Puncte de presiune geo-strategică

Americanul George Friedman, considerat, pe bună dreptate, Steaua Nordului în analitica geo-strategică, spune, în clar, ceva ce aici, în Europa, urechile corecţilor politici nici nu vor să audă: faptul că punctul de presiune reprezentat de refugiaţii care se află pe teritoriul Turciei n-a apărut conjunctural, ci a fost creat în mod deliberat. De cine? De nevoia de forţă de muncă ieftină a Germaniei. Urmările le vedem cu ochii noştri. Extrem de complexe.

Ce nu spune George Friedman: cum anume a fost deliberat acest punct de presiune?

Iată o ipoteză.

  1. În 2003, tandemul Franţa-Germania nu a vrut să-i sprijine pe americani în războiul din Irak. Doar Marea Britanie a făcut acest gest. Tandemul conducător al UE n-a fost alături de americani pentru că acolo avea loc, prin război, un mare duel dolar-euro. De doi ani, Saddam hotărâse să nu mai vândă petrol pe dolari, ci numai pe euro. Europenilor le convenea de minune. Americanii considerau că au de-a face cu un complot UE – Irak. Atunci şi acolo a început, în fapt, un fel de război rece (de natură financiară) între SUA şi UE.
  2. În 2008, bula financiară lăsată de americani să se umfle până la implozie a lovit puternic în economia UE. Americanii au tipărit dolari cât a fost nevoie. Banca Centrală Europeană n-a putut face acelaşi lucru, căci ar fi creat inflaţie (ceea ce nu era cazul cu dolarul, care circulă într-o lume de zece ori mai populată decât aceea în care circulă euro). UE a trecut într-un ciclu de stagnare. Euro era, astfel, pedepsit pentru îndrăzneala de a fi vrut să se dueleze cu dolarul.
  3. UE avea o soluţie de rezervă: forţă de muncă ieftină. De unde? De unde venea. Dar nu venea decât din Europa de Est şi nu era chiar ieftină. Cum să pui pe drum altă forţă de muncă? Oricât de cinic ar suna, Friedman sugerează că UE ar fi avut un rol major în destabilizările care au fost numite Primăvara arabă, dar mai ales în destabilizarea Siriei. (Acum, vom înţelege de ce terorismul a devenit trans-mediteranean şi a început să lovească Franţa şi Germania.)
  4. După 2003, Germania s-a apropiat, politic, de Rusia. Nemulţumiea americană a crescut din nou. Turcia a jucat rolul de colector de refugiaţi, mai întâi, apoi, cu bani obscuri, refugiaţii au fost lăsaţi să treacă Mediterana. În chip surprinzător, Grecia, care era deja la mâna Germaniei din pricina enormei datorii de ţară, a făcut o gaură mare în frontiera Schengen şi a lăsat valul de refugiaţi să ajungă la Budapesta. În clipa aceea, prinsă în faţa faptului împlinit, Angela Merkel a decretat: ”Lăsaţi-i să vină în Germania!”.

Urmările? Nu toate au fost previzibile. Brexitul nu era previzibil. El slăbeşte din nou economia UE. Creşterea influenţei partidelor anti-imigraţie era previzibilă, dar previzibil era şi faptul că ea va descreşte din clipa în care economia UE va porni din nou în sus. Era previzibilă lăsarea Ucrainei la cheremul Rusiei, dar nu era prevăzută anexarea Crimeei (chestiune care a complicat relaţia Rusia-Germania). Nu era previzibilă nici îndrăzneala lui Erdogan de a se folosi de importanţa strategică a Turciei în chestiunea refugiaţilor din Siria pentru a şantaja Europa: ori îmi acceptaţi dictatura, ori eliberez valuri nenegociate de refugiaţi.

Totul devine clar, iată, dacă acceptăm ipoteza lui Friedman, un geo-strateg extrem de bine informat. Neclară este, acum, noua stabilizare a punctelor de presiune. Ce va cere Rusia pentru contribuţia ei la neutralizarea Statului Islamic, atunci când această neutralizare va fi decisă? Cum vor participa SUA la neutralizare şi ce fel de ”conferinţă de pace” UE – SUA va fi gândită după pacificarea Siriei şi Irakului?

Teama noastră de popor păţit are a fi ca nu cumva Rusia să obţină zona de influenţă în Marea Neagră şi accesul strategic (economic) până pe crestele Munţilor Carpaţi. Acelaşi Friedman o spune, la fel de clar: nu există frontieră mai naturală, la Vest, a Rusiei, decât lanţul carpatic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Buduca 1112 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.