Prof. Ioan Mârza: Nicio ţară din Europa nu şi-ar decima un asemenea monument, dacă l-ar avea

Duminică, 6 februarie, Roşia Montană (Alburnus Maior) a împlinit 1.880 de ani de la prima atestare documentară, consemnată de una dintre cele 25 de tăbliţe cerate recuperate din galeriile romane (Tăbliţa XVIII). O serie de organizaţii ale societăţii civile au marchat cum se cuvine această importantă zi. Fundaţia Eco-Civica şi alte cinci asociaţii au organizat în Capitală un marş, la care au luat parte peste 300 de persoane. Traseul autorizat al marşului a cuprins Piaţa Universităţii şi Piaţa Victoriei, cu depuneri de coroane închinate eroilor Revoluţiei din 1989, şi s-a oprit la Muzeul Ţăranului Român (MŢR). Muzeul a găzduit „Ziua Roşiei Montane”, un eveniment organizat de către asociaţiile „Bucureşti” şi „Alburnus Maior”, simultan în 15 oraşe din România. Au fost difuzate filme („Alethea” şi „Noul Eldorado”) şi a fost prezentată o analiză a asociaţiei studenţeşti „Dacia”, privind patrimoniul Roşiei Montane. Seara s-a încheiat cu două concerte: „The dAdA” şi „Partizan”. Mai multe informaţii, pe blogul http://LuptaPentruRosiaMontana.wordpress.com. La rândul ei, pentru a marca evenimentul, revista „Formula AS” oferă cititorilor săi un interviu cu profesorul clujean Ioan Mârza. Prestigios geolog, domnul Mârza cunoaşte zăcământul auro-argentifer de la Roşia Montană de 50 de ani; a publicat studii referitoare la metalele existente în acest zăcământ, conducând totodată şi lucrări de doctorat pe această temă.

„Roşia Montană este Panteonul istoriei neamului românesc”

– Roşia Montană a împlinit 1.880 de ani, vârstă care conferă acestui sit o aură legendară. Ce spun tăbliţele cerate descoperite la Roşia, domnule profesor?

– Tăbliţele cerate sunt unele dintre cele mai preţioase izvoare scrise, referitoare la originea latină a poporului român. Din 50 descoperite, doar 25 au putut fi recuperate, fiind datate din anii 131-167 d.Hr. Sunt contracte şi alte acte de natură juridică, specifice primelor secole din era creştină pe teritoriul greco-roman, şi aparţineau unor proprietari de mine, mineri, comercianţi aurari, arendaşi etc. Între acestea, Tăbliţa XVIII (conform numerotării lor), datată pe 6 februarie 131 d.Hr. şi descoperită în galeria Ohaba-Sf. Simion din masivul Cârnic, este până acum primul document ce atestă existenţa localităţii Alburnus Maior. Din păcate, Roşia Montană, aflată la 1.880 de ani de la prima atestare documentară, se confruntă cu problema supravieţuirii sale, în loc să se poată bucura de remarcabilul eveniment aniversar.

– Ce este Patrulaterul aurifer şi ce metale rare conţine, pe lângă aur şi argint?

– Patrulaterul aurifer are o suprafaţă de aproximativ 2.500 kilometri pătraţi, în cadrul Munţilor Metaliferi – o unitate muntoasă apreciabilă sub aspectul trecutului minier aurifer. Situat la nord de Deva şi cuprins între Mureş şi Arieş, uneşte localităţile Baia de Arieş, Zlatna, Săcărâmb, Ţebea. Pe lângă aur şi argint, ca metale principale, Apusenii conţin, ca elemente minore, telur, wolfram, arseniu, germaniu, seleniu, molibden, galiu etc. În Patrulaterul aurifer se află localităţi şi toponime ale căror denumiri sunt aparent obscure, dar cu trecut istoric-minier strălucit: Băiţa, Podul Ionului, Valea Dosului, Hondol, Hărţăgani, Stănija, Trâmpoiele ş.a. Ele au în geologie acelaşi ecou răsunător precum Baia, Podul Înalt, Valea Albă, Codrii Cozminului, în istoria românilor. Se pare că Patrulaterul aurifer ar fi fost concesionat de stat pe o sumă derizorie, pe 20 de ani. Nu cunosc dacă este aşa, dar ştiu că, în ultimii 20 de ani, în neodemocraţia românească, „vânzătorii” numiţi de guverne au târguit bunurile statului, contractându-le celor „mai de încredere” societăţi şi persoane – fapt fără consecinţe sub aspectul răspunderii personale.

– Aţi numit, într-un articol, Roşia Montană drept „Panteonul istoriei neamului românesc”. De ce credeţi acest lucru?

– Într-o scrisoare deschisă, publicată în ziarul „Făclia de Cluj” şi adresată preşedintelui României (din păcate, rămasă fără răspuns), am numit într-adevăr Roşia Montană „Panteonul istoriei neamului românesc”, pentru că este un monument naţional, un „templu” consacrat al originii şi istoriei românilor. Am scris următoarele: „Originea strămoşească pe care o afişăm şi în mod firesc ne mândrim cu ea nu se distruge, nu are preţ în nicio tranzacţie comercială; de aceea, trecutul, prezentul, dar şi viitorul, ne impun a respecta cu sfinţenie şi a elimina din orice calcule distrugerea Roşiei Montane”. Permiteţi-mi să actualizez opinia unui mare înaintaş al geologiei româneşti, profesorul universitar de mineralogie Victor Stanciu: „Nici o relicvă a strămoşilor noştri nu este atât de grandioasă cum sunt exploatările aurifere din Dacia”. De altfel, marii geologi români, a căror activitate practică de geologie s-a desfăşurat ani în şir la Roşia Montană (N. Petrulian, V. Lucca, T.P. Ghiţulescu, M. Socolescu etc.), s-ar scula din mormânt la gândul că inegalabila cetate geologică şi a latinităţi românilor de la Roşia ar putea fi distrusă de avarismul, incultura şi interesul unor arendaşi. Am ferma convingere că nicio ţară din Europa nu şi-ar decima un asemenea monument, dacă l-ar avea. Românii, în calitate de autohtoni ai pământurilor locuite, au privilegiul de-a avea dăltuite în piatră (Roşia Montană, galeria Treptele Romane de lângă Brad, carierele dacice de la Sângiorgiu/Strei) sau zidite cu piatră (cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, cetatea lui Gelu de la Dăbâca etc.) argumentele indubitabile ale perenităţii şi originii lor. Alburnus Maior este ultimul Panteon al istoriei poporului român, dintre puţinele pe care le avem, la care ar trebui să renunţăm.

„De ce şi pentru cine să distrugem cel mai maiestuos monument al latinităţii poporului român şi al latinităţii în ansamblu?”

– De ce ar trebui Roşia Montană să fie descărcată de „sarcină minieră”, nu de „sarcină istorică”, aşa cum aţi afirmat de curând?

– „Sarcina istorică” a Roşiei Montane, adică valoarea geoarheologică şi etnografică, este indiscutabil superioară „sarcinii minereşti”, adică valorii economico-miniere. Roşia Montană trebuie, ca urmare, descărcată de sarcina minieră, nu de cea istorică, şi orientată spre un viitor Parc Naţional Roşia Montană, spre turismul internaţional modern organizat, începând cu refacerea localităţii în stilul propriu anilor săi de glorie, cu şteampuri de zdrobit şi prelucrat minereu aurifer, cu auxiliarele acestora, inclusiv cu puncte de căutare la şaitroc a aurului aluvionar, reţinându-se aura de dinainte de naţionalizare (1948), aducătoare de venituri pentru localnici şi stat.

– Aurul din Munţii Apuseni se exploatează de peste 2.000 de ani şi, cu toate acestea, populaţia locală a continuat să trăiască în sărăcie. Ar fi altfel acum?

– Într-adevăr, a pune astăzi ştampila cu „bun de exploatare” ar fi o mare eroare istorică, deoarece aurul nu a adus niciodată bogăţie localnicilor. Deşi zăcămintele de aur din Munţii Metaliferi – cea mai auriferă zonă a Europei – au constituit sursa unor uriaşe cantităţi de metal preţios, populaţia Apusenilor a continuat să trăiască în sărăcie, moţii căutându-şi şansa existenţei familiilor lor prin ţară, comercializând şi reparând ciubere, doniţe, tulnice etc. S-ar întâmpla oare un miracol economic printr-o viitoare exploatare distrugătoare la Roşia Montană? În mod cert nu! Totul s-ar rezuma, sub aspect economic, la un simplu foc de paie. Falnicele „Cetăţi romane” de la Roşia au fost distruse parţial de comunişti, în goana lui Ceauşescu după aur. A cunoscut prin aceasta poporul român un reviriment economic oarecare? Nu a cunoscut, după cum bine ştim. De bună seamă, nu ar cunoaşte nici de această dată. Şi, atunci, de ce şi pentru cine să distrugem cel mai maiestuos monument al latinităţii poporului român şi al latinităţii în ansamblu, care ne-a stat strajă de peste 2000 de ani ?! Să ne trezim! Să nu trăim cu iluzii!

– Cine poartă principala vină pentru ameninţările care planează astăzi asupra Roşiei Montane?

– Autorităţile române din ultimii 15 ani, care n-au deschis ochii la timp şi au înstrăinat prin concesionare, în mod impardonabil, un bun naţional de patrimoniu ce se impunea a fi conservat. Se fac vinovaţi în mod special guvernanţii actuali care, mimând că nu ştiu şi nu văd, închid ochii, fiind tentaţi să acorde undă verde distrugerii valorilor naţionale de la Roşia. Asemenea semnături, puse pe eventualul acord de deschidere a proiectului RMGC, se impune a fi acordate cu răspundere proprie în faţa întregului popor, pentru toate urmările şi daunele ce vor surveni.

„Enunţul «wolfram pur de cea mai bună calitate», pretins a exista la Roşia Montană, se află în afara oricărei cunoştinţe geologice elementare şi nu poate fi luat în seamă”

– Circulă pe internet o analiză aparent ştiinţifică, potrivit căreia, la Roşia Montană, ar fi cantităţi uriaşe de „wolfram pur”. Există aceste bogăţii, domnule profesor?

– Prezenţa wolframului ca element minor, fără importanţă economică, asociat mineralizaţiei auro-argentifere de la Roşia Montană, a fost cunoscută de mult timp, deşi mineralizaţiile de wolfram (scheelit, wolframit) nu fac „casă bună” cu cele auro-argentifere. Concentraţiile de wolfram (wolframit) impun condiţii termodinamice superioare celor care au generat mineralizaţia de aur şi argint. Înseamnă că, sub raport metalogenetic, nu ar exista o compatibilitate între zăcămintele auro-argentifere şi cele wolframice, care reclamă condiţii de temperatură foarte ridicată – ceea ce nu se cunoaşte în niciun zăcământ aurifer din Munţii Apuseni. De asemenea, o fază mineralogenă wolframică, pre-auriferă sau post-auriferă, nu s-a semnalat. Cu toate acestea, analizele chimice efectuate de-a lungul timpului asupra concentratelor de pirit aurifer au indicat constant wolfram. Dar nici pe departe în cantităţile postate pe internet. Gura lumii vorbeşte: unii, în totală necunoştinţă de cauză, alţii, probabil şi posibil, în scop comercial/publicitar, pentru a atrage investitori. Oricum, expresia „wolfram pur de cea mai bună calitate”, pretins a exista la Roşia Montană, se află în afara oricărei cunoştinţe geologice elementare şi nu poate proveni de la un specialist cât de cât, nu poate fi luată în seamă. Fabulaţii de ordin geologic se emit de către „geologi amatori şi vântură lume”, mai ales în legătură cu existenţa unor zăcăminte valoroase: aur, uraniu şi altele. Referitor la Roşia, a circulat şi încă „se mai poartă” povestea cu un fabulos zăcământ de uraniu! Reţinem că, în trecut, s-au urmărit periodic, în cadrul acestui zăcământ auro-argentifer, emanaţiile de toriu, element specific concentraţiilor de uraniu, dar nu s-au certificat decât cantităţi nesemnificative.

– Ministrul Mediului spune că este edificat asupra Roşiei Montane şi abia aşteaptă să aprobe proiectul. Cum a putut acest domn să-şi dea seama atât de repede despre un proiect atât de complex?

– Domnul Borbély, de bună seamă, are o opinie personală, însă domniei sale i se cere o anumită atitudine din partea UDMR (un jolly-jocker în guvernarea României ultimilor 20 de ani). O poziţie „ferm aliniată” îi pretinde şi guvernul din care face parte, alături de care sunt indubitabil alte forţe, externe, care încearcă să-i dirijeze semnătura. În contextul acestui „csárdás” politic la nivel înalt, umilitor pentru ţară, noi, oamenii de rând şi de bună credinţă din România, indiferent ce limbă ne place să vorbim, îi solicităm domnului ministru al Mediului să dea o soluţie onorantă, în interesul întregului popor român pe care-l reprezintă, şi nu al nimănui altcuiva, indiferent dincotro ar bate vântul! Domnia sa trebuie să ţină seama că Roşia Montană este un veritabil compendiu istoric bimilenar, înscris în stânca auriferă cu dalta şi ciocanul, de daci şi de romani. Acest compendiu nu este consemnat numai în limba română, ci şi în limbile germană (Rotseifen/ Rotbav, Flanken, Gruber) şi maghiară (Verespatak, Miskolc, Belházi, Rakóssy, Árpád), ilustrând, astfel, crâmpeie de istorie europeană. Întreg acest compendiu istoric bimilenar se impune a fi conservat între marile valori de patrimoniu UNESCO.

Profesorului Ioan Mârza îi puteţi scrie la e-mail: ioanmarza@personal.ro

Interviu preluat din revista „Formula AS”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.