Povestea televiziunii stat

Toate poveştile de succes încep cu un vis. În acest caz, visul de a controla o ţară proaspăt ieşită de sub dictatură, deci cu mare potenţial. Cu multă tenacitate şi cu mulţi bani, eroul principal al povestirii noastre a început să-şi clădească visul. La început mai modest, cu un ziar şi o Antenă. Totul mergea de minune, televiziunea înfiinţată cu ajutorul unui vechi teleast ceauşist a început să prindă, iar ziarul să obţină un tiraj bunicel în zilele în care publica listele cu câştigătorii de la jocul de bingo organizat de postul TV. Uşor, uşor, dar şi cu multe milioane oferite drept premii telespectatorilor, show-ul politic de la miezul nopţii al Antenei a căpătat audienţă şi deci o influenţă serioasă asupra publicului precum şi a politicienilor avizi de voturi.

Însă puterea dorită cu ardoare de eroul nostru întârzia să apară. Aşa că a continuat să-şi dezvolte imperiul. Întâi un partiduleţ balama, supranumit într-o vreme ”soluţia imorală”. Acest lucru l-a mulţumit, dar a văzut că tot nu e de ajuns. Presa vremii a relatat pe larg, cu multe amănunte picante, despre cum omul nostru negocia, destul de anevoios, locuri în Parlament contra susţinere mediatică. Venise momentul să-şi extindă influenţa şi în societatea civilă. A investit şi şi-a creat propria felie. Fundaţii, asociaţii şi alte formaţiuni ci(u)vice au devenit parte a imperiului a cărui conducere a împărţit-o cu familia, după modelul Trump. Şi, cum în România numai cine nu vrea nu înfiinţează o Lojă, ca să fie meniul complet şi-a asigurat şi ajutorul celor din lumea despre care nu se cuvântă.

Într-un final, omul nostru şi-a văzut visul cu ochii. În mod discreţionar, a întors rezultatul alegerilor din 2004 şi i-a distrus libertatea şi cariera politică lui Adrian Năstase. Ulterior supărat pe Băsescu, i-a organizat cu succes două suspendări de răsunet. Însă ceva îl rodea foarte tare. Mai era cineva care îi juca pe degete pe politicieni şi alţi puternici ai zilei. Şi nici măcar nu investise atâta efort pentru asta. Sorin Ovidiu Vântu a reuşit acest lucru achiziţionând de la Silviu Prigoană un mic studio TV, numit pompos ”Televiziune de ştiri”. A băgat mulţi bani în aparatură şi jurnalişti. Ideea a prins foarte bine la public şi patronul Realităţii TV a început să-i joace, după bunul-plac, pe politicienii dornici de notorietate, Mircea Geoană fiind cel mai celebru exemplu.

Ambiţionat de succesul lui SOV, omul nostru a început investiţia în propriul său post de ştiri. Antenele s-au înmulţit şi aşa a apărut cea cu numărul 3. S-a urnit mai greu la început, dar în zilele noastre a ajuns principala tribună electorală a României. După o selecţie bine făcută, un nucleu dur de ziarişti profesionişti asigură audienţe uriaşe pentru piaţa media de la noi. Puternicii zilei suportă, cu stoicism, absolut orice din partea realizatorilor, numai pentru a fi prezenţi pe post. Toate organizaţiile, mai mult sau mai puţin civice ale eroului nostru, fac echipă cu realizatorii pentru a asigura o mai mare putere de foc împotriva duşmanilor.

Practic la postul nostru ai servicii ”all inclusive”. Dacă Justiţia ia vreo decizie, acolo sunt judecaţi judecătorii, procurorii şi inculpaţii. Realizatorii, împreună cu ci(u)vicii şi cu invitaţi atent selecţionaţi, dau verdicte mai ceva decât Curtea Constituţională şi CEDO la un loc. Politicienii sunt traşi de urechi şi li se spune ce ar trebui şi ce nu ar trebui să facă. Se duc campanii pentru sau împotrivă. Sunt înfieraţi, demonizaţi şi ridiculizaţi, cu mai mult sau mai puţin umor, ”băsiştii” – categorie în care intră toţi cei care au opinii contrare eroului nostru, indiferent dacă l-au simpatizat sau nu la un anumit moment pe fostul preşedinte. Practic, dacă te uiţi la acel post destulă vreme, ajungi să te întrebi de ce mai avem nevoie de stat, de autorităţile lui. Pentru că este evident că cei de acolo sunt mai buni, mai cinstiţi şi mai competenţi decât oricine altcineva.

Şi uite cum am ajuns de la televiziunea de stat, care la începutul anilor ’90 tăia şi spânzura în audiovizual, la modelul de televiziune stat. Angajaţii ei ştiu ei mai bine să guverneze ţara, sunt singurii care se luptă cu corupţia, sunt singurii care deţin adevărul absolut. Acesta să fie viitorul? Să fim guvernaţi, legiferaţi şi judecaţi nu de către instituţiile statului alese sau numite, ci de către o televiziune? În niciun caz! Nimic nu este veşnic pe pământ. Deşi părea trainică, această construcţie a început să se clatine. Pentru că din ce în ce mai mulţi încep să gândească cu propriul lor creier şi să se informeze din alte surse, refuzând informaţia prelucrată, livrată în cantităţi industriale de către posturile de ştiri.

Însă pericolul vine şi din altă direcţie. Un alt erou de poveste, mai tânăr şi mai tenace, dornic de putere şi fără scrupule, şi-a creat şi el o televiziune care acum ameninţă serios audienţele. Şi deci puterea televiziunii stat. Nu s-a jenat să tabloidizeze orice subiect, să-i ameţească pe pensionari, să fure ziarişti de la concurenţă şi multe altele. Televiziunea stat încearcă să-i facă faţă poate cum mai bine, a făcut perechi de realizatori (bărbat+femeie, să nu-i supere pe cei credincioşi), şi încearcă şi tabloidizarea, inclusiv prin impunerea în emisiuni a unor astrologi, numerologi şi a altor ogi.

Este o bătălie pe viaţă şi pe moarte, în toamnă vom avea alegeri şi politicienii vor da năvală cu promisiuni nu numai pentru alegători, dar şi pentru eroii de poveste. Şi cum eroul nostru se află în prezent la mare înghesuială, celula fiind foarte mică, speră şi el, săracul…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.