Prin expoziţii…

Colecția lunii martie: Elena și Anastase Simu la Muzeul Colecțiilor de Artă

În acest an Muzeul Colecțiilor de Artă împlinește 40 de ani de la inaugurarea sa ca secție a Muzeului Național de Artă al României. Cu această ocazie, Muzeul Colecțiilor de Artă propune publicului întâlniri lunare cu specialiștii săi, cu scopul de a evidenția câte o colecție și pentru a reliefa personalitatea colecționarilor care au contribuit la dezvoltarea vieții artistice și culturale a țării.

Găzduit în clădirea fostului Palat Romanit, Muzeul Colecţiilor de Artă oferă o perspectivă inedită asupra societății românești de la începutul secolului al XX-lea și până aproape de zilele noastre. Cele peste treizeci de colecții expuse permanent reunesc o mare varietate de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă românească, europeană și orientală donate de-a lungul timpului de colecționari și artiști, cei mai mulți dintre ei bucureșteni. Operelor semnate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Gheaţă li se adaugă grafică europeană și japoneză, mobilier francez, covoare orientale și icoane populare din Transilvania.

Muzeul Colecțiilor de Artă a fost redeschis în anul 2013, după o perioadă în care au avut loc ample lucrări de consolidare și restaurare.

În luna martie are loc prezentarea Colecției Elena și Anastase Simu, cărora li s-a datorat înființarea în anul 1910 a primului muzeu particular de artă din România: Muzeul Simu. Dacă doriți să aflați ce l-a îndemnat pe Anastase Simu să se dedice constituirii unei colecții, de ce a fost donată statului român și ce a stat la baza selecției lucrărilor cumpărate de Anastase Simu, sunteţi așteptaţi miercuri, 14 martie, de la ora 16.00, la prezentarea susținută de Ilinca Damian. Vor fi evocate evoluția colecției și istoricul Muzeului Simu.

“Fiul risipitor – Cântările Triodului”, în viziunea Elenei Murariu

Muzeul Naţional al Satului găzduieşte până în 15 aprilie expoziţia de pictură şi grafică Fiul risipitor – Cântările Triodului. Proiectul expoziţional îi aparţine artistului plastic Elena Murariu, adună peste 60 de lucrări de pictură şi grafică şi este, aşa după cum afirmă autoarea, „scris într-o cheie mai greu de găsit astăzi, cheia pocăinţei, este o căutare personală, un demers de purificare al artistului iconograf, o invitaţie la împărtăşirea căutărilor, bucuriilor duhovniceşti şi spirituale cu semenii aflaţi şi ei pe calea căutării Luminii”.

Lucrările concentrează iconografia sfinţilor şi a sărbătorilor de dinainte şi din Triod, Săptămâna Pătimirilor şi Învierea. Parcurgând această expunere de lucrări vă veţi întâlni cu Vameşul, Tâlharul cel bun, Fiul risipitor, Maria Egipteanca, Moise Arapul, Varvar, Taisia, Pelaghia, canaaneanca, samarineanca şi alţi păcătoşi reîntorşi la Dumnezeu. Totodată vă veţi mai întâlni cu icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Regele David, Fericitul Augustin, Sfântul Andrei Criteanul şi Sfântul Siluan Athonitul.

Psalmii de pocăinţă, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea regelui Manase şi Canonul cel Mare întăresc prin cuvânt demersul plastic, aceste rugăciuni devenind ele însele imagini plastice ziditoare. Ispitirile Mântuitorului şi ale sfântului Antonie cel Mare, soarta cetăţii Ninive, Scara Sfăntului Ioan Scărarul, Păstorul cel Bun şi Pilda Bunului Samarinean completează pledoaria întru pocăinţă şi nădejde. Întreaga suită de lucrări converge spre marele praznic al Învierii, prin care viaţa noastră se umple de sens, având perspectiva învierii personale şi a vieţii veşnice.

Elena Murariu este pictor restaurator de frescă şi artist plastic al României contemporane. „Personalitate puternică, în ciuda unei aparenţe de fragilitate, în răspărul unui deja înrădăcinat fel de a te comporta ca artist într-o cultură devastată de teribilism şi impostură, Elena Murariu îşi urmează fără şovăire drumul şi menirea. Restauratoare a frescei unor importante monumente ecleziale, dar şi plasticiană cu o creaţie personală deja intrată în conştiinţa publicului, artista nu trăieşte însă nici un fel de dedublare, ci mai curând reuşeşte să-şi pună în armonie şi conlucrare cele două tipuri de preocupări.(…)” , mărturisea criticul de artă Luiza Barcan.

Desene şi picturi de Friedrich von Bömches, în Spaţiile medievale de la Cotroceni

Muzeul Naţional Cotroceni organizează miercuri, 14 martie, ora 18.00, în Spaţiile medievale, vernisajul expoziţiei Mari graficieni ai lumii – Friedrich von Bömches.

Expoziția temporară dedicată lui Bömches – artist român, originar din Braşov – se înscrie în seria manifestărilor pe care Muzeul Național Cotroceni le organizează în Anul Centenarului, celebrând în acest mod arta românească din ţară şi din străinătate.

Friedrich Ritter Bömches von Boor s-a născut la Brașov, în 1916 și s-a stins din viață la Wiehl, în Germania, destinul său personal fiind reprezentativ pentru frământările dramatice din Europa ultimului secol. S-a format ca pictor între anii 1936 – 1941, luând lecţii de desen, pictură şi compoziţie de la Fritz Kimm, Hans Eder şi Johann Mattis-Teutsch. În 1941, este trimis pe front, iar la scurt timp după întoarcerea din război, în 1945, este deportat pentru cinci ani într-un lagăr de muncă din Rusia. Aceşti zece ani teribili de război şi muncă silnică îşi vor pune amprenta asupra paletei cromatice şi a tematicii pictorului.

În 1950, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi timp de douăzeci de ani va face parte din conducerea filialei UAP din Braşov. A participat la expoziţii în ţară şi străinătate şi este decorat cu Ordinul Meritul Cultural cl. IV. În 1978, se stabileşte definitiv în Germania. Schiţează portretele unor personalităţi germane din cultură, politică şi economie ca Peter Ludwig, Genscher, Heidegger, Beitz sau Lore Lorenz. Friedrich von Bömches a lăsat în urmă mii de lucrări, fiind de o productivitate inimaginabilă. O parte dintre aceste lucrări, desene şi picturi, le vom regăsi în expoziţia deschisă publicului în perioada 15 martie – 1 aprilie 2018.

Galeria Alexandra’s vă invită la un eveniment extraordinar

Expoziţia marelui artist român Horia Damian este prilejuită de împlinirea a 96 de ani de la naşterea sa.

Cu 96 de ani în urmă, la 27 februarie 1922 se năştea la Bucureşti Horia Damian, pictor prodigiu încă din adolescenţă, admirat de marii colecţionari ai epocii, printre care K.H. Zambaccian, care-i aşeza lucrările alături de clasicii artei noastre din celebra sa colecţie: Andreescu, Luchian, Petraşcu.

La 15 mai 1946, în vârstă de 24 de ani, Horia Damian sosea la Paris cu o bursă de studii pe care i-o obţinuse de la Institutul Cultural Francez pictorul Jean Al. Steriadi, admirator al său.

La Paris avea să se desfăşoare prodigioasa activitate a acestui inegalabil maestru desenator, pictor, sculptor care, în 1951, avea să-şi definească propriul limbaj, propria viziune asupra sensului artei, al sacralităţii pe care aceasta e chemată s-o exprime, al monumentalităţii. La Paris avea să se stingă, nonagenar.

În contextul ignorării actuale a valorilor fondatoare ale culturii româneşti şi ale culturii în general, expoziţia de faţă capătă o semnificaţie extraordinară, unică.

Nimeni în lume nu poate evoca personalitatea şi opera lui Horia Damian aşa cum o face criticul şi istoricul de artă Radu Varia, căruia i se datorează acest eveniment şi care acum cinci decenii, în 1968, prefaţa la Galeria Stadler din Paris expoziţia de ”construcţii“ ale lui Damian. Tot atunci, domnia sa avea să ia iniţiativa temerară, încununată de succes, a prezentării creaţiei artistului în marile muzee ale lumii, continuată timp de peste patru decenii: Muzeul de Artă Modernă al Oraşului Paris, The Solomon R. Guggenheim Museum din New York, Muzeul Ludwig din Aachen, Muzeul de Artă Modernă din Rio de Janeiro, Bienala de la Sao Paulo, Bienala de la Veneţia, Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris – Centrul Pompidou şi altele.

Pentru prima oară, datorită excepţionalelor interpretări ale semnificaţiei şi originalităţii acestor opere, publicul nostru va putea admira şi înţelege în sfârşit parcursul Damian, de la o capodoperă din adolescenţă până la viziunea arhitecturală şi cosmogonică a artistului, acest “mare solitar al secolului 20”.

“În 1990, într-un moment în care imaginea ţării noastre în lume era dezastruoasă, am acceptat invitaţia de-a prezenta la Gagosian Gallery din New York o expoziţie Brâncuşi, sperând ca lumea să vadă că suntem de fapt altceva decât s-ar fi putut crede pe atunci. Expoziţia, cuprinzând numai şase sculpturi ale marelui artist, intitulată Brancusi, Masterpieces from Romanian Museums, s-a bucurat de un imens succes şi de o întreagă pagină în ziarul The New York Times, articolul renumitului critic John Russell, Elogiu micilor expoziţii, subliniind importanţa acestora, când sunt semnificative, ca a noastră, spre deosebire de expoziţiile-mamut, care adesea nu spun mare lucru.

Peisajul din 1936, când Horia avea numai 14 ani, dă măsura geniului său de pictor. Ajuns la Paris în 1946, la 24 de ani, lasă în urmă la Bucureşti capodoperele pe care le-am prezentat în 2009 la Palatul Mogoşoaia, şi înţelege că altul e cursul artei în lume, aşa cum i se întâmplase şi lui Brâncuşi în 1904. Ca şi el, Damian refuză din acel moment să reprezinte aparenţele, căutând să exprime ceea ce e dincolo de orizontul vizibil, să pătrundă în invizibil.

Pentru asta trebuia să-şi definească un limbaj propriu, ceea ce s-a şi întâmplat în 1951, aşa cum Brâncuşi îşi făurise propriile arme în 1907. În demersul său, eroic, care n-avea să coincidă cu cel al artei timpului, Damian avea să fie un solitar, căruia mi-a fost dat să-i stau alături începând din 1967, când abia se întorsese de la Malakara, la prima sa vizită în căutarea surselor marilor învăţături ale Indiei Eterne; şi, printre documentele mele uitate de timp, am regăsit nu de mult traducerea în limba franceză pe care am făcut-o împreună a cărţii sacre Bhagavad Gita, Cântul Divin. În 1968 prefaţam expoziţia sa de la Galeria Stadler din Paris, luând iniţiativa temerară, încununată de succes, de a-i face cunoscută opera în principalele muzee ale lumii.

Marii solitari, ne spune André Malraux, au adeseori o legătură profundă cu cei vii şi cu cei morţi, în numele cărora se exprimă. De aceea şi cred nu doar în arta lui Damian, căreia m-am dedicat cu absolută determinare, ci cred şi în marele ei destin postum. Altfel spus, dacă arta epocii tindea şi tinde să se concentreze asupra obiectului, în dauna subiectului, Damian avea să rămână pe făgaşul pre-modern al relaţiei dintre subiect şi obiect, exprimând măreţia şi natura însăşi a fiinţei, tentată dintotdeauna de misterul experienţei şi al cunoaşterii.

Dacă limbajul propriu al artei sale Damian îl defineşte în 1951 – după care urmează o perioadă de imens succes, când pictează în mod romantic splendoarea cerului – în 1964, odată cu prima Piramidă de Aur, marele artist îşi transpune viziunea cosmică în termenii geometriei riguroase, ai monumentalităţii, aduse la viaţă, ca să spun aşa, de o irepresibilă pulsaţie metafizică. Va fi cazul marilor sale construcţii arhitecturale, al picturilor şi desenelor Oraşul fortificat, Oraşul lui Alexandru, Mastaba, Mandala, şi aşa mai departe

Cerul înstelat din 1951, simbol al ordinii sacre a Universului, e construit în funcţie de punct, care e şi centru. Acuarela din 1952 aduce în atenţie cercul, dezvoltare a punctului, simbol al perfecţiunii, al omogenităţii şi al unităţii celeste. Sfera, la rândul ei, dezvoltare în spaţiu a punctului şi a cercului, e simbol al desăvârşirii absolute, reprezentând Cosmosul în ansamblul său.

Iar multitudinea de mici sfere dispuse pe trasee bine definite în operele care încep cu Marele paralelipiped înstelat din 1970, de un albastru nocturn, expus de mine în 1972 la Muzeul de Artă Modernă al Oraşului Paris, ca şi în cazul Colinei din 1976, însemna o inspirată şi infinită multiplicare a surselor de lumină, sporind „de o mie de ori frumuseţea” operei, pentru a folosi cuvintele lui Platon. Toate acestea vor concura în mod fericit decenii de-a rândul la definirea, între metafizică şi monumentalitate, a cosmogoniei vizionare a lui Horia Damian. Dacă în căutarea propriului limbaj plastic Mondrian i-a servit de exemplu, gândirea lui Damian despre existenţă şi despre artă avea să-şi găsească cu totul alte surse: arta sumeriană şi arta egipteană, de pildă”.

Leipzig-București-Lipscani: o poveste europeană

Muzeul Municipiului București anunță debutul și derularea unui proiect dedicat recuperării unor fragmente de istorie comună româno-germană, veche de peste patru sute de ani.

Expoziția Leipzig-București-Lipscani: o poveste europeană este organizată de Muzeul Municipiului București și găzduită de Primăria Orașului Leipzig (Stadt Leipzig), în perioada 6-15 martie, precum și de Centrul Comercial Promenaden Hauptbahnhof Leipzig în perioada 12 aprilie-6 mai 2018.

În cadrul expoziției poate fi vizionat și un film documentar despre fenomenul Lipscani. Inaugurarea a avut loc în 6 martie, în holul Primăriei orașului Leipzig, în prezența domnului Burkhard Jung, Primarul general al acestui oraș și a E.S. Ambasadorul României în Republica Federală Germania, Emil Hurezeanu.

Această expoziție prezintă pentru prima oară publicului german istoria comerțului de lipscănie determinat de târgurile sezoniere care au fost organizate de municipalitatea orașului Leipzig încă din secolul al XVI-lea. În spațiul german nu se știe de existența în orașe din Muntenia și Oltenia a unor străzi istorice Lipscani, care au apărut datorită acestui comerț încă din secolul al XVII-lea.

Cartea Leipzig-București-Lipscani: o poveste europeană, realizată de specialiști ai Muzeului Municipiului București MMB, va fi lansată în Germania în15 martie. Evenimentul va avea loc la Târgul de Carte de la Leipzig-2018 (Messe-Allee 1), între orele 15.00 – 16.00, la Standul României, Hala 4, E501. Vor participa Adrian Majuru, directorul Muzeului Municipiului București și editorul cărții împreună cu E.S. Emil Hurezeanu, Ambasadorul României în Germania. Moderator va fi Jan Cornelius, iar interpret Sorin Georgescu.

Amintim că România este țară invitată de onoare la Târgul de Carte de la Leipzig-2018.

”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”

Trei expoziţii vă aşteaptă la Mogoşoaia.

Peisaje subiective, expoziție de pictură semnată Eugen Raportoru și curatoriată de Marcel Bunea, organizată în parteneriat cu Centrul Național de Cultură a Romilor Romano Kher, vă invită în universul unui artist care este Pictor… pentru că doar pictura poate să-l scoată din trăirile intense ale pulsului vieții.

“Harnic și lucid, artistul își trasează cu greu drumul, prin hățișul prejudecăților contemporane. Lupta nu-l sperie, chiar din contră, îl motivează superior. Sinceritatea este, cred , trăsătura definitorie a artei sale. Eugen Raportoru nu este nici un intelectual interesat doar de esențe și sinteze, dar organizează suprafața picturală cu rațiune specifică. Și asta nu e puțin lucru!”, scrie Marcel Bunea

În Sala Foișor, se află expoziția de sculptură Polifonii, aparținând artistului Mihail Nicolescu, despre care, criticul de artă Mădălina Mirea afirmă: “Personaj în egală măsură discret și ex-centric, Mihail Nicolescu trăiește, cu fiecare lucrare a sa, tensiunea continuă dintre o lume ideală, situată în registrul grav și realitatea cotidiană, plasată sub semnul derizoriului. Lucrările sale generează Polifonii, conglomerate de idei și fapte de creație, având ca ultim scop extragerea eului său artistic din zona crepusculară”.

Artistul Ștefan Neacșu semnează a treia expoziție de sculptură Zbor întrerupt, curatoriată de Mădălina Mirea.

Ștefan Neacșu este un sculptor sui-generis. Provocarea pe care o lansează publicului prin expoziția din Cuhnia brâncovenească este aceea de a fi părtaș la actul său artistic. Vizitatorii sunt îndemnați să dea nume lucărilor, iar pentru a valorifica aspectul tactil al sculpturilor, vor putea atinge nestingheriți lucrările expuse. Distanța dintre momentul expunerii si momentul finisajului (o lună), va fi măsurată prin fotografii.

Toate cele trei expoziții pot fi vizitate până în 31martie.

Teracota, mon Amour! la Castelul Cantacuzino din Bușteni

După expozițiile Moving Van Gogh, Pablo Picasso și Salvador Dali, Castelul Cantacuzino va găzdui prima expoziție itinerantă de cahle pictate transilvănene.

Cahlele sunt manufacturate de Teracota Mediaș – ultima fabrică de sobe presate și pictate manual din România.

Expoziția Teracota, mon amour! este o colaborare între Asociația Imbold și Teracota Mediaș. Până acum, expozitia a fost expusă la Noaptea Albă a Galeriilor în București și de Ziua Națională a României în cetatea Alba Iulia. Expoziția de la Castelul Cantacuzino este realizată în cadrul Alpin Film Festival și poate fi vizitată până în 3 aprilie, urmând a fi relocată în Sibiu și Iași.

Alături de piesele ceramice, Teracota, mon amour! expune și o sobă mobilă cu cahle pictate, lipită cu pământ galben și montată de unul dintre sobarii de la Teracota. Titlul expoziției este ales de Adrian Popescu, om de presă și de marketing și iubitor de cahle pictate.

Fabrica de teracotă din Mediaş a fost înfiinţată în anul 1906 şi avea 25 de muncitori. După 110 ani, fabrica are aproximativ același număr de angajaţi şi produce cahle manuale folosind aceleași tehnici și materiale ca în 1906. Fiecare cahlă este turnată, finisată, glazurată și pictată manual. În arhiva fabricii este adunată o colecție amplă de cahle și mulaje de cahle transilvănene, inclusiv reproduceri după sobe rare de la Muzeul Astra din Sibiu.

O parte dintre acestea sunt turnate, pictate și expuse la Castelul Cantacuzino.

Alpin Film Festival este un eveniment cultural internaţional de film, carte și fotografie, care îşi propune să promoveze civilizația montană cu valorile ei patrimoniale, turistice, ecologice, economice, de educaţie şi sportive. Festivalul este propus şi realizat de Asociaţia Secvențe.

Castelul Cantacuzino este amplasat în Bușteni, cartierul Zamora, pe locul unei vechi case de vânătoare, ce dăinuia încă din secolul al XVIII-lea și care servea ca popas familiei Cantacuzino, în drumul său spre Brașov. Cu împrejurimile sale unice și farmecul aristocratic, Castelul găzduiește foarte multe evenimente culturale.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.