Atacul huliganic al președintelui Iohannis asupra PSD a înregistrat o nouă acută, ieri (joi) după amiază. Atingerea pragului patologic nu mai e o noutate în discursurile acestui personaj. Ura viscerală de care este capabil nu are limite.
A pune pe picior de egalitate „virusul perfid, invizibil, contagios” care a blocat omenirea, cu un partid politic democratic, care, între altele, a finalizat aderarea țării la NATO și UE, afirmând despre acesta că este „la fel de dăunător pentru societatea și pentru viitorul țării noastre” precum Covit 19, ține de o gândire pur nazistă. Pentru o astfel de gândire, leacul ar trebui să fie isoleta, pentru că și nazismul a fost contagios… Dar, din păcate, nimeni nu se sesizează la derapajele totalitare a acestui personaj mediocru, analfabet funcțional în ale democrației, care vrea să îngenuncheze o țară dând decrete-lege care încalcă Constituția. Menținerea sa în fruntea țării arată, însă, cât de răbdător poate să fie bietul popor român…
De partea cealaltă, PSD își merită soarta, doarme în papuci, acoperiții care au infestat partidul până la vârf sunt la posturi și-i pregătesc zâmbind coliva de înmormântare. Săracu^ Ciolacu!…Nu are nici cel mai mic simț al penibilului…Un partid care se lasă jignit și scuipat între ochi, care se lasă comparat cu un virus ucigaș, „dăunător pentru viitorul țării”, care nu-și apără guvernarea, nu-și apără deciziile, nu-și apără rezultatele, nu-și apără identitatea, nu-și apără oamenii și, mai ales, nu răspunde atacurilor de inspirație nazistă, urii și grobianismului pe care Iohannis le aruncă peste țară, are două variante: fie dă de pământ cu actuala conducere a partidului și ridică de urgență steagul unei lupte pe viață și pe moarte cu prostocrația, statul paralel și analfabeții funcțional care au înstăpânit țara, fie se îndreaptă spre cimitirul politic, acolo unde-l împing agresiv și cu mult spor Iohannis și propaganda securisto-iohannistă. (Prostocrația este definiția magistrală, istorică pe care prof. Andrei Marga a dat-o actualei puteri din România).
Și mai grave decât atacurile huliganice la adresa unui partid sunt cele pe care Iohannis le face la adresa Curții Constituționale a României. După ce a aflat decizia CEDO la plângerea făcută de Laura Codruța Kovesi, Iohannis a dat în clocot. Habarnist în ale Constituției, el crede că deciziile CCR pot fi revizuite, astfel că a cerut scrâșnind judecătorilor Curții să revizuiască „de îndată decizia referitoare la revocarea Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție”…Și niște curci au început să râdă în fundul curții la Cotroceni!…
Cazul „Kovesi la CEDO” trebuie analizat mai pe îndelete nu doar pentru că Iohannis și prostocrația care-l înconjoară au otrăvit lumea cu minciuni, ci pentru că reacțiile lor arată o gândire extrem de periculoasă pentru democrație. Nu mai este vorba despre Kovesi – care a fost „extrasă” din țară, cum bine spunea profesionistul Băsescu/Petrov – ci despre cei de aici, rămași cu pacostea de Iohannis pe cap. Vom vedea chiar și din acest caz „Kovesi-CEDO” cât de gol este acest personaj, un analfabet funcțional care habar n-are să înțeleagă texte constituționale elementare.
Lucrurile sunt simple în logica lor, dar dacă o carte se lovește de un cap și sună a gol, nu totdeauna de vină este cartea.
Kovesi n-a fost parte în proces
1. Curtea Constituțională a fost sesizată să analizeze un conflict juridic de natură constituțională dintre Guvern și Președinte, determinat de refuzul președintelui de a semna, la solicitarea Guvernului, decretul de revocare a lui Kovesi din funcție. Deci Curtea nu judeca un proces între Kovesi și ministrul Justiției, pentru că nici nu se ocupă de spețe ale persoanelor fizice. Obiectul judecății la CCR n-a fost cetățeanul Kovesi, ci raportul constituțional dintre Guvern și Președinte în partajarea competențelor de revocare a procurorilor. Kovesi n-a participat la proces nu pentru că cineva i-a interzis acest drept, ci pentru că nu era parte în proces. Prin urmare, Kovesi minte când spune că „CCR a limitat dreptul meu de a contesta revocarea”.
2.Nu Curtea Constituțională a decis demiterea lui Kovesi. Decretul de revocare l-a semnat Iohannis – și acest act administrativ era cel pe care Kovesi putea să-l conteste în instanță, dar nu l-a contestat. Curtea Constituțională doar a decis că, în situații de acest tip, președintele țării este obligat de Constituție să semneze astfel de acte.
3.Kovesi nu era parte în acest proces și, deci, n-avea ce să caute în fața Curții Constituționale, pe care o acuză în stil de procuror bolșevic că i-a încălcat dreptul la un proces echitabil. O spune foarte clar până și dl Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR:„Doamna Kovesi s-a plâns acolo că nu a fost ascultată la Curtea Constituţională. Nici nu avea cum, pentru că legislaţia românească nu permite ca ea să facă parte din acel proces. E ca şi cum eu m-aş judeca cu dumneavoastră şi ar veni unul şi ar zice că vrea şi el la procesul ăla. Şi Constituţia României vorbeşte de accesul liber la justiţie, dar se face în conformitate cu legea şi accesul liber la justiţie. Dacă dumneavoastră mergeţi mâine la Curtea de Apel Bucureşti sau la ÎCCJ şi spuneţi că vreţi să intraţi într-un proces, o să vă trimită la plimbare. Niciodată într-un litigiu la Curte nu poate să intervină cineva care nu are treabă acolo, indiferent despre cine este vorba în cauză. Aici, fiind vorba despre doamna Kovesi, s-a exagerat puţin în presă şi peste tot. După legea românească, decizia Curţii, sub acest aspect, a fost corectă”, a declarat fostul președinte al CCR pentru o agenție de știri.
4. Miza disputei în cadrul CCR a fost una singură – și anume dacă acel conflict dintre Guvern și Președinte este unul constituțional sau unul de contencios administrativ. Majoritatea judecătorilor a considerat că este un conflict juridic de natură constituțională pe care are obligația să-l soluționeze CCR, recomandând și soluția de urmat. În schimb, judecătorii Mircea Minea, Daniel Morar și Livia Stanciu au avut o opinie separată, considerând că respectiva situație trebuie rezolvată în contenciosul administrativ, respectiv la Curtea de Apel. Aceasta însemna ca ministrul Justiției să-l dea în judecată pe președinte pentru a fi obligat să emită decretul de evocare, la fel cum o primărie poate fi dată în judecată pentru că refuză să elibereze o autorizație de construcție. Numai comentăm cine sunt autorii acestei opinii separate, preluată întocmai din argumentația președinției, susținută în fața Curții de consiliera prezidențială de atunci Simina Tănăsescu, actual membru al CCR.
5. Dacă s-ar accepta teza judecării litigiului în contenciosul administrativ – se spune în Decizia mult hulită – „s-ar recunoaște competența instanței de contencios administrativ de a aplica și interpreta textul Constituției în detrimentul competenței Curții Constituționale, garantul supremației Constituției și unica autoritate de jurisdicție constituțională din România”.
Kovesi n-a acționat în instanță, deși putea s-o facă
6.În opinia separată la decizie, judecătoarea Livia Stanciu a fost foarte „generoasă” în sfaturi pentru ministerul Justiției, afirmând că, „dacă autorul sesizării a considerat că refuzul Președintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcție a procurorului-șef DNA este nejustificat sau intră în sfera excesului de putere, se putea adresa instanței de contencios administrativ”. Dar acest lucru este valabil și pentru Kovesi, astfel că Livia Stanciu, fosta parteneră de protocoale secrete a lui Kovesi, îi putea da acesteia absolut același sfat – să se adreseze instanței de contencios pentru a cere anularea decretului de revocare!
Cine putea să inițieze un astfel de proces în contenciosul administrativ era însăși Laura Codruța Kovesi, care putea ataca în instanță mai întâi „Raportul privind activitatea managerială de la DNA” întocmit de ministrul Justiției. Sunt sute de cazuri în care manageri de la diferite instituții, dați afară din funcții, îndeosebi la schimbarea guvernelor, sau care primesc de la șefi calificative la sfârșit de an care le afectează salariul sau șansele de promovare, dau în judecată deciziile respective, câștigă și sunt repuși în funcții. Kovesi n-a recurs la această cale legală, care-i era garantată de Constituție și pe care nimeni nu i-a interzis-o. Dar la CEDO a mințit spunând că i s-a interzis dreptul la un proces echitabil, deși ea n-a inițiat și n-a fost parte în nici un proces.
7.Opțiunea de acționare în contencios a Președintelui pentru refuzul revocării – susținută de Președinție și de cei 3 judecători – era însă valabilă, perfect simetric, și pentru Laura Codruța Kovesi. După emiterea decretului de revocare, ea se putea adresa instanței de contencios administrativ pentru a-i cere Președintelui să anuleze actul de revocare.
8.Deci Laura Codruța Kovesi a ratat două ocazii de a contesta revocarea, neatacând în nicio instanță românească de contencios administrativ nici „Raportul” ministrului Justiției, nici Decretul de revocare. Ca urmare, a mințit când a afirmat la CEDO că n-a avut parte de proces echitabil, din simplul motiv că n-a inițiat nicio acțiune de a-și apăra drepturile în instanță și n-a fost parte în nici un proces.
CEDO a încălcat propria lege!
9.Admiterea de către CEDO a cererii depuse de Kovesi a fost abuzivă și ilegală. Potrivit Art.35- Condiții de admisibilitate din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne”. Prin regulamentul propriu (Capitolul I. INADMISIBILITATEA DE NATURĂ PROCEDURALĂ. A. Neepuizarea căilor de recurs interne), CEDO respinge orice plângere care nu este însoțită de dovada că petentul respectiv a epuizat toate căile de judecată din țara respectivă. Kovesi n-a putut prezenta această dovadă, dar, totuși, plângerea i-a fost admisă.
11.Prin decizia pe care a luat-o la 5 mai cu privire la plângerea lui Kovesi, CEDO „consideră că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție” și că „a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție”. Cele două prevederi din Convenție care ar fi fost încălcate în cazul lui Kovesi sună astfel:„1.Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil”. Și Art.10:„Libertatea de exprimare.1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”.
12.În cazul lui Kovesi, nimeni nu i-a încălcat dreptul la nici un proces, nimeni nu i-a interzis dreptul la nicio opinie. După cum am arătat, ea avea posibilitatea să conteste din fașă, în instanță, „Raportul” prin care i se cerea revocarea, așa cum orice subaltern poate contesta decizia de evaluare la sfârșit de an întocmită de șeful direct. „Raportul” ministrului este un act administrativ, avea nr. de înregistrare 17.472 din 22.02.2018 și Kovesi putea să-l conteste în instanță fără a fi împiedicată de nimeni. După cum, la fel, putea să conteste în instanță și Decretul de revocare. N-a făcut nici una, nici alta și s-a plâns direct la CEDO
13.De asemenea, nimeni nu i-a interzis vreodată lui Kovesi să spună ce i-a trecut prin cap – și nu pentru opiniile ei i s-a cerut revocarea. Motivele revocării sunt foarte grave și sunt trecute în „Raportul” de 36 de pagini realizat de ministrul Justiției și care poate fi consultat aici. Documentul are fundamentare științifică și faptică, detaliind cu argumente 20 de deficiențe din activitatea managerială desfășurată de fosta șefă a DNA. Raportul este însoțit de o listă de anexe consistente, care constituie suportul argumentativ. În aceste condiții, a afirma că fosta șefă a DNA a fost revocată „ca urmare a opiniilor și pozițiilor pe care le-a exprimat public” este o minciună gogonată. În acel Raport sunt prezentate fapte, nu vorbe ale lui Kovesi.
14. Nu este de neglijat nici faptul că sesizarea lui Kovesi a fost soluționată de CEDO în mai puțin de un an, un record nemaiîntâlnit de operativitate, în timp ce alte plângeri ale unor cetățeni obișnuiți așteaptă la rând ani în șir să fie soluționate.
De toate aceste aranjamente și ilegalități comise de CEDO s-ar putea să nu fie străină Iulia Motoc, judecătoare ajunsă cu cântec la această instanță europeană și membră chiar în completul care a judecat plângerea lui Kovesi, deși prietenia notorie dintre cele două o obliga să se recuze. Cazul „Kovesi la CEDO” arată cât de lungi și nebănuite sunt tentaculele statului paralel și ce interese uriașe a servit Kovesi de a obținut o asemenea protecție străină, probabil ca recompensă a decapitării elitelor românești printr-o campanie de procese și arestări fără precedent în istoria țării.
Aceasta este situația în drept și în fapt în cazul „Kovesi la CEDO”.
Prostocrația și ticăloșia în acțiune
Afirmația CEDO, potrivit căreia „reclamantei i s-a refuzat accesul la o instanță pentru a contesta încetarea prematură a mandatului său de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție, ca urmare a opiniilor și pozițiilor pe care le-a exprimat public în calitatea sa profesională în ceea ce privește reformele legislative care afectează sistemul judiciar” este una dintre cele mai rușinoase din istoria acestei instanțe europene, învestită cu atâtea speranțe din partea cetățenilor ostracizați de instanțele naționale.
Iată, însă, ce-au înțeles din această poveste unii reprezentanți străluciți ai prostocrației:
Ludovic Orban: „Decizia de revocare din funcție a Laurei Codruța Kovesi a fost luată de CCR pe baza unor umori și raportări subiective, dominate de influența de la acel moment a lui Liviu Dragnea și a PSD. Curtea Constituțională s-a compromis, prin propriile decizii luate care încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Decizia CEDO arată clar necesitatea unei reanalizări a modului în care se compune și funcționează Curtea Constituțională”.
Dacian Cioloș:„Cei din fostul Guvern PSD, în frunte cu Tudorel Toader, au dus România în acest punct jenant. Trebuie să-i știe toată lumea, iar în final să plătească pentru încercarea de a subjuga Justiția, timp de aproape patru ani, prin toate mijloacele, multe ilegale”.
Dan Barna: „Laura Codruța Kovesi a câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului procesul prin care a contestat decizia de revocare din funcția de procuror-șef al DNA.O felicit pe doamna Kovesi pentru hotărârea cu care a luptat pentru a-și dovedi dreptatea. Pierzătorul în acest caz este statul român. Chiar dacă Liviu Dragnea nu mai contează în politică, apropiații săi sunt încă în funcții. Iar metodele și modul lor de gândire pot ajunge în orice moment înapoi la putere. Asta trebuie prevenit. Cu orice preț”.
Ana Birchall: „Este şi un cartonaş roşu devastator pentru preşedintele CCR Valer Dorneanu şi judecătorii care au votat şi au susţinut această decizie care ţine mai degrabă de jocuri politice şi nicidecum de lege şi Constituţie! Solicit ca toţi cei care au susţinut şi au votat pentru această decizie: Dorneanu (fiind şi raportor), Varga, Pivniceru să îşi dea demisia de onoare cu scuzele cuvenite românilor. Aceleaşi scuze le datorează şi Lăzăroiu, care a susţinut şi votat pentru decizia CCR. Este singurul gest care poate şterge ruşinea abătută asupra CCR„, scrie aspiranta la un loc în CCR.
Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, n-a ratat ocazia să-și arate oportunismul: „Ca urmare a implicațiilor Deciziei CEDO în cauza Kovesi împotriva României, privind credibilitatea angajamentului Guvernului României față de independența procurorilor și respectul regulilor de drept, Ministerul Justiției va înainta premierului propunerea ca Guvernul României să transmită Comisiei de la Veneția solicitarea de a aplica dispozițiile statutare ale Comisiei în privința domnului Tudorel Toader, respectiv eliberarea acestuia din funcția de membru al Comisiei de la Veneția”.
Lovitura de la Augustin Zăgrean
Fostul preşedinte al Curţii Constituţionale a României, Augustin Zegrean, a declarat, ieri (joi), că „decizia CEDO în cazul Laurei Kovesi este discutabilă şi greşită” pentru că nu poate CEDO verifica legalitatea unei hotărâri a CCR, unde se judecă doar conformitatea legii cu Constituţia, nu se judecă oameni.
„CCR nu face parte din instanţele judecătoreşti, deci CEDO nu poate verifica legalitatea unei hotărâri a CCR pentru că la Curte se judecă doar conformitatea legii cu Constituţia, nu se judecă oameni sau firme. Nu este în practica CEDO să judece legalitatea hotărârilor curţilor constituţionale. Niciodată CEDO nu a soluţionat plângeri împotriva hotărârilor Curţii Constituţionale. Nu intră în competenţa lor. Nu aveau ei ce să caute în domeniul ăsta. Deciziile CCR sunt definitive şi obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial, nu există nicio cale de atac împotriva deciziilor CCR”, a spus Zegrean.
Acestea a reamintit prevederea Art.35 din Convenție potrivit căreia, pentru ca un cetăţean să se adreseze CEDO cu o cerere, trebuie întâi să epuizeze căile de atac de la toate nivelurile instanţelor judecătoreşti din România. „Doamna Kovesi nu s-a adresat instanţelor din România, ci s-a adresat cu cerere direct la CEDO, ceea ce este împotriva regulilor CEDO. Dacă cineva se adresează CEDO, spunând că a fost judecat greşit, CEDO îl trimite la instanţele româneşti şi doar după ce s-au epuizat toate căile de atac, în termen de patru luni se poate duce la CEDO. Iar CEDO, după 10 ani, dă o soluţie. Iar în cazul doamnei Kovesi a dat o soluţie în mai puţin de un an. De aceea eu spun că hotărârea CEDO este discutabilă şi greşită şi nu poate avea niciun efect pentru că nu-şi doreşte să aibă vreun efect”, a explicat Augustin Zegrean.
Fostul preşedinte al CCR s-a referit și la Articolele 6 şi 10 din Convenție, care, potrivit deciziei CEDO, ar fi fost încălcate în cazul Kovesi.
„Articolul 6 vorbeşte despre liberul acces la justiţie, or dna Kovesi nu s-a adresat justiţiei din România, iar articolul 10 vorbeşte despre dreptul la exprimare. Nu i-a oprit nimeni dnei Kovesi acest drept. Nu pot să înţeleg decizia CEDO, pe care am citit-o şi recitit-o”, a mai spus Zegrean.
Am o dilemă … o întrebare .
Cei ce au ca deviză „ Patria a priori ” …. numiți și „ inteligency ” … ce fac ?
Pacat de aceasta superba analiza viciata de clasicele confuzii post-Lovitura de stat kgb-ista si o iau in ordine, PSD-ul
a intarziat cu 10 ani accederea la UE si NATO pe care o merita dupa varsarea de sange provocata de TERORISTII COMPLOTULUI!
S-a impiedicat voit intrarea Romaniei in cele doua entitati care putea sa se intample inaintea Cehiei, Slovaciei, Ungariei si Poloniei! Ratiunea a tinut de trocul complotistilor cu Partidul si Securitatea care realizasera cacealmaua cu intinarea
„idealurilor socialismului” si au comis primele diversiuni, 12 ianuarie 1990, „Balconul Universitatii”, „mitingurile si contramitingurile” de la sfarsitul lui ianuarie si 18 februarie si prima mineriada. KGB-istii folosind in propriul avantaj
diversiunile Securitatii pe care au rebotezat-o in fostele Directii si-au asigurat o putere fragila initiala in 17 dec. 1989, consolidata in 27 dec. prin cacealmaua CFSN care a inlocuit PCR atat la baze mergand pana la nivel de intreprinderi, sate, comune, orasele, orase si municipii, cat si la varf consfintind la conducerea tarii pe ASASINII LUI CEAUSESCU!!!
Vorbesc de OPT ANI de RESTAURATIA CEAUSIST-STALINIST-RASPUTINISTA comisa de cuplul bolsevic Baseala-Tartariceanu, ultimul
fiind un superagent basist alaturi de nepotul de cominternist(GRU) Del Ponte artizanii diversiunii UsL,detronarii lui Crin Antonescul si instalarii sefului onorific al GEG in fruntea PDNL, in 2014 fiind o joaca instalarea nazistului, vorba Dlui Stireanu, in Deal unde comite toate crimele de lez-Constitutie bazat pe controlul Securitatii asupra tuturor institutiilor statului securist roman!. Ciuciuolacu e un „prostocrat infam” al Securitatii care ii asigura spatele Bolsevicului din Deal
care e suparat pe PSD exact pt ca a impins Romania in UE si NATO…
Decizia CEDO privitoare la „petenta”LCK prin care se spune ca nu i-au fost respectate,incalcate dr.prev.in art.6 si 10 din Conventie este o rusine, un precedent periculos ,demonstrand ca instanta euoropeana respectiva nu fara motiv a fost suspectata de judecata arbitrara,selectiva si ,mai mult, de influenta puternica a organizatiilor sorosiste ,prin judecatorii dispusi sa-si incalce deontologia,prestanta profesionala si juramintele de servi justitia si numai justitia.Sunt facute statistici si date exemple,in baza unui raport de cercetare.Ce este Kovesi decat o sorosista #rezist care a facut praf Dreptul si Justitia romaneasca ,a sfidat CCR si atributiile sale,a incheiat protocoale mana in mana cu Coldea! S-a dus la CEDO”victima”!Cercetata penal de SIIJ,urma sa raspunda si atunci calul troian ANA BIrchall, alta piesa americana a intrat in scena si a sabotat CSM !Articolul este exceptional, Kovesi tb.sa conteste si Raportul sau/si Ordinul intocmite de Tudorel Toader-si Decretul de revocare in contenciosul adtiv,sa ceara anularea/revocare lor,ceea ce n-a facut .Decizia de respingere la CEDO se impunea Motoc nu avea ce cauta in complet!Cand Kovesi a fost „propusa „”procuror”de Comisia LIBE, s-a vazut ce „prostologie”, relatii,influente si activism patriotic pt.numirea „slujirii”se revarsa:”slujire”prostologica reciproca!