Piero della Francesca la Metropolitan Museum. „Arta elocinţei absente”

La etajul al doilea al celui mai vizitat muzeu din New York, “Metropolitan Museum”, unde mă duc aproape săptămânal, “Galeria 624” adăposteşte din ianuarie până la finele lunii martie o expoziţie de pictură ca o bijuterie rară, cu puţine tablouri, de mici dimensiuni, dar de o mare valoare, pictate de Piero della Francesca. Nimeni nu le-a mai văzut expuse astfel împreună. Iubitorii Renaşterii, admiratorii picturii lui Piero della Francesca, ar fi trebuit să străbată căile unui pelerinaj întortocheat ca să le poată privi îndeaproape, dar nu şi laolaltă. Memoria s-a obişnuit cu frescele de mai mari dimensiuni, aflate în Biserica Sfântul Francisc din Arezzo, precum “Visul lui Constantin” (329×190 cm), din “Legenda Sfintei Cruci”, sau pictura de mari dimensiuni “Botezul lui Christos”, expusă la Galeria Naţională de Artă din Londra (168×116 cm) ori fresca “Reînvierea lui Christos” (89×79 cm), aflată la Sansepolcro, pe care scriitorul Aldous Huxley a numit-o, la un moment dat, “the best picture in the world”. “Madona cu Pruncul şi sfinţii” aflată în altarul de la Montefeltro are 248×170 cm. În schimb, “Madona cu Pruncul”, adusă la “Metropolitan Museum” din colecţia Alana, din Delaware, are doar 53×40 centimetri.

Dublul portret al Ducilor de Urbino, 1464

E greu să-ţi imaginezi că Piero della Francesca a pictat pe panouri mai mici de lemn, unele luate din piese de mobilier. Primul şoc pe care-l creează expoziţia “Piero della Francesca Personal Encounters” de la “Metropolitan” ţine de schimbarea de scală, de această drastică micşorare a suprafeţei picturii, în condiţiile în care artistul e un adevărat matematician al perspectivei şi jocului între prim-planuri şi fundaluri, în trepte. Unde să încapă neîncăpătorul vibrato al privirii ce îmbrăţişează vastitatea şi proximitatea… Privitorul rămâne fascinat de lipsa emfazei dramatice sau, altfel spus, cu vorbele lui Bernard Berenson, unul dintre comentatorii avizaţi ai lui Piero della Francesca, de arta elocinţei absente “the art of of the ineloquent”. Pictorul lucrează cu spaţiul picturilor sale ca un dirijor conducând perfect şi impasibil o orchestră desăvârşită. Care s-ar fi oprit din cântat, deşi muzica ei rezonează în noi. La Pierro della Francesca, pictura devine un stop cadru al eternităţii. Graţia divină, martiriul, reînvierea, devoţiunea, visul Marelui Sfânt Împărat Constantin sunt imagini ale acestei eternităţi mai presus de cuvinte şi timp. Locvacitatea e absentă din eternitate.

Învierea lui Christ, 1458

Picturile de mari dimensiuni au impus prin arta elocinţei absente. De la Sansepolcro şi Arezzo, trecând şi prin Monterchi, unde se află splendida frescă “Madonna del Parto”, pelerinajul nu ne ajută să ni-l imaginăm pe Pierro della Francesca pictând pe panouri cu laturile mai mici chiar de 50 de centimetri.

În schimb, aici, la “Metropolitan Museum”, vizitatorii expoziţiei “Piero della Francesca Personal Encounters” au în faţa ochilor, Renaşterea italiană concentrată în lucrări de mici dimensiuni, într-o proximitate şi reunire miraculoasă, care s-a putut realiza graţie unor sponsori şi curatori vizionari.

Madonna del Parto 1455-60

Renaşterea europeană înseamnă pentru mulţi dintre noi o artă la scara monumentală. Mega-proiecte în arhitectură, pictură şi sculptură. Descoperirea Renaşterii, la dimensiuni mai smerite, îmblânzite de scala umanului, a întâmplărilor şi devoţiunii personale, ne întoarce la expresivitatea intimităţii şi a surdinei, la bucuria frumuseţii domestice, zilnic cuibărită în noi, fără ocheanul măritor, care dilată peisaje şi chipuri de sfinţi, în frescele din biserici. Dar şi la aceste dimensiuni ale intimităţii domestice, Piero della Francesca nu renunţă la impersonalizarea emoţiei serene, a expresivităţii reţinute şi conţinute. La perspectiva simfonic orchestrată, ca o partitură pe care sunt scrise toate notele compoziţiei.

Flagelarea, 1455

Micul panou al “Madonei cu Pruncul” respiră o monumentalitate implozivă. Personajele stau în dreptul unei ferestre care lasă să se vadă în spatele acestei maternităţi sfinte, la mare depărtare, dealuri cu pomi şi arbuşti. Aceasta pare să fie cea mai timpurie pictură a maestrului ajunsă până la noi. Pe spatele panoului pictat cu “Madona şi Pruncul”, este pictat un vas mare pentru răcit vinul aşezat pe un raft pictat în perspectivă. Pe partea de panou nepictată apare o inscripţie care notează numele celui care a restaurat pictura în secolul al XVII-lea şi sistemul perspectival folosit în pictarea vasului de răcit. Apar linii incizate, semne de împunsături care sunt folosite ca nişte puncte menite să creeze adâncimea… Ideea este aceea a unei picturi atent controlate ce reuneşte devoţiunea cu geometria, credinţa cu numărul de aur al reprezentării.

Madona cu Pruncul

Dacă trecem de la fresca aflată la “Tempio Malatestiano”, la Rimini, reprezentându-l pe “Sigismondo Malatesta rugându-se în faţa Sfântului Sigismund”, care e o lucrare de 257×345 centimetri, la micul panou de lemn de 49,4×39,5 centimetri pe care este pictat Sfântul Ieronim şi cel ce se roagă, tabloul restaurat, care reprezintă punctual central al acestei expoziţii, parcurgem o micşorare a suprafeţei pictate de cinci ori pe una din laturi, de nouă ori aproximativ, pe cealaltă. Micşorarea dimensiunilor este enormă. Privite într-un album care poate reproduce frescele mari şi picturile mici pe aceeaşi dimensiune a paginii, aproape că nu remarcăm diferenţa de complexitate a compoziţie, care nu ţine seama de dimensiunile reale ale suprafeţei ce trebuie pictată. Piero della Francesca pictează scene şi peisaje de mare adâncime, indiferent dacă lucrarea este destinată unui perete mare de biserică sau spaţiului domestic redus. E ca şi cum pictura de mici dimensiuni ar putea fi transpusă oricând la mari dimensiuni, la o scală cosmică şi universală.

Reversul picturii Madona cu Pruncul

Picturile dedicate rugăciunilor şi devoţiunii au fost comandate de persoane particulare. Dar, deşi nu au fost destinate altarelor de biserici şi catedrale, pictorul nu renunţă la acea distanţă senină faţă de exacerbare şi pasionalitate. Rugăciunea şi prosternarea, reculegerea şi mărturisirea au încremenirea şi desăvârşirea formelor din geometrie.

Sfântul Ieronim şi omul care se roagă, 1460

Expoziţia de la “Metropolitan Museum” este concepută în jurul picturii “Sfântul Ieronim şi un om care se roagă” – “Saint Jeome and a Supplicant”, care m-a impresionat din multe motive. Am vorbit despre ea la Colocviul despre traduceri de la “Columbia University”, oprindu-mă la Sfântul Ieronim, care este patronul traducătorilor şi erudiţiei teologice. Am văzut prima oară tabloul “Sfântul Ieronim şi un om care se roagă” în colecţia de pictură a “Galeriei dell’ Accademia”, din Veneţia. Revăd pentru a doua oară această pictură care a părăsit pentru prima oară Italia ca să fie expusă la New York. Privirea se contractă în intimitatea pensulaţiei, a luminii şi albastrului unic pe care îl are peisajul la Piero della Francesca. Smalţul picturii e împânzit de reţeaua fină, ca de borangic, sau de vase capilare, a acestor striaţii apărute de-a lungul atâtor veacuri. Expoziţia de la “Metropolitan” e concepută ca un laborator de cercetare. Privitorul se concentrează în jurul a numai patru lucrări care surprind devoţiunea şi dialogul cu Dumnezeu, în intimitatea, sfiala temătoare, veneraţia, solemnitatea şi profunzimea lui.

Sigismondo Malatesta rugându-se în faţa Sfântului Sigismund, 1451

Pictura “Sfântul Ieronim şi un om care se roagă” a fost adusă la “Metropolitan Museum” cu sprijinul “Fundaţiei Italiene pentru Artă şi Cultură”, cunoscuta FIAC, cea care a mai sponsorizat o altă expoziţie de la “Met”, dedicată, în 2005, lui Antonello da Messina, maestru al Renaşterii siciliene. Pictura “Madonna şi Pruncul cu cei doi îngeri” pictată pentru Federico da Montefeltro şi curtea acestuia de la Urbino a fost adusă la Met cu sprijinul dat de “Ministero dei Beni e delle Attivita Culturali e del Turismo”.

“Madona şi Pruncul” din colecţia Alana (53×40 cm) nu are complexitatea frescei cunoscute sub numele de “Madonna del Parto” (260×203 cm) aflată în Muzeul din Monterchi, deşi a păstrat asocierea de rozuri şi verde smarald ce apare în întruchiparea celor doi îngeri.

Faţada dinspre canal a Ca’Amadi din Veneţia, datând din secolul al XV-lea

De la “Staatliche Museen” din Berlin a fost adusă poate cea mai impresionantă lucrare de mici dimensiuni a lui Piero della Francesca, “Sfântul Ieronim în sălbăticie”. Pictura modernă a fost marcată profund şi pe mai multe direcţii de peisajul de pădure cu copaci cu trunchiuri înalte ce lasă loc între ei luminii să treacă dimpreună cu peisajul din adâncime pe care-l vedem ca şi cum ar apare pe ecrane verticale precum în pictura pe rulouri orientală sau peisajele pictate pe paravane. Compoziţia pictată la 1450 pe lemn are o aşezare de axe verticale şi orizontale impresionantă. Peisajul despărţit de râu, de malul apei şi reflectarea coroanei verzi în apă sugerează o levitaţie dumnezeiască asemenea spiritului în reculegere şi rugăciune. Frunzişul e pictat meticulos, în vreme ce leul, devenit companion nedezlipit al Sfântului Ieronim, după ce acesta i-a smuls un ţep din labă, e mai degrabă expediat, într-o arătare de abur fantomatică. Pălăria de cardinal e abandonată undeva la baza picturii. Pare adăugată de pictor peste iarbă în ultima clipă. Trupul Sfântului Ieronim are culoarea pământului şi stâncii, culoarea pustiei şi sihăstriei, mineralizat cumva asemeni dunelor de nisip. Plec din expoziţia de la “Metropolitan Museum” cu această imagine în memorie mai obsedantă decât orice frescă monumentală. Pe colinele peisajului din depărtare flori albe umplu coroanele pomilor şi arbuştilor anunţând din primăvară promisiunea rodului. În firida pustietăţii, Sfântul Ieronim stă printre cărţi, prevestind roadele erudiţiei. Nimic dramatic în această pictură a cumpenei cosmice şi echilibrului spiritual, în care ecloziune şi recluziune se contopesc la infinit ca picăturile apei în albia unei ape curgătoare. Pictura lui Piero della Francesca îmi apare, indiferent de dimensiunile ei, o asemenea miraculoasă alcătuire prin transparenţă şi adâncime, smerenie şi serenitate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.