Primul Ministru a fost decapitat în piața publică

Asta e povestea, simplă, simplă de tot. S-a întâmplat în Galaxia Trei, dincolo de centura de asteroizi din Tau Ceti, departe, foarte departe. Un oarecare a ajuns prim ministru într-o țară oarecare, de pe o planetă din Galaxia Trei. Mare scofală. S-a întâmplat, se va mai întâmpla. Planeta Lugubria, așa se chema planeta, era terciută de mârșăvie, de corupție, de perversități de neimaginat.

Într-una din acele țări, un oarecare ajunge prim ministru prin mașinațiuni și lovituri de teatru. Mare scofală. El, primul ministru, a început să guverneze discreționar, să-și distrugă fizic adversarii politici, să facă pe nebunul, să mătrășeaască pe oricine, să-și bată joc de popor într-un fel inimaginabil. Ca și cum el ar fi fost nemuritor iar poporul nu. Ca în mai toate galaxiile posibile, acel oarecare a știut de la bun început că poporul nu se va mișca, că va sta drepți, că va mârâi pe la colțuri, fără de curaj.

Altfel cum când partidele politice de pe planeta Lugubria gândiseră și puseseră la cale încregături de putere foarte solide, invizibile, în cârdășie unele cu altele! În acest hățiș de rețele mafiote, orice poporan mai răsărit nu avea nici o șansă să facă ceva. Partidele politice gândiseră un sistem de putere inimaginabil, așa, ca o mlaștină în care oamenii cinstiți piereau fără drept de apel, de-adevăratelea, la propriu.

Primul Ministru jubila de fiecare dată când vreo grevă se stingea inexplicabil, când liderii sindicaliștilor dispăreau subit, nemaifiind de găsit vreodată. Un val de moarte și de perversitate plutea peste planeta Lugubria. Nimic nou sub soare, lucru valabil în toate galaxiile posibile. Povestea asta nu are vreo noutate anume. Ea spune însă că pierzania, rătăcirea și inutilitatea se destrăbălează oriunde în Univers. Miniștrii tremurau de frica Primului Ministru, el răcnea în toate felurile, îi făcea pe toți albie de porci.

Striga de dimineață și până seara, băi ministrule de interne, te-am făcut om, eu te-am făcut om, mă, nu vezi că mi s-a dezlegat șiretul de la greată?! Iar ministrul de interne se repezea, în genunchi, să lege șiretul Primului Ministru, nu te joci. Femeile din întreaga țară se dăruiau de bună voie, cerșind o aprobare, o înlesnire, o bunăvoință Primului Ministru. Primul Ministru cutreiera așezările cosmice benchetuind, chefuind, dedându-se la tot felul de perversități sexuale, grohăind ca un porc. Oamenii răbdau speriați pentru că nu aveau nici o șansă să facă ceva. Se spionau unii pe alții, se invidiau, se urau reciproc.

Nimic din ceea ce ar fi putut să-i pornească la luptă împotriva ticăloșiei. Dar asta, la nivel galactic, trebuie să fie o gogoriță. Căci ticăloșia pare să fie eternă, creativă, de neoprit. Toate istoriile galactice consemnează acest flagel. Toate istoriile galactice vorbesc despre popoare care s-au sfârșit pentru că nu au reușit să lupte împotriva ticăloșiei. Nimic nou sub soare. E doar de neînțeles această neputință vremelnic, atotstăpânitoare, prin care oamenii din toate galaxiile posibile se lasă călăriți, oropsiți, jefuiți, distruși, omorâți, spoliați, exploatați fără milă de unii dintre ai lor ajunși la frâiele puterii.

E de neînțeles această teribilă rătăcire. În sfârșit, nu vine nimeni providețial să rezolve lucrurile, să facă dreptate. E o iluzie. Multe popoare din multe galaxii posibile s-au dedulcit cu iluzia asta prostească, pierzându-și vlaga în incantații și ritualuri tembele. Ticăloșia și caterinca politică se umflau și mai tare, peste măsură, cu fiecare ritual în parte. Dar o explozie solară a unui soare portocaliu, a modificat starea de lucruri.

A izbucnit o revoluție devastatoare și Primul Ministru a fost decapitat în piața publică. Ceea ce se întrevede din acest eveniment cosmic este că, până la urmă, numai revoluția poate schimba ceea ce trebuie schimbat. Revoluția pare să fie un rău necesar, o bulversare a milioane de oameni, un fel de scurt-circuit care pornește ființele la răzvrătire. Și, pentru o clipă, ideea de libertate se răsfrânge în inimile oamenilor care o cântă pe străzi de nebuni. Pentru ca mai apoi, în mod straniu, oamenii se pună iar la cale tot felul de sisteme contorsionate, cu tot felul de noi directive, sarcini și ambiții care produc, mereu și mereu, mârșăvie, corupție, și perversități de neimaginat.

Și asta trebuie să fie osânda cosmică a acestor înjghebări de molecule pe care le numim ființe. Un fel de stare cosmică ridicolă, împănată cu teorii fanteziste, cu ideologii periculoase, cu elanuri prostești, toate bordate de o deșertăciune fără de margini și de neînțeles.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.