sindrom, al ‘intelectualului inutil’, care preferă să critice, să facă băşcălie în loc să vină să prezinte nişte soluţii”, a mai declarat Cozmin Guşă.
24 feb. 2017: Gabriel Liiceanu aminteşte despre Noica… iar apoi omul care se moaie cu cremă de corp în extazul metafizic conferit de motorul unei pomeni se execută sumar într-un ceva, o oroare mult prea demnă de scârbă pentru a o cita.
Cumva este foarte corectă absenţa dinţilor, vorba românului: „Cât am limba sănătoasă, onoarea nu-mi intră-n casă!”.
27 feb. 2017: Andrei Pleşu se pupă pe gingii în Adevărul cu Liiceanu în timp ce-şi vomita mândru nevoie mare resturile de adevăr legate de puşcăriabila infracţiune numită “Humanitas”.
Ordinul 82/20 februarie 1990, întrucît conţinea prevederi patrimoniale, trebuia să fie publicat în Monitorul Oficial, însă, pînă acum la 27 de ani de la semnare nu a fost publicat in MO.
Implicaţiile legale sunt în vigoare.
Puşcărie sau dosnica cheiţă a SRI la sensibilităţile în curând legale ale intelectualilor?! Poate ambele, cine să ştie?! Întreb şi eu aşa…
Absolut teribil, înfiorător, de neimaginat, abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor, monstruos, escatologic, catastrofic, catastrofal… este însă altceva.
Cozmin Guşă îl anulează pur şi simplu pe câştigătorul nostru din fiecare an al Premiului Nobel pentru Literatură, această comoară naţională intitulată „Oligofrenul Cărtărescu” – ca să citez din editorialul domnului Pleşu.
Pentru Cozmin Guşă, Cărtărescu nu există şi punct.
În ciuda #rezist*tentei acestuia, a stăruinţelor de prin Piaţa Victoriei, a numeroselor Nobeluri câştigate de două, trei ori pe an – dacă nu zilnic -, a numeroselor articole şi interviuri necerute de nimeni, scrise şi date însă, de mare respiraţie internaţională. „Oligofrenul Cărtărescu” – conform dnului Pleşu – nu există pentru Cozmin Guşă.
Lacrimi, căciuliţă, scâncete, selfie, termosul cu ceai, nobelul – acest substantiv comun pentru Mircea –, nimic din toate aceastea nu l-a făcut pe Cozmin Guşă să-l treacă la „intelectuali” pe domnul insistent şi dornic, şi să apeleze la ajutorul lui.
A sunat goarna, chemarea sub arme.
La garnizoana, ordinul pe zi la unitate a fost dat, iar Cărtărescu nu este pe tabel.
Aceasta-i tragedia!
Bibliografie:
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.