Recital incendiar la Londra

Cu fizicul unui tânăr erou romantic şi o voce care transformă în aur orice partitură pe care o cântă, de la marile roluri de operă la repertoriul mai intim al liedului, Jonas Kaufmann, consacrat pe plan internaţional în 2006 într-o „Traviata” antologică la New York, este considerat „prinţul tenorilor” de la începutul acestui secol.

În 2010, Parisul i s-a aşternut la picioare după ce a cântat rolul titular din „Werther” de Massenet, pus în scenă de Benoît Jacquot, iar critica londoneză elogia producţia cu „Adrienne Lecouvreur”, în care strălucea, alături de el, Angela Gheorghiu.

Cu numai câteva zile în urmă, în 24 octombrie, la o lună după ce a suferit o intervenţie chirurgicală, recitalul lui cu Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Jochen Rieder, prilejuia titlul „Jonas Kaufmann a incendiat Londra”. Programul a acoperit o plajă largă, de la verism la măreţia wagneriană. „Vocea lui este bronz curat, un instrument de primă mână. O controlează perfect, cu gust, muzicalitate şi un auz cultivat pentru stil”, scria un critic. Au fost în mod special apreciate „Cielo e mar”, din „La Gioconda”, şi „La fleur que tu m’avais jettée”, din „Carmen”. „După ce a făcut ca Andrea Chénier să sune ca o capodoperă, a trecut la Wagner”, scria acelaşi cronicar. Un altul declara că artistul a venit pe scenă arătând ca următorul James Bond”, făcând desigur aluzie la fizicul lui Kaufmann.

Programul a cuprins Uvertura la „Vecerniile siciliene” de Verdi, „Cielo e mar” şi „Dance of the Hours” din „La Gioconda” de Amilcare Ponchielli, „Giulietta! son io”, din „Romeo e Giulietta” de Riccardo Zandonai, Uvertura la actul al IV-lea din „La Wally” de Alfredo Catalani, „La fleur que tu m’avais jetée” din „Carmen” de Georges Bizet, „Intermezzo” şi „Addio alla madre” din „Cavalleria rusticana” de Pietro Mascagni, „Bacchanale” din „Samson et Dalila” de Camille Saint-Saëns, „Un dì all’azzuro spazio” (Improvviso) din „Andrea Chénier” de Umberto Giordano, Preludiu la Actul al III-lea, Preludiu la Actul I şi „Gralserzählung” din „Lohengrin”, „Winterstürmer” din „Walkiriile” de Richard Wagner.

În 30 ocotmbrie, Jonas Kaufmann va oferi un recital cu un program Liszt, Mahler, Duparc şi Richard Strauss, acompaniat de pianistul Helmut Deutsch, la Metropolitan Opera din New York.

Un tenor nu poate ascunde nimic

Cântând cu Angela Gheorghiu în Adrienne Lecouvreur la Royal Opera House

Eleganţa frazei, acutele luminoase, căldura timbrului. Încă necunoscut publicului, l-a încântat pe Giorgio Stehler, în 1997, cântând rolul Ferrando în testamentara montare a operei „Cosi fan tutte” de la Piccolo Teatro din Milano. Lumea artei lirice l-a putut descoperi apoi în Belmonte din „Răpirea din Serai”, la Salzburg, în Tamino, Titus sau Idomeneo.

Acest tenor münchenez, care s-a hrănit cu Wagner încă dinainte de a străluci în Lohengrin, Parsifal şi Siegmund, şi-a cucerit însă renumele internaţional cu rolul lui Alfredo din „Traviata” de la Metropolitan Opera. Cu această experienţă capitală începe de altfel şi cartea sa „Meinen die wirklich mich?” („Se vorbeşte într-adevăr despre mine?”), publicată anul trecut. Ca şi baritonul Dietrich Fischer-Dieskau, acest german posedă marele stil verdian, care a uluit-o pe Renata Scotto când l-a ascultat pentru prima dată. Iar Angela Gheorghiu a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l avea partener în „Madama Butterfly”, sub bagheta lui Antonio Pappano, înregistrată la EMI.

Totuşi, în pofida fizicului său de june prim tenebros şi a vocii de aur, lui Kaufmann i-a trebuit un timp destul de lung pentru lansarea carierei. După studii la Academia din München a fost angajat ca membru al trupei de la Saarebruck, dar având o relaţie privilegiată cu Opera din Zürich, a fost remarcat de Nikolaus Harnoncourt. Tenor liric iniţial, n-a pierdut supleţea şi uşurinţa primelor roluri, câştigând treptat forţă, strălucire şi amploare, ceea ce ar fi putut, dacă totul mergea bine, să-l conducă către rolurile Otello şi Tristan. Intrarea în lumea „celor mari” a fost întârziată însă de griji pentru sănătate, de fragilităţi vocale. Tehnica solidă şi înţelepciunea care l-a făcut să abordeze puţine roluri, fără să-şi asume riscuri, cu excepţia unuia singur terminat cu brio, Don Jose din „Carmen”, au atras elogiile criticii.

În rolul Cavaradossi din Tosca

Un recital de lieduri la Opera Garnier a tăiat răsuflarea amatorilor curioşi să descopere un tenor despre care se spunea că ar avea drept calitate principală pe aceea de a nu cânta ca un tenor. A urmat „Werther”, devenit deja mitic, înregistrat din fericire de televiziunea franceză, care a bulversat iubitorii de operă din Franţa şi i-a împăcat cu Massenet, pe care îl considerau până atunci bun doar pentru prostul gust american. „Serios ca un neamţ, fără a fi plictisitor graţie fanteziei Bavariei sale natale, vesel ca un italian, Kaufmann nu ignoră subtilităţile limbii franceze”, afirma criticul Olivier Bellamy .

Discul lui consacrat ariilor veriste a demonstrat că reuşeşte să nu piardă controlul vocii şi să nu cedeze tentaţiei teatralităţii, considerând că „spectrul emoţiilor este mai larg în repertoriul verist: nu se reduce la strigăt sau explozii vocale”.

Anul trecut a debutat la Bayreuth în „Lohengrin”, cântând numai în primele patru reprezentaţii, retrăgându-se din ultimele două, explicând că altfel şi-ar fi pus în pericol vocea. „Un tenor nu poate ascunde nimic, cea mai mică problemă se aude imediat”, declara el într-un interviu, adăugând că fiecare tenor primeşte semnale care îl pot determina să facă o pauză.

Wagner şi muzica franceză

Cu Angela Gheorghiu în Tosca

Jonas Kaufmann mărturisea că a resimţit mai curând ca un handicap calităţile fizice, care i-au făcut pe critici să se ocupe serios de vocea lui destul de târziu. A studiat pianul timp de 15 ani, ceea ce îi permite să se acompanieze atunci când cântă acasă, în cazul în care soţia lui, mezzosoprana Margarete Joswig, care, după spusele tenorului, cântă mai bine decât el la acest instrument, nu este disponibilă. În ceea ce priveşte recitalurile de lied, partener îi este de obciei Helmut Deutsch, care i-a fost şi profesor la München. Lucrând de 20 de ani împreună, se înţeleg din priviri şi pot pregăti rapid programele. Altfel nu ar putea consacra atâta timp liedului. În plus, explică tenorul, această profundă cunoaştere reciprocă dă concertelor prospeţime şi spontaneitate.

Este îndrăgostit de muzica lui Wagner, pasiune moştenită de la bunicul lui, care cânta operele lui Wagner acompaniindu-se la pian. Deşi avea o voce de tenor, acesta interpreta toate rolurile, chiar personajele feminine, în falset. O făcea pentru propria plăcere, încetinind la pasajele dificile, dar cu atâta pasiune încât pentru copil a avut un rol formator superior ascultării un disc de prim ordin.

Unul dintre momentele dureroase ale carierei a fost spectacolul cu „Mignon”, de Ambroise Thomas din 2001, cu Susan Graham şi Alain Vernhes, la care a trebuit să-şi anuleze participarea din cauza unui guturai, după ce pregătise îndelung rolul. I-au trebuit atunci aproape două luni de repaus pentru a-şi regăsi vocea.

În recital, acompaniat de Helmut Deutsch

„Werther” de Massenet, la Opera Bastille, sub bagheta lui Michel Plasson, în regia lui Benoît Jacquot, cu Sophie Koch, a fost un mare succes. I-a păstrat o amintire specială pentru că era primul său Werther cu o echipă exclusiv franţuzească. În plus, personajul i-a încântat copilăria, iar opera lui Massenet este o capodoperă şi a fost montată în spiritul romantismului german. După părerea lui, muzica franţuzească este cea mai încărcată de emoţie. „Spre deosebire de Verdi, care respectă tipologia vocilor, compozitorii francezi acordă mai multă importanţă emoţiei teatrale, situaţiei psihologice şi într-o oarecare măsură, puţin le pasă de reguli… Aceasta dă personaje foarte bogate, pe care este pasionant să le încarnezi, care cer uneori până la trei tipuri de voce.” Kaufmann declară că a fost foarte sensibil la punerea în scenă care a lăsat loc magiei muzicii. E drept că şi Verdi s-a îndepărtat uneori de reguli, ca în rolul Guermont din „Traviata” sau Ducele din „Rigoletto”, dar Ducele este compus totuşi pentru tenor liric, chiar dacă aria „La donna e mobile” cere o voce de tenor dramatic. Deşi cântă multe roluri principale din repertoriul mozartian şi wagnerian, Kaufmann este celebru pentru interpretările sale în roluri spinto ca Don Jose din „Carmen”, Cavaradossi din „Tosca”, Maurizio din „Adrienne Lecouvreur” sau Don Carlos. Este comparat uneori cu Fritz Wunderlich, tenorul mitic cu stil perfect, dispărut înainte de vreme şi pentru al cărui timbru uman şi viril şi capacitate de a încărca fiecare notă cu o intensitatea maximă, artistul are o adevărată pasiune.

Convins că în cariera unui cântăreţ de operă este obligatorie prezenţa pe scenele teatrelor lirice Viena, Milano, Londra, Paris şi New York, el apreciază în mod special acustica de la Metropolitan Opera şi pe cea de la Opera Garnier, foarte favorabilă vocilor. Pentru recitaluri preferă Concertgebow din Amsterdam şi Opera din Dresda.

În Werther cu Sophie Koch

Ca orice artist, are preferinţe accentuate în mai toate domeniile ce ţin de arta lui. Iubeşte instrumentele de suflat, pentru că, spune el, „avem aproape aceeaşi tehnică de respiraţie”, iar aria pe care o iubeşte cel mai mult din muzica franceză este „Cette fleur que tu m’avais jetée” din „Carmen” de Bizet şi apoi duetul din actul al II-lea din „Tristan”, pe care îl consideră unul dintre cele mai extraordinare lucruri din întreaga muzică şi pe care speră să-l cânte la un moment dat pe scenă.

Discografia, încă puţină, străluceşte prin câteva diamante. Fără a ignora complet primele mărturii – „Die drei Wünsche” de Loewe, „Ekkehard” de Abert, „Der Vampyr” de Marschner, sunt de remarcat „Simfonia a IX-a” de Beethoven, „Oberon” de Weber, înregistată cu John Eliot Gardiner, „Königdkinder” de Humperdinck, dirijat de Armin Jordan.

În 2007, artistul a imprimat un florilegiu de „Arii romantice”, excepţional, în care figurează şi aria florii din „Carmen”, printre cele mai împlinite ale discografiei sale şi, desigur, „Madama Butterfly” cu Angela Gheorghiu şi miraculosul „Werther” de la Opera Bastille.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.