In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PROBLEMA apărută la Editura Hasefer în 2019.

GRÜN: Nu ştiu ce vrei. Fiul tău nu va fi sacrificat fără un motiv temeinic.

TURA DAMEI: Nu există un motiv suficient de temeinic pentru a fi EL sacrificat!

RUMOARE: S-a tras la sorţi de la început fiecare loc! Acum nu putem da înapoi! Grün, nu te lăsa influenţat! Nu poţi periclita soarta întregii „partide” pentru unul singur dintre noi! Dacă-i poţi salva băiatul, fă-o! Fă-o, dacă mai rămâne o cât de mică şansă!

TURA DAMEI: Să încerc să schimb rolurile cu fiul meu!

RUMOARE: Asta nu se poate!

TURA DAMEI: Aş putea să-l întreb pe comandant. Să-l rog… În fond, ce poate avea el împotrivă?

RUMOARE: Asta nu se poate! Să nu-l înfuriem iarăşi!

GRÜN: Am să încerc să vă explic ce se întâmplă în clipa asta pe tablă: dacă aş juca într-adevăr calul la „c5”, partenerul meu s-ar putea să-l schimbe, aşa cum a arătat mai înainte Tura Damei şi atunci s-ar ajunge la varianta de care s-a pomenit aici. Dar varianta aceasta nu ne este favorabilă decât dacă se efectuează acel schimb. Din păcate, în loc să schimbe la „c5”, negrul are răspunsuri mult mai tari. De aceea nu voi face mutarea respectivă. Ceea ce nu înseamnă că nu păstrez această ameninţare, ca pe o sabie a lui Damocles şi o voi efectua în clipa în care situaţia de pe tablă mi-o va permite.

RUMOARE: Nu te lăsa influenţat de nici un fel de considerente extra-şahiste! Tu trebuie să câştigi „partida”! Nu salvezi pe nimeni, condamnându-ne pe toţi!

COMANDANTUL: Mută, Grün, nu suntem la conferinţă!

(Se efectuează câteva mutări în tăcere.)

REGINA: M-am întrebat de multe ori în tot acest timp nesfârşit: de unde şi până unde este omul om? Am crezut întotdeauna că trebuie să dispună de anumite condiţii pentru a se putea numi membru al societăţii umane. Acum nu mai ştiu nimic.

COMANDANTUL: Bravo! Curva asta mă uimeşte: într-adevăr, aceasta este problema voastră: că sunt necesare anumite condiţii pentru ca omul să poată fi considerat om. Din păcate pentru voi, voi nu îndepliniţi nici minimum acestor condiţii!

REGINA: (Fără a-l fi auzit) Pe vremuri – totul e pentru noi doar „pe vremuri” – pe vremuri, am citit în amintirile lui Casanova că în Veneţia de Aur existau cămări subterane ale închisorilor, unde nu pătrundea lumina soarelui deloc sau aproape deloc, găuri semiinundate unde prizonierii vieţuiau împreună cu şobolanii, fără a putea schimba ani – sau chiar zeci de ani – acel metru pătrat de pământ murdar. Şi, culmea, aceşti oameni atingeau vârste mult mai mari decât alţi deţinuţi care se bucurau de condiţii relativ mai bune! Mai erau, oare, acei supravieţuitori oameni? Sau poate tocmai pentru că au devenit vieţuitoare necugetătoare sau puţin cugetătoare – deşi, cine ştie? -, poate că tocmai de aceea au putut să-şi mai târască zilele… Dar noi? Noi mai suntem oameni?

COMANDANTUL: Voi nu mai sunteţi oameni pentru că voi nici n-aţi fost vreodată oameni, ci doar scârnăvii! Scârnăvii malefice!

(Câteva „schimburi” se realizează în maniera descrisă.)

TURA REGELUI: Ticălosul a început să joace numai la măcelărire!

GRÜN: Nu e nimic de mirare în asta: majoritatea jucătorilor care se apără încearcă să schimbe cât mai mult material pentru ca poziţia să se simplifice, sperând ca astfel să se împuţineze şi ameninţările.

TURA REGELUI: Sigur! Pe el ce-l costă?

GRÜN: Strict din punctul de vedere al jocului de şah, joacă previzibil. Ca să nu spun „corect”.

(CALUL DAMEI este „schimbat”, CALUL REGELUI leşină. Cei din jur îl susţin şi-l ajută să-şi revină.)

REGINA: Ţi-a fost rudă?

CALUL REGELUI: Era ultimul din grupul celor cu care am fost deportat. Timp de trei ani, spre deosebire de alţii, m-a ajutat şi cu cea din urmă fărâmitură de pâine. Mi-a fost mai mult decât o rudă.

PIONUL TUREI DAMEI: Nu m-am băgat până acum în vorbă, dar cred că Grün a avut dreptate de la început: ceea ce facem nu are nici o raţiune. Nu cred că este necesar să ne pretăm şi la mascarada aceasta.

RUMOARE: Ce spune? Ceilalţi au murit degeaba?! Trebuie să scăpăm! Trebuie să povestim!

COMANDANTUL: ŞI CINE O SĂ VĂ CREADĂ? ŞI CINE O SĂ VĂ CREADĂ?

PIONUL TUREI DAMEI: Vă spun că n-am vrut să intervin. Nu vreau să influenţez pe nimeni. Eu aş fi refuzat de la început să iau parte, dar n-am ştiut şi nu ştiu nici acum dacă am dreptul s-o fac şi în numele vostru. De aceea n-am abandonat de la început: prezenţa mea aici condiţionează „jocul”, la fel ca prezenţa fiecăruia dintre voi. Dar eu simt că-mi este mai greu să colaborez la orice activitate cu aceste fiare decât… decât… Pentru mine nu merită o viaţă pe veci mutilată o asemenea colaborare…

RUMOARE: Trebuie să scăpăm! Trebuie să povestim!

COMANDANTUL: ŞI MULŢI N-O SĂ VĂ CREADĂ DELOC, MULŢI O SĂ SPUNĂ CĂ EXAGERAŢI, PE MULŢI PUR ŞI SIMPLU ÎI VOR AGASA POVEŞTILE VOASTRE!

REGINA: Noi trebuie să scăpăm de aici pentru a povesti. Doar de aceea mai trebuie să scăpăm! Să povestim ca să nu se mai repete!

COMANDANTUL: MULŢI VOR SPUNE CĂ MINŢIŢI, CĂ MINŢIŢI, CĂ MINŢIŢI!

PIONUL TUREI DAMEI: Da, ce minte normală va putea crede că o asemenea „partidă” a avut loc cu adevărat? În cel mai bun caz ne vor face mincinoşi. „Doar” mincinoşi…

NEBUNUL REGELUI: În asemenea momente nu e voie să filosofezi! Da, trebuie să supravieţuim! Numai cei nepresaţi de subzistenţă îşi pot permite să filosofeze.

PIONUL TUREI DAMEI: Nu-i adevărat! Tocmai în asemenea momente trebuie să gândeşti şi să decizi! Dacă nu gândeşti în momentele cruciale, atunci ce rost au toate reţetele pe care le filosofăm în papuci la gura sobei?

REGINA: „În papuci, la gura sobei…” A existat vreodată şi aşa ceva?

PIONUL CALULUI DAMEI: Are dreptate. Ce rost mai au toate?

PIONUL TUREI DAMEI: Nu, nu asta am vrut să întreb. Mă interesează doar dacă merită să ne mânjim cu o asemenea „partidă”.

TURA DAMEI: Am trecut şi prin minute mai grele şi am sperat. Atât cât mai trăim trebuie să sperăm, să luptăm! Altfel nimeni nu ne oferă viaţa.

COMANDANTUL. (Continuă să se amuze) Fraze, fraze, fraze! (Trage un foc de revolver în aer. Deţinuţii tresar.)

GRÜN: (După ce a mutat) Am câştigat! Îi prind dama! Partida e câştigată!

RUMOARE: Ce spune? Am scăpat? Dar comandantul se va ţine de cuvânt? Eşti sigur, Grün, că am câştigat?

GRÜN: Ca să-şi salveze dama, va trebui să sacrifice un nebun. Pierzând o piesă, va ceda.

COMANDANTUL: Se pare că vei câştiga o piesă, Grün, joci într-adevăr bine. Păcat…

GRÜN: (Precipitat) Atunci când aţi mutat nebunul la „d7”, nu trebuia să…

COMANDANTUL: Ce faci, Grün, îţi permiţi să-mi dai dumneata lecţii?! Tu?! Partida nu s-a terminat încă! Ce număr ai tu, Grün?

GRÜN: Raportez, sunt deţinutul numărul 21.532, domnule Obersturmbannführer.

COMANDANTUL: Eşti deţinutul numărul cutare şi nimic mai mult, Grün! Nimic mai mult! Cât trăieşti, nu uita acest amănunt!

GRÜN: Să-l ia dracu’ de maimuţoi! În orice turneu l-ar fi fluierat şi curcile să continue o partidă cu o piesă în minus fără nici o compensaţie. N-are decât să se chinuiască…

(Comandantul mai „schimbă” un pion.)

RUMOARE: Spuneai că am câştigat, Grün! Dacă tot nu mai are nici o şansă, de ce mai ucide de pomană ticălosul? Ticălosul! Dă-i mat mai repede. Mai poate dura mult?

GRÜN: V-am rugat să nu mă bateţi la cap! De câte ori v-am rugat să nu mă deranjaţi? Credeţi că mie mi-e uşor? Credeţi că dacă aş putea termina „partida” mai repede, aş amâna şi cu o mutare? Teoretic este pierdut, dar până să moară poate să mai dureze cine ştie cât…

PIONUL CALULUI DAMEI: Se întâmplă exact ce am spus eu: nu avem nici o şansă. Chiar de l-ar învinge Grün, tot nu vom supravieţui! Căci chiar dacă s-ar ţine de cuvânt, n-am trăi decât atât cât să mai existe el aici. Chiar Obersturmbannführerul a spus că vom rămâne în viaţă atâta vreme cât va fi el comandantul acestui lagăr. Când vor da aliaţii cu el de pământ, se va sfârşi şi cu noi. Credeţi că el ar suporta ideea de a crăpa fără a ne trage şi pe noi după el în groapă? Nu vedeţi că nici ceea ce consideră el o simplă partidă nu e capabil să piardă? Dar un război?! Voi tot repetaţi că această „partidă” are rost pentru ca măcar câţiva – sau acei unu – doi – care vor scăpa să poată povesti cele ce au fost săvârşite aici. dar dacă ne prelungim viaţa doar până ce mor călăii, dacă odată cu ei vom muri şi noi, cum o să mai povestim?

COMANDANTUL: MULŢI AR SPUNE CĂ MINŢIŢI, CĂ MINŢIŢI, CĂ MINŢIŢI!

PIONUL CALULUI DAMEI: Şi, atunci, ce rost mai are mascarada asta? (Vrea să-şi scoată simbolul piesei de pe umeri. Ceilalţi încearcă să-l împiedice.)

COMANDANTUL: Grün, n-ai câştigat încă! Te previn că dacă piesele tale încep să se revolte, dacă încep să facă pe deşteptele, mă voi purta cu ele fără milă! Deţinuţii au primit ordinul de a ţine locul unor piese de şah. Refuzând acest lucru, încalcă ordinul! Eu n-am tolerat niciodată aşa ceva şi nu voi tolera nici acum!

(În timp ce se continuă jocul.)

CALUL REGELUI: Am ajuns aici împreună cu un vechi vecin şi prieten. Era cel mai nepăsător om pe care şi-l poate imagina cineva: tipul individului care nu pune nimic la inimă. Nu s-a arătat descumpănit niciodată şi pot spune că până şi grelele încercări ale începutului acestui calvar nu au reuşit să-l scoată din dispoziţia-i firească. Era un optimist învederat: înainte de a ne urca în vagoanele de vite, pretindea că, odată porniţi la drum, o să fie mai bine; interminabilelor zile şi nopţi din tren le opunea un viitor mai uşor odată ce vom fi ajuns; în barăci povestea tuturor despre înfrângerea iminentă şi apropiată a naziştilor. Până în ziua când s-a produs panica odată cu zvonul că urmează la rând baraca noastră să fie lichidată. În aceeaşi zi s-a aruncat în sârma de înaltă tensiune. Voi vedeţi vreo contradicţie între firea acestui mare optimist şi sfârşitul lui? Eu nu cred decât că un individ ca el nu e capabil să se „aclimatizeze” la răul fără ieşire, fiind mai vulnerabil chiar decât noi.

PIONUL TUREI DAMEI: Da, cred că prietenul tău a avut dreptate. Asemenea oameni gândesc altfel decât noi, noi care acceptăm realitatea şi, în felul acesta, devenim şi noi părtaşi. El n-a putut accepta această stare şi de aceea gestul lui a fost singurul lucru demn şi adevărat omenesc pe care l-a putut imagina şi… şi pune în practică.

TURA REGELUI: Ce prostii! De aşa ceva avem noi nevoie acum? Dacă toţi ne-am sinucide conform unei asemenea gândiri, n-ar mai putea trăi peste câţiva ani nimeni. Omenirea ar trebui s-o ia de la capăt.

PIONUL TUREI DAMEI: …şi poate n-ar mai ajunge aici!

NEBUNUL DAMEI: Păi, tocmai acest lucru trebuie să-l împiedicăm noi!

COMANDANTUL: Voi?!

(Se mai joacă un număr de mutări.)

REGINA: Este interesant cum o speranţă de viaţă, o speranţă cât de mică, ne poate repune în mişcare gândurile. De câţiva ani gândesc fără să mai judec; ceea ce-mi mişună prin creier nu sunt gânduri de om normal. Acum, văzându-vă cum vă agitaţi, se pare că se petrece iarăşi ceva şi în capul meu. nu ştiu exact ce şi nici nu mă interesează. Anii de aici m-au înstrăinat nu numai de viaţa de afară, de viaţa normală – cu sculatul de dimineaţa, cu munca şi cu celelalte ore, cu orele de divertisment, cu somnul şi cu dragostea în patul cald, cu grijile şi cu enervările din pricina unei fripturi arse sau a unui spectacol pierdut. Nu m-am înstrăinat numai de toate astea, m-am înstrăinat chiar şi de mine. Şi nici măcar nu ştiu dacă – în cazul nostru – acest lucru e rău, pentru că de atâtea ori mi-am spus că fiinţa care nu mai gândeşte decât la mâncare şi la zăcutul în somn nu mai este de mult om, de câte ori nu mi-am spus că nu mă mai deosebesc prin nimic de animal. Dar acum mă gândesc că un animal are măcar spirit de conservare, că face tot ce-l învaţă instinctul pentru a-şi scăpa pielea. Pe când eu nu v-am minţit atunci când v-am zis că mi-e indiferent cine dintre noi va scăpa de aici, eu sau oricare altul, că doar mărturia supravieţuitorului mă mai interesează.

GRÜN: (E rândul Comandantului la mutat.) Şi dacă tu vei scăpa de aici, şi dacă-ţi vei depune mărturia, după aceea… după aceea ce ai vrea să faci?

REGINA: După aceea? Nu există „după aceea”!

GRÜN: Întotdeauna există un „după aceea”! Lumea nu se sfârşeşte cu noi!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.